ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5431/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul V.V. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate refuzul nejustificat al acestuia de a-i soluționa cererea privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române și, pe cale de consecință, să fie obligat să stabilească data de depunere a cererii de redobândire a cetățeniei române de către reclamant, într-un termen scurt, rezonabil (maxim 2 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești). De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de daune morale.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, la data de 13 octombrie 2008, s-a adresat cu o primă cerere scrisă către Ministerul Afacerilor Externe din București, cu solicitarea de a fi expediată către secția consulară a Ambasadei României din Chișinău. Reclamantul a mai arătat că în luna octombrie 2008 s-a prezentat personal la secția consulară a Ambasadei României din Republica Moldova pentru a depune cererea și actele necesare, însă i s-a refuzat înregistrarea cererii, cu motivarea că trebuie depusă o cererea scrisă de programare, prin postă, recomandat, pentru a fi invitat să depună cererea împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor legale.

De asemenea, s-a precizat că, prin adresă, Direcția Relații Consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, l-a informat că, la un moment dat, cererea de intenție va fi procesată și va fi invitat să depună cererea la Secția Consulară a Ambasadei Republicii Moldova din Chișinău, fără a se indica temeiul legal al acestei soluții, astfel cum prevăd dispozițiile art. 13 din O.G. nr. 27/2002. În aceste condiții, reclamantul a susținut că a revenit cu o nouă solicitare, la data de 07 ianuarie 2009, încă nici până în prezent cererea sa nu a fost soluționată favorabil.

Prin sentința civilă nr. 1939 din 7 mai 2009 Curtea de Apel Craiova, a admis în parte acțiunea reclamantului, a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea reclamantului privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române; a obligat pârâtul să stabilească data de depunere de către reclamant a cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 2 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind daunele morale.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că timpul scurs de la data înregistrării primei cereri a reclamantului (13 octombrie 2008) și până la data sesizării instanței (26 februarie 2009), raportat la cerința impusă de legiuitor, în sensul ca aceste cereri să fie înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie, precum și la faptul că nici până la data judecății cauzei reclamantul nu a primit un răspuns la cererea formulată, conduce la concluzia nerespectării termenului rezonabil de către autoritatea pârâtă. Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că nu se poate constata refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cum neîntemeiat a apreciat judecătorul fondului.

Recurentul-pârât a susținut că instanța de fond a reținut greșit existența unei culpe administrative, fără a avea în vedere situația specifică a derulării activității în exteriorul României, astfel că se impunea aprecierea justă a gradului în care ministerul poate dimensiona structura sa administrativă (sedii și resurse umane) într-un teritoriu care nu se află sub suveranitatea statului român. Modificarea hotărârii atacate și respingerea ca nefondată a acțiunii a fost solicitată și față de împrejurarea că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, nu era îndeplinită condiția depășirii unui termen rezonabil de soluționare a cererilor depuse de intimații-reclamanți.

Recurentul-pârât a arătat că solicitantul s-a adresat instanței de judecată, imediat după primirea răspunsului, pretins nesatisfăcător, din partea autorității administrative, fără ca, de lege lata să fie prevăzut un termen pentru primirea cererilor de redobândire a cetățeniei și fără a mai acorda autorității administrative un interval rezonabil de timp în care să emită invitațiile pentru depunerea dosarelor de redobândire a cetățeniei. Din acest motiv, s-a susținut că singurul element care se impunea a fi cercetat era acela al verificării comunicării unui răspuns în termen de 30 de zile de la data primirii cererii la autoritatea administrativă, răspuns care să nu conțină o exprimare explicită, cu exces de putere a refuzului administrativ, deoarece simpla trecere a timpului nu poate fi asimilată ipotezei cuprinse în definiția dată în art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzului de soluționare a unei cereri.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Din actele dosarului rezultă fără putință de tăgadă că Ministerul Afacerilor Externe, prin Secția Consulară a Ambasadei României în Republica Moldova, a respectat dispozițiile art. 8 din O.G. nr. 27/2002, aprobată prin Legea nr. 233/2002, care prevăd că, autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă. Nefiind dovedită încălcarea drepturilor de petiționare al reclamantului reglementat prin art. 51 din Constituție și art. 8 din O.G.

nr. 27/2002, care au fost indicate de altfel ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, se constată că în mod greșit s-a reținut în hotărârea atacată răspunderea ministerului pârât pentru nesoluționarea cererilor în termen legal. În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, nesoluționarea în termenul legal a unei cereri semnifică faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede un alt termen, ceea ce nu se poate constata în cazul cererilor formulate de reclamanți, pentru care a fost respectat acest termen cu caracter general, în absența unei prevederi derogatorii în materie de cetățenie.

De asemenea, nu se poate constata existența în cauză a unui refuz nejustificat de a soluționa o cerere, definit în art. 2 alin. (1) lit. i) din aceeași lege ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane sau nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.

Răspunsul comunicat reclamantului exprimă dimpotrivă voința ministerului pârât de a le rezolva cererea de redobândire a cetățeniei române, iar amânarea unei decizii a fost justificată în mod obiectiv de volumul extrem de mare al cererilor similare în raport de condițiile concrete de care dispun autoritățile române pentru înregistrarea și procesarea lor pe teritoriul altui stat, întrucât aceste cereri nu au fost depuse la Comisia de cetățenie din Ministerul Justiției, ci la misiunile diplomatice sau oficiile consulare competente ale României, ca o facilitate acordată prin art. 12 din Legea nr. 21/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru persoanele care au domiciliul sau reședința în străinătate.

Față de data și conținutul răspunsului comunicat reclamantului se constată că până la formularea acțiunii în justiție nu a existat o încălcare a dispozițiilor art. 10 din Convenția europeană asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002. Conform acestei reglementări, fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie. Elementele de fapt ale situației expuse anterior nu justifică aprecierea depășirii termenului rezonabil pentru examinarea cererii reclamantului de redobândire a cetățeniei române este lipsită de temei legal și contrară dispozițiilor art. 5 din Convenția europeană asupra cetățeniei, care interzic expres reglementările sau practicile discriminatorii.

Reclamantul a susținut neîntemeiat că i-a fost încălcat dreptul la redobândirea cetățeniei române, dat fiind că nu a fost emisă o decizie referitoare la acest drept recunoscut de art. 10 1 din Legea nr. 21/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar regulile cuprinse în art. 6 din Convenția europeană asupra cetățeniei nu sunt incidente în cauză, fiind prevăzute pentru alte categorii de persoane decât cetățenii altui stat care domiciliază în mod legal și obișnuit pe teritoriul acelui stat. În consecință, nefiind dovedite condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe, va modifica hotărârea atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclaman, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe, împotriva sentinței civile nr. 1939 din 7 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului V.V., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2009.