ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4323/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 584 din 07 septembrie 2010, Tribunalul Vrancea

a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamantul B.V.D. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice.

Pentru a hotârî astfel, instanța de fond a reținut în

esență că,

infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată

inculpatul și pentru care s-a dispus arestarea preventivă, nu se înscrie în

cele expres prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 și nici nu a

avut vreunul dintre scopurile stabilite de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr.

219/1999, astfel încât măsura arestării preventive a reclamantului pentru

încercarea de trecere frauduloasă a frontierei, faptă care este încriminată și

în prezent, dar în alte condiții, nu poate fi considerată că ar avea caracter

politic.

Soluția instanței de fond a fost menținută de Curtea

de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 118/A din 23 mai 2011, urmare

respingerii apelului declarat de reclamant împotriva sentinței Tribunalului.

Împotriva deciziei Curții de Apel, sus menționată, a

declarat recurs reclamantul B.V.D., fără însă a indica temeiul de drept al

criticilor sale.

Recursul este nul pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 302 lit. c) C. proc. civ., cererea de

recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază

recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse

printr-un memoriu separat.

Motivele de recurs sunt reglementate limitativ de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția cazurilor prevăzute la alin. (1), care se referă la motivele de ordine

publică.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea

motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304

C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul

formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la

soluția pronunțată și la motivul de recurs invocat.

În

prezenta

cauză, însă recurentul nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302 lit. c)

C. proc. civ.

Or, în ipoteza în care recurentul-reclamant s-a

limitat doar la a aprecia ca nelegală decizia atacată și a face o referire la

analiza probelor - ceea ce excede nelegalității, fără a dezvolta în mod concret

motivele de recurs, prin raportare la speță, în sensul formulării unor critici

pertinente privind modul de judecată al instanței, nu se poate reține în

sarcina instanței, obligația de a realiza o încadrare a criticilor.

De altfel, încadrarea criticilor este posibilă numai

dacă acestea îmbracă, prin conținutul expunerii, o formă care să permită

instanței a le califica din punct de vedere al temeiului de drept, ceea ce nu

se regăsește în speță.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate

exercita un control judecătoresc eficient, numai în măsura în care astfel de

motive sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită, împrejurarea ce nu

există în cauza dedusă judecății.

De asemenea, Înalta Curte nu a constatat nici

existența unor motive pe care, din oficiu, să le poată pune în discuția în

părților și asupra cărora să delibereze, astfel încât să fie incidente

prevederile art. 306 alin (2) C. proc. civ.

Așa fiind, apreciind că nu se poate realiza o încadrare

a criticilor expuse, în motivele de nelegalitate, expres și limitativ prevăzute

de lege, Înalta Curte constată incidența dispozițiilor art. 306 alin. (1) și

art. 306 alin. (3) teza finală din Cod și urmează a constata nulitatea căii de

atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul B.

V.

D.

împotriva deciziei nr. 118/A din 23 mai 2011 a Curții de Apel Galați, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

in ședință publică, astăzi 12 iunie

2012

.