ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3808/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Brașov, prin Sentința penală nr. 47/F din 14 mai 2009, a condamnat pe inculpatul I.C.M.  la 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, în condițiile prevăzute de art. 82 din același cod.

În baza art. 359 C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea, către inculpat, a înscrisurilor ridicate la 5 februarie 2004 (proces-verbal, fila 164 din dosarul de urmărire penală).

Pe latură civilă, în baza dispozițiilor art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998, art. 999 C. civ. și la art. 170 C. proc. pen., s-a admis parțial acțiunea civilă formulată de partea civilă SC V. SRL Rupea și s-a dispus restabilirea situației anterioare, prin anularea licitației publice desfășurată la 14 noiembrie 2003 și a actului de adjudecare privind imobilul spațiu comercial amplasat în Valea Bogății, pe DN 60 km 43, imobil înscris în cartea funciară și anularea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 17 noiembrie 2003 între L.F.G. și SC C.D.I. SRL Rupea, cu consecința restituirii lui în proprietatea părții civile SC V. SRL Rupea.

S-au respins restul pretențiilor civile.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarele:

Inculpatul I.C.M., începând cu anul 2002, avea calitatea de executor judecătoresc în orașul Rupea, județul Brașov.

La 9 iunie 2003, L.F.G., avocat, a solicitat Judecătoriei Rupea, învestirea cu formulă executorie a contractelor de asistență juridică nr. 45 din 9 aprilie 2002 și nr. 107 din 19 august 2002 privind-o pe debitoarea SC V. SRL Rupea, reprezentată legal de P.G.

Instanța învestită a admis cererile și a dispus investirea cu formulă executorie a contractelor menționate, pentru sumele de 80.000.000 ROL și, respectiv, 88.000.000 ROL, hotărârile fiind apelate de debitoare.

În paralel, la 11 iunie 2003, avocatul L.F.G. a cerut executorului judecătoresc I.C.M. executarea titlurilor, astfel că acesta din urmă a constituit dosarul execuțional nr. 12/2003, procedura desfășurând-se, deși debitoarea atacase în justiție legalitatea titlurilor.

În continuare, la 13 iunie 2003, Judecătoria Rupea a încuviințat la cererea avocatului, executarea silită imobiliară, sens în care inculpatul, la 20 iunie 2003, s-a deplasat la locul unde se afla imobilul obiect al executării silite, respectiv cabana „V.” de pe DN 60, km 43, aici, în prezența avocatului L.F.G., el întocmind proces-verbal de identificare. Debitoarea a lipsit la acest moment.

La 25 iunie 2003, inculpatul a somat debitoarea pentru ca aceasta să achite în termen de 15 zile sumele, contrar punându-i-se în vedere că se va proceda la vânzare, prin licitație publică.

După expirarea celor 15 zile, inculpatul, fără a mai întocmi proces-verbal de evaluare și fără a se solicita o expertiză, a stabilit că prețul imobilului în cauză este de 410.000.000 ROL, la 28 iulie 2003 a afișat publicația de vânzare, data licitației fixând-o la 29 august 2003.

Prin sentința civilă nr. 313 din 20 august 2003 a Judecătoriei Rupea, după admiterea cererii debitoarei, s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite în cadrul contestației la executare silită.

La 24 septembrie 2003, aceeași judecătorie a respins cererea debitoarei, încheierea pronunțată fiind recurată la 1 octombrie 2003.

La 30 septembrie 2003, în dosarul ce a avut ca obiect învestirea cu formulă executorie a contractelor de asistență juridică, Tribunalul Brașov, prin Decizia civilă nr. 952 a admis apelul debitoarei SC „V.” SRL Rupea și a respins cererea avocatului L.F.G. privind investirea cu formulă executorie a contractului de asistență juridică nr. 107 din 19 august 2002, hotărârea rămânând irevocabilă prin Decizia civilă nr. 709 din 12 martie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel anulându-se recursul declarat de avocat, deci suma de 88.000.000 ROL nu era datorată și, ca atare, nu mai putea face obiectul executării silite.

Dar, nesocotind derularea acțiunilor judecătorești astfel cum s-a detaliat la 2 octombrie 2003, avocatul a formulat cerere de stăruință la executare silită, ceea ce l-a determinat pe inculpat ca la 13 octombrie 2003 să emită o nouă publicație de vânzare pe care a afișat-o și a stabilit ca dată a licitației publice, 14 noiembrie 2003, prețul de pornire rămânând 410.000.000 ROL.

La 14 noiembrie 2003, inculpatul a oferit spre vânzare imobilul, a fost prezent numai avocatul și acesta l-a adjudecat pentru 75% din prețul de pornire, respectiv 307.000.000 ROL.

Procedând la scăderea din prețul amintit a creanțelor creditorului avocat, respectiv suma de 186.000.000 ROL, L.F.G. a plătit numai 121.000.000 ROL, sumă achitată și pusă la dispoziția debitoarei SC V. SRL Rupea.

Continuând să solicite intrarea efectivă în proprietatea imobilului, inculpatul a procedat la punerea în posesie și evacuarea debitoarei, precum și a bunurilor reprezentantului acesteia, P.G.

După adjudecarea imobilului, la 17 noiembrie 2003, avocatul L.F.G. a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu SC C.D.I. SRL privind imobilul în cauză, dar nu a perfectat, ulterior, vânzarea.

Împotriva sentinței, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, părțile vătămate L.F.G., SC C.D.I. SRL și inculpatul.

Parchetul a criticat sentința pentru netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului și pentru omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

Partea vătămată L.F.G. a criticat sentința pentru nelegalitate, el apreciind că SC V. SRL Rupea nu are calitatea de parte civilă, iar el, avocat fiind, nu a fost citat. Pe latură civilă, recursul a susținut că hotărârea nu este legală pentru că licitația s-a desfășurat legal, el înregistrând în contabilitate și plătind impozitele aferente sumelor ce au reprezentat onorarii de avocat datorate de debitoare.

Partea vătămată SC C.D.I. SRL Rupea și-a motivat recursul pe greșita soluționare a laturii civile în ce o privește pe SC V. SRL Rupea, societate dizolvată încă din 23 martie 2006 și pe greșita dispunere a anulării actului de adjudecare, precum și a antecontractului de vânzare-cumpărare, ea fiind cumpărătoare de bună-credință.

Inculpatul și-a motivat calea de atac pe nelegalitate și netemeinicie, respectiv greșita constituire, în cauză, ca parte civilă, a SC V. SRL Rupea și pe greșita stabilire a vinovăției sale, licitația desfășurată la 14 noiembrie 2003 fiind legală.

Recursurile nu sunt fondate.

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) C. proc. pen., persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare materială, dacă participă în procesul penal, se numește partea vătămată. Persoana vătămată care exercită acțiunea civilă în cadrul procesului penal se numește parte civilă.

Ca atare, în cursul urmăririi penale, SC V. SRL Rupea, prin reprezentant legal P.G., s-a constituit parte civilă (fila 29).

La cercetarea judecătorească, lichidatorul judiciar al părții civile a cerut restabilirea situației anterioare prin constatarea cauzei ilicite a actului de adjudecare (filele 113, 127 dosar instanță prima sesizată, respectiv Judecătoria Rupea).

La curtea de apel, lichidatorul judiciar și-a motivat pretențiile.

În cauză deci, nu interesează că SC V. SRL Rupea, la data soluționării, fusese lichidată, pentru că procedura reorganizării judiciare era în curs, activul și pasivul fiind preluat de SC C.I. Săcele (Tribunalul Brașov - dosar nr. 191/F/2004 încheierea din 16 februarie 2005 fila 116 dosar primă instanță sesizată).

În ce privește calitatea de persoană vătămată a lui L.F.G., prin încheierea din 12 ianuarie 2009, instanța curții de apel a dispus introducerea în cauză și, ca atare, citarea sa în calitate de persoană vătămată.

Procedând la stabilirea situației de fapt și implicit, a vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., instanța, corect a constatat că inculpatul, în calitate de executor judecătoresc, în exercitarea atribuțiilor de serviciu în cadrul Dosarului execuțional nr. 12/2003, a nesocotit dispozițiile art. 509 alin. (5) C. proc. civ., prin aceasta cauzând vătămarea patrimonială a intereselor legale ale SC V. SRL Rupea.

În ce privește pedeapsa, instanța, în acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., a considerat pericolul social al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator (închisoare de la 6 luni la 3 ani), împrejurările comiterii ei astfel cum s-a derulat cu ocazia stabilirii situației de fapt prin coroborarea materialului probator, dar și persoana inculpatului, fără antecedente penale și cu o atitudine de recunoaștere a activității infracționale.

Potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani. Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.

Textul incriminator nu prevede obligativitatea aplicării pedepsei complementare (art. 246 C. pen.), în cauză instanța, just s-a orientat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, și, ca atare, astfel cum s-a motivat, nu se impune majorarea ei și implicit aplicarea unei pedepse complementare cum ar fi cea prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.

Pentru considerentele expuse, recursurile declarate în cauză nefiind fondate, potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. ele vor fi respinse.

Părțile vătămate recurente, precum și inculpatul, în baza dispozițiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, de inculpatul I.C.M. și de părțile vătămate L.F.G. și SC C.D.I. SRL Rupea împotriva Sentinței penale nr. 47/F din 14 mai 2009 a Curții de Apel Brașov - secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Obligă recurentele părți vătămate L.F.G. și SC C.D.I. SRL Rupea să plătească suma de câte 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17 noiembrie 2009.