ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1255/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin Sentința penală nr. 79 din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală, și de minori, s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petiționara P.G.A. împotriva referatului din 18 mai 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj dat în Dosar nr. 303/VIII/1/2009 al aceluiași parchet, cu obligarea petentei la plata către stat a sumei de 150 RON, reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că petenta P.G.A. a formulat plângere împotriva referatului din 18 mai 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj dat în Dosar nr. 303/VIII/1/2009 al aceluiași parchet, prin care s-a soluționat petiția sus-numitei cu privire la notarii publici asociați în cadrul Societății civile notariale „A." din Cluj-Napoca.

Prin referatul de mai sus, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a constatat următoarele:

Petenta s-a adresat inițial către D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, petiția fiind înregistrată sub nr. 133/VIII/1/2009, însă în temeiul art. 6

1

din O.G. nr. 27/2008, aprobată prin Legea nr. 233/2002, a fost trimisă spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, cu motivarea că potrivit art. 28

1

alin. (1) lit. b) rap. la art. 209 alin. (3) și (4) C. proc. pen. competența de a efectua urmărirea penală în cazul infracțiunilor comise de notari publici revine procurorilor din cadrul acestei instituții.

În fapt, petenta a susținut că nu a apelat la serviciile notariale ale acestei societăți, dar că, în zilele de 16 și 18 februarie 2009, în numele Societății civile notariale „A." din Cluj-Napoca a fost formulată către Biroul de cadastru și publicitate imobiliară Cluj o cerere pentru eliberare extras de carte funciară de informare pentru imobilul înscris în C.F. Cluj, teren proprietatea petentei, cerere cu privire la care aceasta susține că a fost semnată în fals.

S-a apreciat de către procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj că petiția petentei este nefondată, deoarece conform art. 41 din Legea nr. 7/1996, orice persoană poate solicita, fără justificarea interesului, extras de informare pentru orice proprietate, înscris care cuprinde date publice de informare, după Partea I, referitoare la descrierea imobilelor și, parțial, după Partea II, privind înscrierile vizând dreptul de proprietate.

S-a concluzionat că în aceste condiții nu rezultă vreun indiciu că s-ar fi produs o vătămare a intereselor legale ale petentei, că nu se impun verificări suplimentare și nici înregistrarea ca și cauză penală, astfel că potrivit art. 8 din O.G. nr. 27/2002, modificată prin Legea nr. 233/2002, privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, acest referat, comunicat petentei, s-a clasat și s-a arhivat la Parchetul Curții de Apel Cluj.

Plângerea adresată instanței, formulată în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. împotriva modului de soluționare de către procuror a unei petiții potrivit O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de rezolvare a petițiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 233/2002, este inadmisibilă, întrucât, conform dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., numai rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată pot forma obiectul controlului judiciar în procedura reglementată prin acest text.

B. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că în mod greșit plângerea a fost considerată ca fiind inadmisibilă în condițiile în care parchetul a refuzat practic să soluționeze plângerea sa printr-o rezoluție dată într-o lucrare penală, ci a considerat-o o simplă petiție, pe care a clasat-o.

Examinând recursul declarat de petentă sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Instanța de fond, în baza actelor aflate la dosarul cauzei a apreciat, în mod corect, că plângerea adresată judecătorului este inadmisibilă întrucât nu sunt întrunite cerințele art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora „după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță".

Așadar, legiuitorul a prevăzut expres și limitativ actele procurorului care pot fi atacate în instanță, în temeiul art. art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., respectiv rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanțele ori, după caz, rezoluțiile de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. Ca atare, pe cale de consecință, modul de rezolvare a petițiilor înregistrate în baza O.G. nr. 27/2002, nu poate fi atacat în instanță în baza textului de lege sus-menționat.

În consecință, pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurenta la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara P.G.A. împotriva Sentinței penale nr. 79 din 05 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală, și de minori.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2010.