ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4253/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta SC A.I. SRL, în contradictoriu cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, a solicitat suspendarea procesului-verbal de constatare încheiat la data de 26 mai 2010 de către pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că procesul-verbal contestat, prin care s-a stabilit în sarcina sa un debit în suma de 1.925.682,87 RON, este nelegal întrucât principiile directoare instituite pentru eligibilitatea cheltuielilor în cadrul programului SAPARD au fost atinse.

Prin întâmpinare, pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a invocat excepția prematurității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că până la soluționarea definitivă, din punct de vedere administrativ, a solicitării reclamantei, nu se poate dispune suspendarea efectelor actului administrativ întrucât efectele acestuia sunt suspendate de facto până la emiterea deciziei de soluționare a contestației. Prin sentința civilă nr. 289 din 08 iulie 2010, Curtea de Apel Cluj a respins excepția prematurității invocate de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și, totodată, a respins cererea formulată de reclamanta SC A.I. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că, față de prevederile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, care nu condiționează examinarea cererii de cerința soluționării mai întâi a contestație, excepția prematurițății acțiunii nu este fondată. Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamanta a încheiat contractul din 28 aprilie 2004, prin care a obținut finanțarea investiției - abator de păsări în comuna Florești, jud. Cluj, iar la dosarul aferent programului au fost depuse trei oferte, respectiv oferta K.P.S. Germania, oferta A.I. și oferta E.L.A. GMBH Germania. A mai reținut instanța de fond că în urma controlului efectuat, s-a constatat că firma K.P.S.

Germania nu există, iar pentru că la dosarul finanțării nu se face dovada mijloacelor de comunicare, transmitere/primire oferte și astfel nefiind respectată nici cerința eligibilității cerute pentru finanțare, s-a luat măsura retragerii sumei finanțată de 1.925.682,87 RON. Având în vedere dispozițiile art. 2 lit. ș) și t) și art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a constatat că, din actele și lucrările dosarului, rezultă că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile privind îndoiala asupra legalității actului care atestă un caz bine justificat și paguba iminentă. Astfel, s-a arătat în considerentele sentinței atacate că și în situația în care se acceptă că cerința pagubei este întrunită dat fiind faptul că suma stabilită a se restitui este semnificativă pentru potențialul societății, totuși cerința cazului bine justificat nu este întrunită.

În acest sens, având în vedere atât faptul că la dosar a fost depusă nota raportul Oficiului de Lupă Anti Fraudă din 07 decembrie 2009 ce relevă că firma K.P.S. Germania nu există înregistrată, cât și lipsa altor oferte în măsură să determine o analiză corectă a unor prețuri care să ducă la o apreciere a economiei costurilor, instanța de fond a apreciat că nu există împrejurări care să creeze o îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ și deci care să ducă la răsturnarea prezumției de legalitate și veridicitate. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta de SC A.I. SRL, în esență, pentru următoarele motive: - În mod nelegal instanța de fond a reținut lipsa cazului bine justificat.

Consideră recurentul că înțelesul de a exista „o aparență de nelegalitate” care să ateste un caz bine justificat reprezintă o greșeală esențială în aplicarea legii pentru că impune reclamantului răsturnarea prezumției de legalitate a actului, ceea ce nu este obiectiv posibil, presupunând în mod necesar dezlegarea fondului cauzei. Astfel, se arată că reținerile instanței de fond în sensul – existenței cadrului legal general care să permită sancționarea unor cazuri de fraudă și existența aparenței unor abateri de natura celor la care face referire O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, nu a fost probată respectarea principiului managementului financiar adecvat și împrejurarea că linia de abatorizare a fost achiziționată la un preț de piață bun și corect – sunt nelegale deoarece este răsturnată prezumția de legalitate a actului și prezumția de vinovăție.

Apreciază recurentul cazul justificat ca fiind o vătămare produsă, excesul de putere manifestat prin desocotirea prezumției de vinovăție, a principiilor în materia răspunderii civile/fiscale, a principiului proporționalității măsurilor cu neregulile constatate, lipsa posibilității de apărare, lipsa unor dovezi care să susțină legalitatea măsurilor adoptate prin procesul-verbal, existența unor acte relevante asupra stării de fapt. - A mai considerat recurenta că inexistența societății K.P.S. Germania, împrejurare necunoscută recurentului și neimputabilă, reieșită ulterior achiziționării utilajelor , nu poate fi în niciun caz calificată ca și neregulă, deoarece nu prejudiciază în niciun caz bugetul Comunității Europene, nici direct și nici indirect.

Nici procesul-verbal nu permite stabilirea modalității în care autoritatea emitentă a stabilit prejudicierea bugetului Comunităților Europene, în ce constă acest prejudiciu, cum se individualizează el ori calificarea abaterii ca neregulă este legată de existența prejudiciului. Recurentul a mai arătat că gravele consecințe califică cazul bine justificat, plata sumei ar afecta semnificativ fluxul de numerar, destabilizând ciclul de producție. În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304 1 C. proc. civ. Intimata Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile cerute pentru suspendarea executării actelor administrative.

Constituirea debitului în cuantum de 1.925.682,87 RON în sarcina beneficiarului SC A.I. SRL prin procesul-verbal de constatare din 27 mai 2010 s-a făcut pentru nerespectarea clauzelor contractului de finanțare și a legislației aplicabile acestuia, respectiv pentru nerespectarea art. 7 alin. (1) din contractul cadru, art. 1 alin. (1) și (2) art. 17 alin. (1) și (3) din Anexa I - Prevederi generale la contractul de finanțare, a dispozițiilor din Anexa IV – Instrucțiuni de achiziții pentru beneficiarii privați ai Programului SAPARD la contractul de finanțare, precum și încălcarea prevederilor art. 14 – Eligibilitatea cheltuielilor, lit. e) din Legea nr. 316/2001 privind ratificarea Acordului multianual de finanțare din Guvernul României și Comisia Comunităților Europene stabilind cadrul administrativ, legal și tehnic de implementare a Programului SAPARD.

Înalta Curte, analizând motivele de recurs, normele legale incidente în cauză, precum și prin prisma art. 304 1 C. proc. civ., constată că nu sunt fondate, pentru următoarele considerente: Constată Înalta Curte că instanța de fond pentru a analiza îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 – pentru suspendarea executării actului administrativ contestat – „a pipăit” fondul cauzei, ceea ce se impune într-o astfel de cerere, fără însă a fi dezlegată pricina în fond. Astfel, în raport de situația de fapt prezentată – și anume s-a relevat din raportul Oficiului de Lupă Anti Fraudă că firma K.P.S. Germania nu există înregistrată, nu există localitatea ca sediu al firmei – presupune că în cazul ofertei este vorba de un fals.

Instanța de fond a reținut că reclamantul nu a adus probe contrare acestei situații de fapt și nici în instanța de recurs nu s-au produs probe suplimentare. O cerință a normelor juridice în baza cărora a fost adoptată finanțarea, cât și contractul de finanțare încheiat prevede eligibilitatea costurilor oricăror servicii, bunuri și lucrări care depășesc echivalentul a 10.000 euro pentru care beneficiarul a obținut oferte de la cel puțin 3 furnizori.

Eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanțare (art. 2 din contractul cadru de finanțare), iar în cazul în care cu ocazia unui control sunt descoperite și dovedite nereguli, cheltuiala respectivă este declarată neeligibilă pe motiv de încălcare-fraudare a normelor și se procedează la constituirea debitului și recuperarea acestuia potrivit unor etape și formalități riguros stabilite [art. 17 alin. (1) din Anexa 1]. Recurentul nu a produs dovezi la nivel de „aparență” a dreptului privind eligibilitatea cheltuielilor și respectarea principiului managementului financiar, al economiei eficienței costurilor, așa încât nu se poate analiza că a existat sau nu un exces de putere, nici că a fost nesocotită prezumția de nevinovăție în condițiile în care nu a făcut minime dovezi privind respectarea condițiilor finanțării, pe care le-a cunoscut, fiind obligat la respectarea acestora.

Înalta Curte nu va primi susținerea recurentului în sensul că inexistența societății K.P.S. Germania nu poate fi calificată ca și neregulă sau fraudă și că nu poate fi legată această împrejurare de existența unui prejudiciu. Fără a face aprecieri de fond, Înalta Curte consideră că atâta timp cât recurentul beneficiar al Programului SAPARD nu respectă termenii contractuali (art. 4 – Secțiunea B), aceasta afectează executarea investițiilor finanțate prin Programul SAPARD, afectează credibilitatea României privind capacitatea de administrare a prevederilor europene, încalcă principiile liberei concurențe, al transparenței, al utilizării eficiente a fondurilor comunitare.

Nici principiul proporționalității măsurilor cu neregulile constatate nu a fost încălcat în cauză, în ceea ce privește recurenta, beneficiarul fiind răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului, fiind necesar să procedeze cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență. Nu această concluzie se poate desprinde din susținerile recurentului privind împrejurarea societății inexistente ca fiindu-i necunoscută – neputându-se dovedi realitatea efectuării procedurii de licitație. Având în vedere cele expuse anterior, Înalta Curte constată că recurentul nu a dovedit cazul bine justificat care să fie în corelație necesară cu prejudiciul iminent prevăzut de art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel că, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge de SC A.I. SRL Cluj împotriva sentinței civile nr. 289 din 08 iulie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2010.