ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1957/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 37 din 1 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș, în baza art. 174 și 176 alin. (1) lit. a) C. pen., fost condamnat inculpatul N.M. la pedeapsa închisorii de 25 ani și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. În baza art. 217 alin. (4) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul N.M. la pedeapsa închisorii de 5 ani. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare, cu executare în condițiile art. 57 C. pen.

și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 18 iunie 2009, până în prezent. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat. În baza art. 346 alin. (1) și art. 14 C. proc. pen., rap. la art. 998 și urm. C. civ., a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă C.I. a sumei de 1.500 RON, daune morale. În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.085,6 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON onorariu avocat din oficiu ce s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, la data de 28 octombrie 2009, a fost înregistrat sub nr. 3820/109/2009, rechizitoriul nr. 237/P/2009/26 octombrie 2009, prin care Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș a dispus trimiterea in judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului N.M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 217 alin. (4) C. pen., în condițiile art. 33 lit. a) C. pen. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut, în fapt următoarele: În seara zilei de 17 iunie 2009, inculpatul, cioban la o stână din apropierea pădurii Găvana, comuna Mozăceni, județul Argeș, a rămas singur cu victima C.F., nașa sa.

După ce i-a propus acesteia să întrețină relații sexuale și fiind refuzat, (chiar lovit ușor cu o paletă de lemn) a avut o reacție violentă aplicându-i multiple și intense lovituri cu o bâtă în zona capului. Victima a căzut în stare de inconștiență la circa 1,5 m de baracă. Pentru a șterge urmele faptei, inculpatul a incendiat baraca și, deși a văzut că victima încă trăia, nu i-a dat ajutor, motivând că din cauza temperaturii ridicate și a pericolului de explozie, nu s-a putut apropia de aceasta. În cauză, s-a întocmit raportul de constatare medico-legală, de autopsie din 13 octombrie 2009 de către S.M.L. Argeș, din care a rezultat că moartea numitei C.F. a fost violentă și s-a datorat unei hemoragii cerebrale care a survenit în urma unui traumatism cranio-cerebral forte (plăgi despicate, fractură de boltă și bază craniană, hematom extradural și subdural, hemoragie meningo-ventriculară și contuzie cerebrală) prin lovire cu corp tăietor despicător.

Între leziunile traumatice cranio-cerebrale și deces a existat legătură directă de cauzalitate, iar instalarea acestuia a fost grăbită și de incendiul produs în timp ce victima era vie, din moment ce pe căile respiratorii au fost evidențiate urme de sânge, funingine și fum. Celelalte semne de violență constatate la necropsie s-au putut produce prin contact cu flacăra. În conformitate cu disp. art. 117 alin. (1) C. proc. pen., în cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală psihiatrică, în condiții de internare la I.N.M.L. „M.M.", fiind depus la dosar raportul din 17 iulie 2009, întocmit I.N.M.L. „M.M.", din care a rezultat că inculpatul prezintă diagnosticul tulburare organică de personalitate pe fond toxicoetilic și are discernământul păstrat în raport de faptele pentru care este cercetat.

Având în vedere probatoriul administrat, astfel cum a fost analizat, instanța a considerat că acesta dovedește atât existența faptelor de omor deosebit de grav și distrugere calificată, cât și vinovăția inculpatului, sub forma intenției directe, în comiterea acestora. Instanța de fond a apreciat că, în drept, fapta inculpatului N.M., care în data de 17 iunie 2009, a lovit-o pe victima C.F. cu o bâtă în zona capului și a spatelui, după care a incendiat o baracă pentru a arde împreună cu victima care agoniza, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 174, 176 alin. (1) lit. a) C. pen. Fapta aceluiași inculpat, care în aceeași seară a incendiat baraca pentru a șterge urmele infracțiunii de omor, întrunește elementele ale infracțiunii prev. de art. 217 alin. (4) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor la care a fost condamnat inculpatul, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare; gradul de pericol social concret al faptelor reliefat de modul și mijloacele folosite, respectiv lovirea în repetate rânduri a victimei în zona capului și a spatelui cu o bâtă, incendierea unei barăci care a accelerat moartea victimei, împrejurările în care au fost comise, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și pe timp de noapte, dar și profitând de faptul că nu mai era nicio persoană prin preajmă, urmările produse ce au constat în moartea victimei și distrugerea barăcii; persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și care și-a recunoscut vinovăția față de faptele imputate.

Instanța a mai reținut o serie de aspecte care îi conferă mai ales infracțiunii de omor deosebit de grav un caracter abominabil, respectiv faptul că victima era nașa de cununie a acestuia, dar și faptul că în trecut inculpatul a mai încercat să întrețină un raport sexual cu victima pentru care a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de viol, dosar finalizat cu o soluție de încetare a urmăririi penale, deoarece victima și-a retras plângerea prealabilă. Față de cele de mai sus, tribunalul a condamnat pe inculpat pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, a contopit pedepsele aplicate și a aplicat și pedeapsa accesorie, dispunând ca pedeapsa rezultantă principală să fie executată în condiții privative de libertate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul N.M. solicitând reducerea pedepsei principale aplicate. Prin Decizia penală nr. 34/A din 16 martie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat. Acesta a atacat decizia cu recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 din C. proc. pen., recurentul critică hotărârile pentru aplicarea unei pedepse excesive în raport de împrejurările comiterii faptei și situația sa personală. Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare. Prima instanță a stabilit, iar cea de apel a confirmat, o pedeapsă just individualizată în raport de summumul de criterii prev. de disp.

art. 72 C. pen., ținând cont de acțiunea violentă excesivă îndreptată împotriva unei femei lipsite de apărare, care era nașa sa de cununie, de mobilul exercitării violentelor, de incendierea barăcii în care se afla victima. În aspect fel pedeapsa aplicată corespunde scopului coercitiv-educativ prev. de art. 523 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva Deciziei penale nr. 34/A din 16 martie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 18 iunie 2009 la 18 mai 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 18 mai 2010.