ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4323/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 584 din 07 septembrie 2010, Tribunalul Vrancea a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul B.V.D. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Pentru a hotârî astfel, instanța de fond a reținut în esență că, infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul și pentru care s-a dispus arestarea preventivă, nu se înscrie în cele expres prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 și nici nu a avut vreunul dintre scopurile stabilite de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 219/1999, astfel încât măsura arestării preventive a reclamantului pentru încercarea de trecere frauduloasă a frontierei, faptă care este încriminată și în prezent, dar în alte condiții, nu poate fi considerată că ar avea caracter politic.

Soluția instanței de fond a fost menținută de Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 118/A din 23 mai 2011, urmare respingerii apelului declarat de reclamant împotriva sentinței Tribunalului. Împotriva deciziei Curții de Apel, sus menționată, a declarat recurs reclamantul B.V.D., fără însă a indica temeiul de drept al criticilor sale. Recursul este nul pentru considerentele ce succed: Potrivit art. 302 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Motivele de recurs sunt reglementate limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (1), care se referă la motivele de ordine publică. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la soluția pronunțată și la motivul de recurs invocat. În prezenta cauză, însă recurentul nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302 lit. c) C. proc. civ.

Or, în ipoteza în care recurentul-reclamant s-a limitat doar la a aprecia ca nelegală decizia atacată și a face o referire la analiza probelor - ceea ce excede nelegalității, fără a dezvolta în mod concret motivele de recurs, prin raportare la speță, în sensul formulării unor critici pertinente privind modul de judecată al instanței, nu se poate reține în sarcina instanței, obligația de a realiza o încadrare a criticilor. De altfel, încadrarea criticilor este posibilă numai dacă acestea îmbracă, prin conținutul expunerii, o formă care să permită instanței a le califica din punct de vedere al temeiului de drept, ceea ce nu se regăsește în speță. Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient, numai în măsura în care astfel de motive sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită, împrejurarea ce nu există în cauza dedusă judecății.

De asemenea, Înalta Curte nu a constatat nici existența unor motive pe care, din oficiu, să le poată pune în discuția în părților și asupra cărora să delibereze, astfel încât să fie incidente prevederile art. 306 alin (2) C. proc. civ. Așa fiind, apreciind că nu se poate realiza o încadrare a criticilor expuse, în motivele de nelegalitate, expres și limitativ prevăzute de lege, Înalta Curte constată incidența dispozițiilor art. 306 alin. (1) și art. 306 alin. (3) teza finală din Cod și urmează a constata nulitatea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul B. V. D. împotriva deciziei nr. 118/A din 23 mai 2011 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată in ședință publică, astăzi 12 iunie 2012 .