ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.12.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4427/2010

HOTĂRÂRE
08.12.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4427/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La 4 aprilie 2009, a fost înregistrată la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești plângerea penală formulată de

numiții H.V. și D.V., prin care se solicita să fie efectuate cercetări față

notarii publici S.I., M.E., B.C. și C.F. și față de cumnata lor, C.M., care în

opinia lor, au săvârșit infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale,

prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., întrucât ei - petenții - nu au semnat

niciun act prin care să fi renunțat la moștenirea părinților sau a fraților

lor.

Prin Ordonanța din 5

august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în baza art. 228

alin. (4), cu referire la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus:

- neînceperea

urmăririi penale față de notarii publici B.C., S.I., M.E. și C.F. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de

art. 288 alin. (2) C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii

penale, cu privire la notarul public B.C., constatându-se că acesta a decedat;

- disjungerea și

declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe

lângă Judecătoria Drăgășani, în vederea completării și definitivării

cercetărilor penale față de C.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 288 alin. (1) și art. 291 C. pen.

Din actele administrate

în cauză rezultă că pe rolul Judecătoriei Drăgășani se afla Dosarul civil nr.

261/223/2008, în care H.V. solicitase modificarea titlului de proprietate nr.

x, emis de Comisia județeană pentru aplicarea legii fondului funciar Vâlcea,

prin care i se reconstituise dreptul de proprietate lui C.A., fratele petentei,

în prezent decedat. Soția acestuia, în cadrul procesului civil, a depus

Certificatul de moștenitor nr. y/1988 și testamentul autentificat sub nr.

z/1976.

În aceste acte se

menționează calitatea de moștenitor a lui C.A., precum și faptul că H.V. și

alți moștenitori au renunțat la succesiune.

Urmare verificărilor

efectuate, a rezultat că faptele reclamate cu privire la notarii publici sunt

prescrise, întrucât falsul material în înscrisuri oficiale săvârșit de un

funcționar în exercițiul atribuțiilor de serviciu se pedepsește cu închisoare

de la 6 luni la 5 ani, iar potrivit art. 122 lit. d) C. proc. pen., termenul de

prescripție a răspunderii penale pentru o faptă incriminată și pedepsită în acest

fel, este de 5 ani și că de la întocmirea actelor și până în prezent, au trecut

mai mult de 5 ani.

Cu privire la notarul

public B.C., s-a constatat că potrivit certificatului de deces atașat la

dosarul cauzei, acesta este decedat din data de 15 decembrie 1998.

Împotriva acestei

ordonanțe petiționarii au formulat plângere la Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, plângere care Ie-a fost

respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluția din 3 februarie 2009.

Nemulțumiți,

petiționarii s-a adresat instanței, potrivit art. 278 C. proc. pen.

Prin Sentința penală

nr. 60/F din 25 iunie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționarii H.V. și D.V. împotriva Ordonanței din 5 august 2009, ordonanță

care a fost menținută, cu obligarea petenților la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în cuantum de câte 150 RON fiecare.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a apreciat că actele procedurale sunt legale și

temeinice, întrucât în mod corect s-a constatat, pe de o parte, că a intervenit

prescripția răspunderii penale, iar pe de altă parte, decesul unuia dintre

intimați, și s-a dispus disjungerea și declinarea competenței cauzei față de

C.M.

Împotriva acestei

sentințe petiționarii au declarat, în termen legal, recursul de față,

solicitând, în cuprinsul concluziilor scrise transmise la dosar prin fax,

restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în vederea

completării cercetărilor, ocazie cu care să fie efectuată o expertiză

grafologică și să fie audiați martori în vederea stabilirii adevărului.

Recursurile nu sunt

fondate.

Din examinarea

lucrărilor dosarului rezultă că sentința recurată este temeinică și legală

deoarece în mod corect s-a constatat că față de trei dintre notarii intimați,

S.I., M.E., și C.F., s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderi penale

și că altul, B.C., a decedat.

Or, prin prescripția

reglementată de art. 121 și urm. C. pen., stingându-se răspunderea penală,

adică stingându-se dreptul statului de a stabili răspunderea penală și de a

aplica pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pretins comisă, cursul

procesului penal este obstaculat insurmontabil; tot astfel, decesul

făptuitorului (art. 10 lit. g) C. proc. pen.) obstaculează insurmontabil orice

demers judiciar privind fondul plângerii.

Cererea recurenților

de restituire a cauzei la parchet în vederea completării cercetării penale,

efectuării unei expertize grafologice și audierii de martori nu poate fi

primită, aceste solicitări putând fi efectuate în cadrul urmăririi penale, după

începerea acesteia, iar nu mai înainte.

Față de cele expuse,

în cauză nefiind motive care să justifice casarea sentinței instanței de fond

și desființarea ordonanței procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu

prevederile art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate

recursurile declarate de petiționarii H.V. și D.V.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenții-petiționari vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de petiționarii H.V. și D.V. împotriva

Sentinței penale nr. 60/F din 25 iunie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurenții-petiționari la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 decembrie 2010.

Sursă