ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2168/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2168/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 426

din 02 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în temeiul disp. art.

11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. i

1

) C. proc.

pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit față de inculpatul P.I.

pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de disp. art. 9 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

În temeiul

art. 10 alin. (1) Teza finală din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 91 alin.

(1) lit. c) C. pen., inculpatului P.I. i s-a aplicat sancțiunea amenzii administrative

în cuantum de 500 RON.

În temeiul dispozițiilor

art. 14, 15 raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost respinsă cererea formulată

de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală București, cu sediul

în București, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în

Târgoviște, întrucât prejudiciul cauzat a fost achitat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Dâmbovița nr. 1358/P/2010 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului

P.I. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit.

a) din Legea nr. 241/2005, în actul de sesizare a instanței reținându-se că, inculpatul

P.l. este asociat și administrator al SC G.M. SRL Viișoara, societate înființată

în anul 2008 și având ca obiect de activitate comerțul cu ridicata al metalelor

și minereurilor metalice.

Cu toate acestea,

în intervalul septembrie 2009 - ianuarie 2010, ca persoană fizică, inculpatul a

colectat cantitatea de 36.420 kg. deșeuri fier vechi pe care a valorificat-o, predând-o

la SC S.M.G. SRL Brașov (punct de lucru în comuna A., județul Dâmbovița), încasând

suma de 26.021,00 RON.

S-a mai arătat

că, potrivit art. 41 lit. i) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., sunt supuse

impozitului pe venit, veniturile din alte surse definite conform art. 78 din legea

menționată, respectiv venituri identificate ca fiind impozabile care nu se încadrează

în alte categorii ori nu fac parte dintre cele neimpozabile.

Prin urmare, raportat

la venitul obținut de către inculpat prin aplicarea unei cote de 16%, impozitul

datorat statului și reținut de organele fiscale a fost estimat la 4.164 RON.

Ulterior, inspecția

fiscală efectuată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița a confirmat

impozitul stabilit de Garda Financiară adăugând suma de 1.186 RON reprezentând accesorii.

În cursul cercetărilor

inculpatul a achitat suma de 860 RON din totalul celei stabilite ca fiind obligația

sa fiscală către bugetul statului (chitanțele din 10 decembrie 2010 și din 28

februarie 2011).

S-a apreciat de

către procuror că fapta inculpatului P.l. de a ascunde sursa de venituri impozabile

în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. a) din Legea

nr. 241/2005.

Situația de fapt

a fost reținută de către prima instanță ca fiind probată prin: procesul-verbal de

sesizare, sesizarea Gărzii Financiare Dâmbovița, procesul-verbal de control, raportul

de inspecție fiscală, dovezile de plată, adeverințele de primire și plată, declarațiile

inculpatului.

Prin adresa

din 10 octombrie 2011, înregistrată la instanță la data de 12 octombrie 2011, Agenția

Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de

5.350 RON la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii calculate până la data

acoperirii integrale a prejudiciului.

Audiat în cursul

cercetării judecătorești inculpatul P.l. a recunoscut săvârșirea faptei pentru care

a fost trimis în judecată, așa cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței,

precizând că înțelege să se judece în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală și să beneficieze de disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

precum și de disp. art. 10 din Legea nr. 241/2005 întrucât a achitat integral prejudiciul.

Recunoașterea

inculpatului P.l. potrivit căreia a comis infracțiunea de evaziune fiscală, prev.

și ped. de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, se coroborează cu sesizarea Gărzii

Financiare Dâmbovița din data de 03 noiembrie 2010, procesul-verbal încheiat de

Garda Financiară Dâmbovița la data de 03 noiembrie 2010, raportul de inspecție fiscală

încheiat la data de 10 decembrie 2010 de către Direcția Generală a Finanțelor

Publice Dâmbovița, adeverințele de primire și plată emise de către SC S.M.G. SRL

pe numele inculpatului, precum și cu decizia de impunere emisă pe numele acestuia.

Din materialul

probator administrat, instanța de fond a constatat că rezultă cu certitudine că

inculpatul P.l., în intervalul septembrie 2009 - ianuarie 2010, ca persoană fizică,

a colectat cantitatea de 36.420 kg deșeuri fier vechi pe care a valorificat-o, predând-o

la SC S.M.G. SRL Brașov - punct de lucru comuna A., fără a achita impozitul datorat

statului, ascunzând sursa de venituri impozabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea

obligațiilor fiscale, astfel cum rezultă și din actul de control întocmit de comisarii

Gărzii Financiare Dâmbovița, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Prin adresa

din 10 octombrie 2011 Agenția Națională de Administrare Fiscală - prin Direcția

Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița s-a constituit parte civilă cu suma de 5.350

RON, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii calculate până la plata acoperirii

integrale a prejudiciului.

Conform avizului

de plată din data de 28 noiembrie 2011 emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice

Dâmbovița - Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, inculpatul P.l. mai avea

de achitat din prejudiciul cauzat părții civile suma de 4.490 RON, pe care a și

achitat-o în aceeași zi conform chitanței nr. XX.

În ce privește

infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 241/2005, instanța de fond a avut în vedere disp. art. 10 alin. (1) Teza finală

din Legea nr. 241/2005, potrivit cărora „dacă prejudiciul cauzat și recuperat până

la primul termen de judecată este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei

naționale, se aplică o sancțiune administrativă care se înregistrează în cazierul

judiciar".

Condiția impusă

este recuperarea prejudiciului în mod integral până cel târziu la primul termen

de judecată în fața instanței.

Având în vedere

că în cursul urmăririi penale inculpatul, conform chitanțelor din 10 decembrie 2010

și din 28 februarie 2011, a achitat suma de 860 RON din prejudiciul cauzat părții

civile (4.164 RON), la care s-a adăugat 1.186 RON reprezentând accesoriile fiscale,

iar la primul termen de judecată cu procedura completă, acesta a mai achitat suma

de 4.490 RON, conform chitanței nr. XX din 28 noiembrie 2011, prima instanță a făcut

aplicarea disp. art. 10 alin. (1) Teza finală din Legea nr. 241/2005, fiind acoperit

integral prejudiciul cauzat.

Pentru aceste

motive, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1)

lit. i

1

) C. proc. pen., instanța de fond a dispus încetarea procesului

penal pornit față de inculpatul P.l., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune

fiscală prev. de disp. art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, iar în temeiul

art. 10 alin. (1) Teza finală din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 91 alin.

(1) lit. c) C. pen., aplicându-i acestuia sancțiunea amenzii administrative.

La stabilirea

cuantumului amenzii aplicată inculpatului s-a avut în vedere atât gradul de pericol

social și circumstanțele săvârșirii infracțiunii, cât și persoana inculpatului,

care a avut o atitudine bună în societate până la momentul săvârșirii acesteia,

nefiind cunoscut cu antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar

a acestuia, a recunoscut săvârșirea faptei și a achitat în totalitate prejudiciul

cauzat.

În temeiul disp.

art. 14, 15 raportat la disp. art. 346 C. proc. pen., instanța de fond a respins

cererea formulată de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală

București, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, întrucât prejudiciul

cauzat a fost achitat.

B. Împotriva acestei

sentințe a declarat apel partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală,

prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Târgoviște, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie în ceea ce privește greșita soluționare a laturii civile a cauzei,

susținând că inculpatul nu a achitat în totalitate suma ce reprezintă debitele datorate

către bugetul general consolidat al statului, cu care apelanta s-a constituit parte

civilă în procesul penal.

Cel de-al doilea

motiv de apel invocat privește faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra

cererii de luare a măsurii asiguratorii și nici asupra abordării accesoriilor până

la plata efectivă a prejudiciului.

S-a solicitat

admiterea apelului, desființarea sentinței și admiterea cererii de constituire de

parte civilă, așa cum aceasta a fost formulată.

Prin decizia penală

nr. 22 din 08 februarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de partea

civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor

Publice Târgoviște, împotriva sentinței penale nr. 426 din 02 decembrie 2011 pronunțată

de Tribunalul Dâmbovița, privind pe intimatul-inculpat P.l.

Pentru a decide

în acest sens, instanța de apel a reținut că, potrivit rechizitoriului ce constituie

actul de sesizare a instanței, s-a reținut în sarcina inculpatului - intimat producerea

unui prejudiciu în valoare de 4.164 RON la care se adaugă accesorii în sumă de 1.186

RON.

În considerentele

actului de sesizare, s-a arătat că inculpatul a achitat încă din cursul urmăririi

penale o parte stabilită de organul fiscal în sarcina sa, respectiv suma de 860

RON, așa cum rezultă din 2 chitanțe ale căror număr și serie au fost indicate, aflate

la dosarul de urmărire penală.

Prin urmare, instanța

de apel a constatat că obiectul sesizării instanței se limitează la suma de 4.164

RON, prejudiciu constând în neplata impozitului datorat statului, la care se adaugă

suma de 1.186 RON, reprezentând accesorii, sumă în raport de care partea civilă

a exercitat acțiunea civilă în procesul penal, întrucât se observă că potrivit cererii

de constituire de parte civilă, depusă în fața instanței de fond, partea civilă

a învederat că se constituie parte civilă cu suma de 5.350 RON, la care a susținut

că se adaugă obligații fiscale, accesorii calculate până la data acoperii integrale

a prejudiciului.

În cursul judecății

în fond a cauzei, potrivit chitanțelor depuse în fața primei instanțe, intimatul

- inculpat a achitat în totalitate prejudiciul în sumă de 4.164 RON, precum și accesoriile

în sumă de 1.186 RON, deoarece a depus chitanța doveditoare cu privire la plata

sumei de 4.490 RON, achitată în cursul judecății în primă instanță, la care se adaugă

suma de 860 RON ce fusese deja achitată în cursul urmăririi penale.

Așadar, prin plata

sumei totale de 5.350 RON, inculpatul a achitat în cursul judecății în primă instanță

atât prejudiciul în raport de care s-a realizat trimiterea sa în judecată, cât și

obligațiile fiscale accesorii pe care partea civilă Ie-a solicitat și care se circumscriu

noțiunii de „folos de care a fost lipsită partea civilă", așa cum prevede

art. 14 alin. (4) C. proc. pen., care reglementează condițiile reparării pagubei

și soluționarea acțiunii civile în cadrul procesului penal.

C. Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice – Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului

Dâmbovița, criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei constatări ca

recuperat a prejudiciului, deși nu au fost achitate și accesoriile fiscale.

Examinând decizia

recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul părții civile este neîntemeiat.

Referitor la accesoriile

fiscale aferente prejudiciului, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor

legale incidente în materie, acestea se calculează în raport cu creanța principală

în condițiile legii speciale, respectiv art. 119-120 C. proc. fisc., republicat

și conform modificărilor survenite prin O.U.G. nr. 39/2010, până la data plății

efective a debitului; or, în cauză, inculpatul a achitat în cursul urmăririi penale

suma de 860 RON, reprezentând prejudiciu parțial (conform chitanței din 28

februarie 2011), iar conform avizului de plată din data de 28 noiembrie 2011 emis

de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița - Administrația Finanțelor Publice

Târgoviște (după constituirea ca parte civilă), inculpatul P.l. avea un debit total

către stat în sumă de 4.490 RON, pe care a și achitat-o în aceeași zi, conform chitanței

nr. XX.

Rezultă așadar

că inculpatul a achitat sumele de 860 + 4.490 RON, deci în total suma de 5.350 RON,

adică exact suma cu care s-a constituit parte civilă recurenta prin adresa din

10 octombrie 2011. Faptul că inculpatul a achitat suma de 4.490 RON în aceeași zi

în care a primit avizul de plată din data de 28 noiembrie 2011 emis de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița - Administrația Finanțelor Publice Târgoviște,

înseamnă că la aceea dată a achitat integral prejudiciul stabilit chiar de către

recurentă și nu se mai datorează accesorii fiscale, acestea calculându-se doar în

cazul în care plata efectivă a debitului s-ar fi făcut la un interval de timp după

comunicare.

Ca atare, recursul

părții civile apare ca neîntemeiat și urmează a fi respins.

Pentru aceste

considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie

luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de partea civilă, ca nefondat.

Conform dispozițiilor

art. 192 alin. (2) din același Cod, recurenta parte civilă va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin

Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița.

Împotriva deciziei

penale nr. 22 din 08 februarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat P.l.

Obligă recurenta

parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 iunie 2012.