ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3129/2007

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Contestatorul O.E.E., a

solicitat anularea formelor de executare silită pornite de A.V.A.S. și anularea

licitației din 14 iunie 2005 privind vânzarea apartamentului nr. 6 aflat în

București Calea Giulești.

Judecătoria Sector VI

București, prin sentința comercială nr. 450 din 5 iulie 2005, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, având

în vedere prevederile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998.

Curtea de apel, prin

sentința comercială nr. 114 din 22 septembrie 2005, admițând excepția

prescripției dreptului la acțiune, a respins contestația formulată, considerând

că art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998, care stabilește termenul de prescripție al

acțiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S. de 6 luni de la data la care s-a

cunoscut actul sau faptul pe care se întemeiază acțiunea, se aplică.

Împotriva sentinței astfel

pronunțată, contestatorul a declarat apel susținând că la data de 14 iulie 2003 a existat o confirmare a comunicării titlului executoriu pentru o licitație care deja avusese

loc, licitația din 7 aprilie 2004 nu s-a finalizat iar în baza unei noi acțiuni

de executare silită ce nu a respectat procedura și care formează obiectul

prezentului litigiu, A.V.A.S. a executat printr-o nouă licitație creanța sa.

Mai susține contestatorul că

invaliditatea titlului executor rezultă din nulitatea actului de ipotecă

încheiat cu nerespectarea regulilor privind încheierea actului autentic.

Calea de atac executată de

contestator, așa cum este definită de O.U.G. nr. 51/1998, este calificată drept

recurs.

Recursul este nefondat și va

fi respins pentru considerentele ce se vor expune.

Cale extraordinară de atac

de reformare, recursul este deschis numai în condiții de sesizare a

nelegalității hotărârii atacate, situația de fapt sau aspectele legate de

probațiune fiind exceptate de la analiza acesteia.

Situația de fapt evocată și

anume nerealizarea creanței prin împiedicarea înstrăinării la licitație a

bunului către o societate comercială nu împiedica pe creditor să încerce în

temeiul unei alte licitații să-și recupereze debitul.

Debitorul nu evocă noi cauze

pentru care ce-a de-a doua licitație ar fi nulă ci invaliditatea titlului

executoriu rezultată din nerespectarea reglementărilor legale la momentul încheierii

actului autentic, care, putea fi analizat cu condiția respectării termenului

prevăzut de art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998.

Instanța de fond a reținut

judicios că termenul de prescripție a fost depășit, contestatorul având la

dispoziție termenul de 6 luni de la data când a cunoscut faptul sau actul pe

care-și întemeiază acțiunea, respectiv, 17 iulie 2003.

În precizarea motivelor de

recurs, recurentul crează confuzia temeiului acțiunii. Același temei al

anulării licitației care exista la 17 iulie 2003, îl invocă recurentul; iar

pentru acest considerent instanța de fond a constatat împlinit termenul de

prescripție prevăzut de textul de lege citat.

Evocarea nulității ipotecii

pentru lipsa numărului încheierii de autentificare și lipsa consimțământului –

coproprietarului, aduce în discuție reaua credință în exercitarea drepturilor

procesuale.

Contractul de ipotecă a fost

semnat de cei doi coproprietari ai apartamentului și a primit numărul de

autentificare 1358 din 20 ianuarie 1999.

Nici nulitatea pentru

încălcarea prevederilor art. 1537 alin. (2) C. civ. și ale art. 58 din Legea nr.

36/1995 nu subzistă în condițiile dispuse de art. 1772 C. civ. Astfel, cum

instanța de fond a considerat, contractul de ipotecă este valabil încheiat

chiar dacă creditorul nu ar fi fost reprezentat, autentificarea fiind cerută

numai din partea celui ce se obligă.

Evocarea C.E.D.O. este

nepertinentă, instanța de fond a analizat temeiul invocat al nulității și

judicios a concluzionat asupra valabilității actului juridic încheiat de părți,

constatând totodată că la data de 17 iulie 2003 a fost comunicat titlul executoriu pentru creanța de 3714.800,06 dolari S.U.A., iar la 14 iunie 2005 a fost contestată executarea silită.

În privința nerespectării

termenului prevăzut de art. 21 din O.U.G. nr. 51/1998 recurentul încearcă

aceiași confuzie. La data de 31 mai 2005 A.V.A.S. înștiințează despre vânzarea

la licitație publică a bunului ipotecat comunicând atât Primăriei Sector VI

București adresa 21718/3 cât și debitorilor cu recomandata R 2145/22.

Deși această susținere a

fost invocată numai în calea de atac, ea apare nesusținută și va fi înlăturată.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva sentinței comerciale nr. 114

din 22 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat

recursul declarat de debitorul O.E.E. împotriva sentinței comerciale nr. 114

din 22 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 16 octombrie 2007.