ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4160/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 194 din 23 iunie

2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și familie, în Dosarul nr. 2696/2/2010 s-a dispus respingerea,

ca nefondată, a plângerii formulată de petiționarul T.P. împotriva Rezoluției

nr. 99/II-2/2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București.

A obligat

petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre s-au reținut în fapt următoarele:

La data de 8 mai 2009

petiționarul T.P. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București solicitând tragerea la răspundere penală a magistratului procuror

S.V. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.

246 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 248

C. pen. și art. 248

1

C. pen. și neglijență în serviciu prev. de art.

249 C. pen.

Din conținutul

plângerii rezultă că magistratul procuror și-a exercitat - în opinia

petiționarului - în mod abuziv și defectuos atribuțiile de serviciu prin

emiterea Rezoluțiilor nr. 419/P/2007 și nr. 76/P/2007 date de Parchetul de pe

lângă Judecătoriei Zimnicea. A arătat că, după admiterea plângerilor, același

magistrat a formulat recurs în mod abuziv.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză a rezultat că prin Rezoluția nr. 76/P/2007

dată de prim procurorul S.V. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

D.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art.

289 C. pen. iar prin Rezoluția nr. 419/P/2007, același magistrat a confirmat

propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de numiții C.P. și B.P. pentru

infracțiunile prev. de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen.

Aceste rezoluții au

fost verificate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman dar și în control

judiciar iar prin Sentința penală nr. 45 din 27 martie 2009 pronunțată de

Judecătoria Zimnicea au fost respinse plângerile ca nefondate.

Hotărârea a rămas

definitivă prin Decizia penală nr. 88/R din 6 mai 2008 a Tribunalului

Teleorman.

În aceste condiții,

cum din actele premergătoare nu au rezultat indicii privind săvârșirea de către

magistratul procuror S.V. a vreunei fapte penale, prin Rezoluția nr. 843/P/2009

din 15 septembrie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale constatându-se

că fapta nu există.

Instanța de fond,

verificând legalitatea și temeinicia soluției adoptate de procuror, în

procedura instituită prin art. 278

1

C. proc. pen., a apreciat că

aceasta este justificată, neputându-se reține motive care să permită

desființarea rezoluției.

Împotriva hotărârii

pronunțată de instanța de fond, a declarat recurs petiționarul T.P. solicitând

desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii

urmăririi penale.

Înalta Curte de

Casație și Justiție examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385

14

alin. (1) C. proc. pen. și art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen.,

constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Pentru a se putea

începe urmărirea penală este necesară îndeplinirea a două condiții:

Prima condiție constă

în existența acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să

considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, caz în care organul de

urmărire penală poate deține informațiile, fie direct din sesizarea făcută, fie

din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării.

Cea de a doua

condiție necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc.

pen., și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a

acțiunii penale prevăzută în art. 10 C. proc. pen. cu excepția celui prevăzut

la lit. b

1

) C. proc. pen.

Întrucât actele

premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză au stabilit în mod

neechivoc că procurorul S.V. a acționat în cadrul și cu respectarea legii,

nesăvârșind vreo faptă de natură penală - atunci când a dispus neînceperea

urmăririi penale în Dosarul nr. 76/P/2007 și nr. 419/P/2007 ale Parchetului de

pe lângă Judecătoria Zimnicea - Înalta Curte constată că, soluția de

netrimitere în judecată este corectă, neexistând motive pentru desființarea

acesteia.

Împrejurarea că

petiționarul este nemulțumit de soluția adoptată de magistratul procuror în

cele două dosare, nu poate conduce la concluzia săvârșirii infracțiunilor la

care petiționarul a făcut referire în plângerea sa.

Interpretarea și

evaluarea probelor administrate într-o cauză, fie de organele de poliție, fie

de procuror ori de instanța de judecată este atributul organelor judiciar, iar

împotriva unei soluții ori hotărâri considerate nelegale și netemeinice, atât

dispozițiile constituționale cât și cele procedurale prevăd posibilitatea

exercitării unor căi ordinare s-au extraordinare de atac.

A admite altfel, ar

însemna deschiderea altor căi de atac, în afara celor ordinare și extraordinare

prevăzute de legislația în vigoare, fapt ce ar crea un vădit dezechilibru în

întreg sistemul judiciar.

Cum în cauză,

magistratul procuror S.V. a adoptat soluțiile în Dosarul nr. 76/P/2007 și nr.

419/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea, pe baza actelor

premergătoare dispuse și administrate în cauză, nu există temeiuri care să

justifice casarea hotărârii și implicit desființarea rezoluției în condițiile

în care legea a fost respectată.

Așa fiind, Înalta

Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul

declarat de petiționarul T.P. împotriva Sentinței penale nr. 194 din 23 iunie

2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurentul petiționar va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul T.P. împotriva Sentinței penale nr.

194 din 23 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 noiembrie 2010.

Procesat

de GGC - NN