ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4253/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj, reclamanta SC A.I. SRL, în contradictoriu cu Agenția de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit, a solicitat suspendarea procesului-verbal de constatare

încheiat la data de 26 mai 2010 de către pârâtă, până la pronunțarea instanței de

fond.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că procesul-verbal contestat, prin care s-a stabilit în sarcina

sa un debit în suma de 1.925.682,87 RON, este nelegal întrucât principiile directoare

instituite pentru eligibilitatea cheltuielilor în cadrul programului SAPARD au fost

atinse.

Prin întâmpinare, pârâta

Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a invocat excepția prematurității

acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că

până la soluționarea definitivă, din punct de vedere administrativ, a solicitării

reclamantei, nu se poate dispune suspendarea efectelor actului administrativ întrucât

efectele acestuia sunt suspendate de facto până la emiterea deciziei de soluționare

a contestației.

Prin sentința civilă

nr. 289 din 08 iulie 2010, Curtea de Apel Cluj a respins excepția prematurității

invocate de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și, totodată,

a respins cererea formulată de reclamanta SC A.I. SRL în contradictoriu cu pârâta

Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut în esență că, față de prevederile art. 14 și

art. 15 din Legea nr. 554/2004, care nu condiționează examinarea cererii de cerința

soluționării mai întâi a contestație, excepția prematurițății acțiunii nu este fondată.

Pe fondul cauzei, instanța

de fond a reținut că reclamanta a încheiat contractul din 28 aprilie 2004, prin

care a obținut finanțarea investiției - abator de păsări în comuna Florești, jud.

Cluj, iar la dosarul aferent programului au fost depuse trei oferte, respectiv oferta

K.P.S. Germania, oferta A.I. și oferta E.L.A. GMBH Germania.

A mai reținut instanța

de fond că în urma controlului efectuat, s-a constatat că firma K.P.S. Germania

nu există, iar pentru că la dosarul finanțării nu se face dovada mijloacelor de

comunicare, transmitere/primire oferte și astfel nefiind respectată nici cerința

eligibilității cerute pentru finanțare, s-a luat măsura retragerii sumei finanțată

de 1.925.682,87 RON.

Având în vedere dispozițiile

art. 2 lit. ș) și t) și art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond

a

constatat că, din actele și lucrările dosarului,

rezultă că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile privind îndoiala asupra

legalității actului

care atestă un caz bine justificat și paguba iminentă.

Astfel,

s-a arătat în considerentele sentinței atacate că și în situația în care se acceptă

că cerința pagubei este

întrunită dat fiind faptul că suma stabilită a se restitui este semnificativă pentru

potențialul societății, totuși cerința cazului bine justificat nu este întrunită.

În acest sens, având în

vedere atât faptul că la dosar a fost depusă nota raportul Oficiului de Lupă Anti

Fraudă din 07 decembrie 2009 ce relevă că firma K.P.S. Germania nu există înregistrată,

cât și lipsa altor oferte în măsură să determine o analiză corectă a unor prețuri

care să ducă la o apreciere a economiei costurilor, instanța de fond a apreciat

că nu există împrejurări care să creeze o îndoială cu privire la legalitatea actului

administrativ și deci care să ducă la răsturnarea prezumției de legalitate și veridicitate.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta

de SC A.I. SRL, în esență,

pentru următoarele motive:

- În mod nelegal instanța

de fond a reținut lipsa cazului bine justificat. Consideră recurentul că înțelesul

de a exista „o aparență de nelegalitate” care să ateste un caz bine justificat reprezintă

o greșeală esențială în aplicarea legii pentru că impune reclamantului răsturnarea

prezumției de legalitate a actului, ceea ce nu este obiectiv posibil, presupunând

în mod necesar dezlegarea fondului cauzei.

Astfel, se arată că reținerile

instanței de fond în sensul – existenței cadrului legal general care să permită

sancționarea unor cazuri de fraudă și existența aparenței unor abateri de natura

celor la care face referire O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor

comunitare, nu a fost probată respectarea principiului managementului financiar

adecvat și împrejurarea că linia de abatorizare a fost achiziționată la un preț

de piață bun și corect – sunt nelegale deoarece este răsturnată prezumția de legalitate

a actului și prezumția de vinovăție.

Apreciază recurentul cazul

justificat ca fiind o vătămare produsă, excesul de putere manifestat prin desocotirea

prezumției de vinovăție, a principiilor în materia răspunderii civile/fiscale, a

principiului proporționalității măsurilor cu neregulile constatate, lipsa posibilității

de apărare, lipsa unor dovezi care să susțină legalitatea măsurilor adoptate prin

procesul-verbal, existența unor acte relevante asupra stării de fapt.

- A mai considerat recurenta

că inexistența societății K.P.S. Germania, împrejurare necunoscută recurentului

și neimputabilă, reieșită ulterior achiziționării utilajelor , nu poate fi în niciun

caz calificată ca și neregulă, deoarece nu prejudiciază în niciun caz bugetul Comunității

Europene, nici direct și nici indirect.

Nici procesul-verbal nu

permite stabilirea modalității în care autoritatea emitentă a stabilit prejudicierea

bugetului Comunităților Europene, în ce constă acest prejudiciu, cum se individualizează

el ori calificarea abaterii ca neregulă este legată de existența prejudiciului.

Recurentul a mai arătat

că gravele consecințe califică cazul bine justificat, plata sumei ar afecta semnificativ

fluxul de numerar, destabilizând ciclul de producție.

În drept cererea de recurs

se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304

1

C. proc.

civ.

Intimata Agenția de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea

recursului ca nefondat apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile cerute pentru

suspendarea executării actelor administrative.

Constituirea debitului

în cuantum de 1.925.682,87 RON în sarcina beneficiarului SC A.I. SRL prin procesul-verbal

de constatare din 27 mai 2010 s-a făcut pentru nerespectarea clauzelor contractului

de finanțare și a legislației aplicabile acestuia, respectiv pentru nerespectarea

art. 7 alin. (1) din contractul cadru, art. 1 alin. (1) și (2) art. 17 alin.

(1) și (3) din Anexa I - Prevederi generale la contractul de finanțare, a dispozițiilor

din Anexa IV – Instrucțiuni de achiziții pentru beneficiarii privați ai Programului

SAPARD la contractul de finanțare, precum și încălcarea prevederilor art. 14 – Eligibilitatea

cheltuielilor, lit. e) din Legea nr. 316/2001 privind ratificarea Acordului multianual

de finanțare din Guvernul României și Comisia Comunităților Europene stabilind cadrul

administrativ, legal și tehnic de implementare a Programului SAPARD.

Înalta Curte, analizând

motivele de recurs, normele legale incidente în cauză, precum și prin prisma

art. 304

1

C. proc. civ., constată că nu sunt fondate, pentru următoarele

considerente:

Constată Înalta Curte

că instanța de fond pentru a analiza îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.

14 din Legea nr. 554/2004 – pentru suspendarea executării actului administrativ

contestat – „a pipăit” fondul cauzei, ceea ce se impune într-o astfel de cerere,

fără însă a fi dezlegată pricina în fond.

Astfel, în raport de situația

de fapt prezentată – și anume s-a relevat din raportul Oficiului de Lupă Anti

Fraudă că firma K.P.S. Germania nu există înregistrată, nu există localitatea ca

sediu al firmei – presupune că în cazul ofertei este vorba de un fals.

Instanța de fond a reținut

că reclamantul nu a adus probe contrare acestei situații de fapt și nici în instanța

de recurs nu s-au produs probe suplimentare.

O cerință a normelor juridice

în baza cărora a fost adoptată finanțarea, cât și contractul de finanțare încheiat

prevede eligibilitatea costurilor oricăror servicii, bunuri și lucrări care depășesc

echivalentul a 10.000 euro pentru care beneficiarul a obținut oferte de la cel puțin

3 furnizori.

Eligibilitatea cheltuielilor

este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului

de finanțare (art. 2 din contractul cadru de finanțare), iar în cazul în care cu

ocazia unui control sunt descoperite și dovedite nereguli, cheltuiala respectivă

este declarată neeligibilă pe motiv de încălcare-fraudare a normelor și se procedează

la constituirea debitului și recuperarea acestuia potrivit unor etape și formalități

riguros stabilite [art. 17 alin. (1) din Anexa 1].

Recurentul nu a produs

dovezi la nivel de „aparență” a dreptului privind eligibilitatea cheltuielilor și

respectarea principiului managementului financiar, al economiei eficienței costurilor,

așa încât nu se poate analiza că a existat sau nu un exces de putere, nici că a

fost nesocotită prezumția de nevinovăție în condițiile în care nu a făcut minime

dovezi privind respectarea condițiilor finanțării, pe care le-a cunoscut, fiind

obligat la respectarea acestora.

Înalta Curte nu va primi

susținerea recurentului în sensul că inexistența societății K.P.S. Germania nu poate

fi calificată ca și neregulă sau fraudă și că nu poate fi legată această împrejurare

de existența unui prejudiciu.

Fără a face aprecieri

de fond, Înalta Curte consideră că atâta timp cât recurentul beneficiar al Programului

SAPARD nu respectă termenii contractuali (art. 4 – Secțiunea B), aceasta afectează

executarea investițiilor finanțate prin Programul SAPARD, afectează credibilitatea

României privind capacitatea de administrare a prevederilor europene, încalcă principiile

liberei concurențe, al transparenței, al utilizării eficiente a fondurilor comunitare.

Nici principiul proporționalității

măsurilor cu neregulile constatate nu a fost încălcat în cauză, în ceea ce privește

recurenta, beneficiarul fiind răspunzător în fața autorității contractante pentru

implementarea proiectului, fiind necesar să procedeze cu maximum de profesionalism,

eficiență și vigilență.

Nu această concluzie se

poate desprinde din susținerile recurentului privind împrejurarea societății inexistente

ca fiindu-i necunoscută – neputându-se dovedi realitatea efectuării procedurii de

licitație.

Având în vedere cele expuse

anterior, Înalta Curte constată că recurentul nu a dovedit cazul bine justificat

care să fie în corelație necesară cu prejudiciul iminent prevăzut de art. 14 din

Legea nr. 554/2004, astfel că, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință

legală și temeinică, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge de SC A.I. SRL

Cluj împotriva sentinței civile nr. 289 din 08 iulie 2010 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 octombrie 2010.