ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 544/2010

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 123 din 13 noiembrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta G.E. împotriva Rezoluțiilor din 31 martie 2009 și din 1 iulie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, rezoluții pe care le-a menținut.

Prima instanță a reținut că petiționara G.E. a formulat plângere penală prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc P.D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., motivând că în datele de 20 și 21 decembrie 2007 și-a exercitat în mod abuziv îndatoririle cu prilejul actelor de executare efectuate, pătrunzând cu forța atât în locuința sa, cât și a numitului O.C., încercând să-l ia cu forța pe minorul Z.M.V., pentru a-l încredința fără drept mamei sale, O.G.

Prin Rezoluția din 19 iunie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc P.D. pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen., întrucât în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

La plângerea petiționarei, rezoluția a fost infirmată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin Rezoluția din 31 iulie 2008, dispunându-se continuarea cercetărilor.

Prin Rezoluția din 6 noiembrie 2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc P.D. pentru infracțiunile prev. de art. 246 C. pen. și fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Din nou rezoluția a fost infirmată prin Rezoluția procurorului ierarhic superior din 30 decembrie 2008, dispunându-se continuarea cercetărilor.

Prin Rezoluția din 31 martie 2009 s-a dispus în baza art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc P.D. sub aspectul infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. și, respectiv art. 289 C. pen., reținându-se că fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nu există, iar pentru falsul intelectual nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii subiective.

Rezoluția a fost supusă controlului prev. de art. 278 C. proc. pen., la plângerea petiționarei, fiind menținută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin Rezoluția din 1 iulie 2009.

În temeiul art. 278

1

C. proc. pen., petiționara a formulat plângere adresată instanței de judecată împotriva soluției dată de procuror.

Prin Sentința penală nr. 123 din 13 noiembrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins plângerea ca nefondată, apreciind că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, menținând rezoluțiile pronunțate în cauză.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționara G.E., care a reiterat susținerile din plângerea penală formulată, solicitând tragerea la răspundere penală a intimatului pentru infracțiunile reclamate.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând sentința recurată atât prin prisma criticilor formulate, cât și în conformitate cu disp. art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele, apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că prin Sentința civilă nr. 83 din 23 ianuarie 2006 pronunțată de Judecătoria Darabani în Dosarul nr. 3112/2005 s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta O.G. în contradictoriu cu pârâtul Z.I. și s-a dispus încredințarea reclamantei spre creștere și educare a minorului Z.M.V., cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului de 700.000 ROL lunar, de la data introducerii acțiunii până la majoratul acestuia.

Ca urmare a rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile prin cererea din data de 18 decembrie 2007 adresată Biroului Executorului Judecătoresc P.D., creditoarea O.G. a solicitat punerea în executare a sentinței.

Sentința civilă fiind învestită cu formulă executorie de către Judecătoria Darabani, executorul judecătoresc P.D. a procedat la executarea acesteia.

În acest sens a emis către debitorul Z.I. Somația din 18 decembrie 2007, somație care, așa cum rezultă din declarațiile executorului judecătoresc P.D., i-a fost predată unui bărbat pe care îl recunoaște ca fiind debitorul Z.I. și care a refuzat să semneze de primire, motiv pentru care a efectuat această mențiune pe somație.

Într-adevăr debitorul Z.I. a arătat atât cu ocazia audierii la unitatea de parchet, cât și cu ocazia efectuării confruntării cu executorul judecătoresc P.D., că în data de 18 decembrie 2007 nu se afla la domiciliul din comuna S. jud. Botoșani, ci era la lucru la o firmă din București, respectiv la SC R.E.C. SRL București.

În acest sens debitorul Z.I. a depus la dosarul de cercetare penală adeverința emisă de SC R.E.C. SRL București, din conținutul căreia rezultă că acesta a fost angajatul societății ca muncitor necalificat în perioada 6 - 21 decembrie 2007.

Întrucât debitorul Z.I. a recunoscut că începând cu data de 18 decembrie 2009 nu a mai lucrat la această firmă, iar la data de 20 decembrie 2007, când a avut loc executarea silită efectivă, acesta s-a aflat la domiciliul său, în mod corect a reținut organul de urmărire penală că mențiunile prezentate în adeverința eliberată de SC R.E.C. SRL București sunt îndoielnice și nu reflectă realitatea.

În mod corect s-a reținut prin rezoluțiile atacate că dacă susținerile debitorului Z.I. ar fi reale, susțineri prin care a arătat că la acea dată nu i-a fost înmânată în mod personal somația de către executorul judecătoresc, acest fapt nu a fost de natură să producă consecințe juridice în ceea ce privește executarea silită ce a avut loc ulterior, la data de 21 decembrie 2007.

Mai mult de atât, din conținutul procesului-verbal încheiat la data de 20 decembrie 2007 de către executorul judecătoresc P.D. se observă că la acea dată la domiciliul debitorului, executorul judecătoresc l-a somat verbal pe acesta că are obligația de a-l încredința pe minorul Z.M.V. mamei sale O.G., conform sentinței civile, urmând ca în caz contrar să revină a doua zi pentru efectuarea executării silite.

În ceea ce privește aspectele reclamate de petenta G.E. privind efectuarea executării silite la data de 20 - 21 decembrie 2007 în mod abuziv de către executorul judecătoresc P.D., care conform celor reclamate ar fi adresat injurii, amenințări și ar fi folosit acte de violență la adresa persoanelor prezente la executare, în mod corect a apreciat organul de urmărire penală pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză că acestea nu se confirmă.

Declarația martorului G.A. care, fiind solicitat de executorul judecătoresc P.D. și prezent la executarea silită din data de 21 decembrie 2007, arată că executarea s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, petenta fiind aceea care a adoptat o atitudine necuviincioasă și a adresat executorului judecătoresc cuvinte jignitoare și amenințări.

Din conținutul raportului privind activitatea desfășurată în data de 21 decembrie 2007 întocmit de Inspectoratul de Jandarmi Botoșani, rezultă că în data de 21 decembrie 2007, cu ocazia participării la executarea silită, executorul judecătoresc nu a agresat fizic sau verbal persoanele prezente, iar pe timpul executării misiunii nu s-a folosit forța sau celelalte mijloace din dotare.

De asemenea, din conținutul acestui proces-verbal rezultă că persoanele prezente la executare din partea debitorului au fost cele care au adresat injurii și amenințări executorului judecătoresc și a jandarmilor prezenți.

Declarația martorului G.A. și conținutul procesului-verbal încheiat de Inspectoratul de Jandarmi Botoșani la data de 21 decembrie 2007 se coroborează cu declarațiile executorului judecătoresc P.D., care a arătat cu ocazia efectuării actelor premergătoare că nu a agresat fizic sau verbal persoanele prezente la executare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale este corectă, astfel încât recursul urmează a fi respins ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara G.E. împotriva Sentinței penale nr. 123 din 13 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta-petiționară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2010.