ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5486/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 53 din 10 martie 2009,

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal

a respins ca nefondată contestația formulată de reclamantul P.M. în contradictoriu

cu pârâta A.N.I., având ca obiect anularea actului de constatare din 13 ianuarie

2009 încheiat de pârâtă.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că actul de constatare a cărei anulare o solicită

contestatorul, atestă conflictul de interese – așa cum este reglementat de art.

79 din Legea nr. 161/2003, în care s-a aflat reclamantul, care deținând funcția

de director executiv al D.A.D.R. Botoșani a încălcat dispozițiile legale privind

conflictul de interese prin luarea unor decizii sau participarea la luarea unor

decizii referitoare la acordarea de subvenții sau despăgubiri firmei la care membrii

familiei sale erau acționari și administratori.

Reține instanța de fond

că fișa postului privind funcția ocupată de reclamant, respectiv cea de director

executiv în cadrul D.A.D.R. Botoșani, conține atribuții corespunzătoare unui ordonator

de credite, actele săvârșite de acesta în această calitate în condițiile de implicare

a soției și fiului său prin societățile comerciale în procedurile de beneficiere

– de subvenții și despăgubiri – fiind susceptibile să genereze existența conflictului

de interese în sensul legii, concluzia fiind aceea că actul întocmit de pârât și

a cărei anulare se solicită, este legal.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând în esență prin motivele de recurs formulate că instanța de fond în soluționarea

dosarului nu a analizat punctual fiecare caz de conflict de interese reținut în

cuprinsul actului de constatare, ci a făcut doar o analiză globală a ariei de competență

a D.A.D.R. precum și o enumerare a atribuțiilor sale rezultate din fișa postului,

fără a fi analizate și apărările ce le-a formulat precum și legislația specială

în materie de subvenții.

Precizează recurentul-reclamant

că la eliberarea atestatului privind conducerea și administrarea exploatațiilor

agricole de către soția sa P.A., obiectivitatea sa nu a fost influențată în nici

un fel, pentru că nu el a verificat îndeplinirea condițiilor legale și nu el a acordat

atestatul respectiv ci comisia constituită la nivelul D.A.D.R. Botoșani, conform

regulamentului din 24 martie 2003 de atestare a producătorilor agricoli care conduc

și administrează exploatații agricole familiale.

În ce privește acordarea

subvenției pentru vânzarea a 41 capete de bovină, documentația a fost analizată

de persoana responsabilă cu aplicarea actului normativ la nivelul instituției publice

care a și aprobat acordarea acestui sprijin financiar după ce a constatat îndeplinirea

tuturor condițiilor prevăzute de actul normativ, nici în acest caz obiectivitatea

sa nefiind influențată în luarea deciziei de acordare a subvenției.

Referitor la acordarea

despăgubirilor în sumă de 15.040 RON către societatea P. SRL, conform Legii nr.

381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură

pentru cultura de rapiță, recurentul-reclamant susține că a fost respectată întocmai

procedura specială pentru acordarea acestor despăgubiri, comisia numită prin ordin

al Prefectului considerând că documentația depusă de SC P. SRL îndeplinește condițiile

prevăzute de lege.

Concluzionează recurentul-reclamant

că analizând art. 79 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 se constată că nici una din

situațiile prevăzute de acest text de lege nu se regăsește în cele trei cazuri reținute

prin actul de constatare, el personal nerezolvând aceste cereri și neluând decizii

cu privire la acestea, ci comisiile stabilite la nivelul D.A.D.R. au hotărât, mai

mult decât atât, potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici, în cazul în care ar fi formulat presiuni asupra membrilor

comisiei, aceștia ar fi avut dreptul să refuze, în scris și motivat, îndeplinirea

dispozițiilor „primite de la superiorul ierarhic, dacă le considera ilegale”.

Recurentul-reclamant nu

a încadrat motivele de recurs formulate în vreunul din cazurile de casare sau modificare

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă A.N.I.

a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea

sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Recursul este nefondat

și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:

Potrivit actului de constatare

din 13 ianuarie 2009, încheiat de inspectori de integritate din cadrul A.N.I., în

temeiul art. 13 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.I., cu modificările

și completările ulterioare și în temeiul art. 79 alin. (1) lit. a), b), c);

alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea

transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul

de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, s-a constatat că recurentul-reclamant,

în perioada în care a exercitat o funcție publică, respectiv cea de director executiv

al D.A.D.R. Botoșani, a încălcat dispozițiile legale privind conflictul de interese,

întrucât a avut interese patrimoniale care au influențat îndeplinirea cu obiectivitate

a atribuțiilor ce i-au revenit, luând decizii sau participând la luarea unor decizii,

privind acordarea de subvenții financiare firmelor la care membrii familiei sunt

acționari și administratori, fiind efectuate cu încălcarea prevederilor legale referitoare

la acordare de subvenții sau despăgubiri operațiunile privind:

- acordarea subvențiilor

de 8.000 RON din 24 ianuarie 2006 către SC P. SRL unde calitatea de acționar unic

și administrator o are soția sa P.A., semnătura recurentului-reclamant fiind pusă

pe atestatul din 22 decembrie 2006;

- acordarea subvenției

în sumă de 32.515 RON, solicitare făcută în nume propriu pentru vânzarea a 41 capete

bovine către SC C.C. SA, suma menționată fiind virată direct în contul recurentului-reclamant

deschis la bancă;

- acordarea despăgubirilor

în sumă de 15.040 RON primite de SC P. SRL conform Legii nr. 381/2002 privind acordarea

despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură pentru cultura de rapiță,

în documentația primită regăsindu-se numele recurentului-reclamant atât la reprezentantul

societății pe contractul de asigurare, cât și pe factura de procurare a materialului

săditor.

Potrivit art. 79

alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței

în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri,

prevenirea și sancționarea corupției, „Funcționarul public este în conflict de interese

dacă se află în una dintre următoarele situații:

a) este chemat să rezolve

cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane

fizice și juridice cu care are relații cu caracter patrimonial;

b) participă în cadrul

aceleiași comisii, constituie conform legii, cu funcționari publici care au calitatea

de soț sau rudă de gradul I;

c) interesele sale patrimoniale,

ale soțului sau rudelor sale de gradul I pot influența deciziile pe care trebuie

să le ia în exercitarea funcției publice.

Recurentul-reclamant susține

că nu s-a aflat nici un moment în conflict de interese, deoarece în nici una din

situațiile prezentate, el personal nu a rezolvat acele cereri și nici nu a luat

decizii cu privire la acestea, ci comisiile stabilite la nivelul D.A.D.R., membrii

acestor comisii îndeplinindu-și cu responsabilitate atribuțiile.

Apărarea formulată de

recurentul-reclamant în acest sens este neîntemeiată.

În primul rând, așa cum

corect reține și instanța de fond, recurentul-reclamant îndeplinea funcția de director

executiv în cadrul D.A.D.R., funcție care potrivit fișei postului conține atribuții

corespunzătoare unui ordonator de credite, iar comisiile și persoanele abilitate

să dispună asupra alocării efective a fondurilor și plata lor, au fost constituie/desemnate

la propunerea făcută de recurent în virtutea funcției publice deținute; întreaga

procedură pentru a putea beneficia de aceste fonduri derulându-se sub egida și responsabilitatea

D.A.J.

Mai mult decât atât, atestatul

din 22 decembrie 2005, prin care se confirmă întrunirea prevederilor legale pentru

conducerea și administrarea exploatațiilor agricole de către soția sa, atestat acordat

cu 7 zile înaintea solicitării subvenției, respectiv data de 29 decembrie 2005,

este semnat și de recurentul-reclamant, deși soția sa P.A. deținea calitatea de

acționar unic și administrator al SC P. SRL de la data de 17 mai 2005.

Ordinul de plată din 24

ianuarie 2006 prin care se transferă suma de 8.000 RON în contul SC P. SRL este

emis de D.A.D.R. Botoșani, instituție al cărei director executiv era recurentul-reclamant

care avea și atribuții de ordonator de credite.

Totodată, factura prin

care SC P. SRL vinde către SC P.J. SRL ce are ca asociat unic și administrator pe

fiul său P.G. (societate înființată la 28 noiembrie 2005), o anumită cantitate de

grâu cu suma de 730.560.000 RON (vechi), conține la rubrica „semnătura furnizorului”

semnătura recurentului reclamant.

Așadar, referitor la acordarea

subvenției în sumă de 8000 RON din 24 ianuarie 2006 către SC P. SRL, recurentul-reclamant

nu poate pretinde că nu a existat un conflict de interese.

Cât privește acordarea

subvenției de 32.515 RON, este de precizat că chiar recurentul-reclamant este cel

care a făcut cererea pentru încasarea de la bugetul de stat a subvenției pentru

producția de carne din data de 28 octombrie 2005 (în cerere fiind menționat și actul

său de identitate).

În facturile fiscale cu

seria BT VEI nr. 3683152 – 01 din 21 octombrie 2005 pentru suma de 1050 RON prin

care se achita serviciul de sacrificare de la abator, la rubrica „cumpărător” este

înscris recurentul-reclamant, iar Ordinul de plată nr. 2310 din 7 noiembrie 2005

prin care se transferă suma de 32.515 RON în contul direct al recurentului-reclamant

deschis la B.R.D. Botoșani, este emis tot de D.A.D.R. Botoșani unde director executiv

era recurentul.

Referitor la acordarea

despăgubirilor în sumă de 15.040 RON primite de SC P. SRL conform Legii nr. 381/2002

privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură pentru

cultura de rapiță și în acest caz se regăsește numele recurentului-reclamant, atât

la rubrica ce privește „reprezentantul societății” pe contractul de asigurare încheiat

cu asigurătorul – contract de asigurare CA 0012253 din 28 octombrie 2005 cât și

pe factura de procurare a materialului săditor – factura IS VEC 7908842 din 25 octombrie

2008 în care la rubrica data privind expediția și numele delegatului este menționat

P.M., cu precizarea actului de identitate al acestuia.

Sunt astfel, în mod cert,

dovedite interesele patrimoniale ale recurentului-reclamant, alături de cele ale

soției sale și fiului său, asociați ai celor două societăți comerciale, fiind dovedită

inexistența conflictului de interese.

În calitatea sa de director

executiv al D.A.D.R. Botoșani, cu atribuții de ordonator de credite, recurentului-reclamant

nu-i era îngăduit să semneze documente, fie ele și de constatare a îndeplinirii

unor condiții prevăzute de lege stabilite de membrii unor comisii (ai căror membri

erau desemnați de recurent), pentru acordarea unor subvenții sau despăgubiri în

caz de calamități naturale, imparțialitatea sa în rezolvarea corectă și legală a

celor 3 cazuri de acordare a subvențiilor și plata de despăgubiri fiind pusă la

îndoială.

În atare situații, recurentul-reclamant

era obligat să respecte dispozițiile art. 79 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, în

sensul „de a informa de îndată pe șeful ierarhic căruia îi era subordonat direct,

care la rândul său era obligat să ia măsurile care se impuneau pentru exercitarea

cu imparțialitate a funcției publice”.

Ca o consecință a celor

expuse, actul de constatare încheiat de A.N.I., prin care s-a constatat existența

conflictului de interese în cele 3 cazuri enumerate în mod expres, este legal întocmit,

aspect reținut și prin sentința instanței de fond, sentință legală și temeinică

ce urmează a fi menținută, ca urmare a respingerii recursului, în baza art. 312

C. proc. civ., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.M. împotriva sentinței nr. 53 din 10 martie 2009 a Curții de Apel Suceava,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 decembrie 2009.