ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1663/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 141 din 8 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului J.A.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. S-a respins cererea de constituire parte civilă formulată de către Ministerul Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală cu sediul în București, sector 5, prin Direcția Generală a Finanțelor Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, județul Dâmbovița. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul din 7 mai 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului J.A.C., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, prin actul de acuzare dispunându-se neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen., întrucât elementele constitutive ale acestei faptei sunt absorbite în infracțiunea de evaziune fiscală, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008. În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în calitate de administrator al SC A.O.

SRL Nucet, inculpatul J.A.C. a întocmit un număr de 6 facturi fiscale în valoare de câte 50.000 RON fiecare, reprezentând cheltuieli pentru prestări de servicii pretins a fi executate de către o terță societate, respectiv SC K.G. SRL Voluntari în baza unui contract de prestări servicii, ce a fost semnat de către inculpat și de către pretinsul prestator de servicii SC K.G. SRL Voluntari, printr-un angajat al acesteia, facturi pe care le-a înregistrat în evidențele contabile și apoi le-a invocat ca temei al obținerii unor deduceri TVA. Organele financiar fiscale nu au acordat însă dreptul de deducere pentru suma de 47.899 RON, motivând comportamentul de tip "fantomă" al SC K.G. SRL Voluntari, care nu a putut justifica prestarea efectivă a serviciilor, nu desfășoară activitate la sediul declarat și nu a avut personal salariat în intervalul de timp al prestărilor de servicii asupra cărora purtau cele 6 facturi fiscale.

S-a mai reținut că pentru plata celor 6 facturi inculpatul J.A.C. a susținut că a remis prestatorului de serviciu suma de 300.000 RON, iar unitatea bancară a eliberat suma către SC K.G. SRL Voluntari, la prezentarea unui bilet la ordin. Totodată, pe baza cercetărilor s-a reținut că inculpatul a înregistrat unele cheltuieli nereale în evidențele contabile, apărările acestuia fiind lipsite de temei, în condițiile în care a reieșit că societatea prestatoare are ca obiect de activitate comerțul cu ridicata al fructelor și legumelor, nu a avut angajați în perioada indicată ca fiind aceea a prestărilor de servicii, nu a funcționat niciodată la sediul declarat, nu și-a declarat activitatea desfășurată pentru a fi regăsită în Registrul (programul) de neconcordanțe și nici nu există vreo dovadă a prestărilor de servicii în beneficiul SC A.O.

SRL Nucet ori a încasării vreunei sume de bani corespunzătoare. De asemenea, instanța a arătat că în actul de sesizare s-a reținut că tranzacția s-a realizat în condiții de clandestinitate, că pretinsul contract s-a încheiat în urma unor "discuții" cu patronul SC K.G. SRL Voluntari, după care operațiunile contabile au fost realizate exclusiv de inculpat, facturile emise în perioada 15 iunie - 30 iunie 2010 au numere consecutive, având înscris ca delegat aceeași persoană, respectiv inculpatul J.A.C., sumele sunt identice, cu un prag care eludează obligația declarării ca plătitor TVA, însă suma de bani reprezentând contravaloarea prestărilor de servicii a fost virată către S.W.A. și nu către SC K.G.

SRL Voluntari, cu titlu de tranzacție instrument debit contravaloare factură, cu toate că S.W.A. avea ca obiect de activitate comerțul cu amănuntul al cărnii și al produselor din carne în magazine specializate, conform datelor preluate de pe internet, fiind înființată în anul 2007. Prin urmare, parchetul a apreciat că operațiunile de înregistrare în contabilitate sunt nereale, inculpatul procedând cu știință la denaturarea rezultatelor financiare în scopul diminuării obligațiilor fiscale către bugetul de stat și că fapta inculpatului J.A.C. care în calitate de administrator al SC A.O. SRL Nucet a evidențiat în actele contabile și alte documente legale operațiuni fictive și cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Întrucât D.G.F.P. Dâmbovița nu a acceptat deducerea sumei de 47.899 RON aferentă celor șase facturi și solicitată de inculpat s-a reținut că bugetul de stat nu a fost prejudiciat. Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și la cercetarea judecătorească, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu, raportul de inspecție fiscală, copiile contractului de prestări servicii și ale facturilor fiscale, deconturile de TVA, acte constitutive ale societății, rapoartele de activitate cont bancar, verificările SC K.G. SRL Voluntari, declarațiile martorilor G.E. și B.G.M., raportul de expertiză contabilă întocmit de expert A.S. și declarația expertului dată în ședința publică din 25 martie 2013, instanța de fond a reținut în esență că infracțiunea de evaziune fiscală nu există.

Astfel, s-a arătat că, în ședința publică din 8 octombrie 2012, inculpatul J.A.C., administrator cu procură al SC A.O. SRL Nucet, după ce i s-au adus la cunoștință prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., a declarat că nu a făcut evidențieri fictive în actele societății și că la controlul efectuat la firmă nu au fost luate în calcul facturile provenite de la partenerii comerciali din Ilfov, care purtau semnătura diferitelor persoane din acea societate și că plata facturilor cu valori de circa 50.000 RON, s-a efectuat prin intermediul băncii, menționând că nu a cunoscut că societatea din Ilfov nu avea activitate, că administratorul de drept al societății, cetățeanul turc T.A.A. i-a recomandat societatea prestatoare de servicii și că nu a efectuat niciun fel de cercetări, întrucât nu avea competență.

Totodată, inculpatul a mai arătat că societatea prestatoare nu și-a îndeplinit în totalitate serviciile la care s-a obligat și că, în calitatea sa de administrator, a solicitat efectuarea controlului financiar contabil și urmare acestuia nu a fost acceptată rambursarea de TVA pentru cele 6 facturi provenite de la societatea din Ilfov, astfel că societatea sa nu și-a recuperat nici TVA și nici impozitul pe profit rezultat din cele 6 facturi. Pentru lămurirea cauzei și în vederea aflării adevărului instanța de fond a admis probele solicitate de inculpat pe situația de fapt, fiind audiați martorii G.E. și B.G.M. și efectuată expertiza contabilă, fiind acceptate obiectivele stabilite la termenul din 8 octombrie 2012, respectiv societățile comerciale cu care SC A.O.

SRL a avut relații comerciale în perioada 2 decembrie 2010 - 10 martie 2011, dacă documentele contabile aferente acestor operațiuni au fost înregistrate în contabilitate, dacă din punct de vedere contabil aceste documente corespund legii contabilității și dacă au rezultat beneficii din deducerea TVA, dacă societatea datorează taxe și impozite suplimentare către bugetul de stat, respectiv TVA suplimentar, dobânzi ori penalități de TVA suplimentar și dacă bugetul de stat a fost sau nu prejudiciat și care au fost normele legale încălcate. Prin raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză s-a concluzionat că SC A.O. SRL a avut relații comerciale, că documentele contabile aferente au fost înregistrate în contabilitate corespunzător legii contabilității, neexistând beneficii din punct de vedere al TVA pentru societate, în sensul că TVA-ul aferent celor 6 facturi fiscale primite de la furnizorul SC K.G.

SRL Voluntari, solicitat la rambursare, a fost eliminat de la deducere de către organele de inspecție fiscală și că la dosarul cauzei nu există suficiente informații pentru ca operațiunile privind înregistrarea acestor facturi să fie considerate fictive, iar nejustificarea de către beneficiar prin documente suplimentare (de ex. situații de lucrări) a serviciilor executate de SC K.G. SRL Voluntari nu înseamnă că aceste lucrări nu s-au executat și de asemenea nici lipsa personalului salariat nu demonstrează că societatea respectivă nu ar fi putut onora prestarea serviciilor, subcontractând aceste lucrări unei alte societăți comerciale. Faptul că nici prestatorul și nici beneficiarul nu au declarat tranzacțiile aferente celor 6 facturi în declarația informativă 394 privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României nu însemnă că nu și-au înregistrat aceste documente în evidența contabilă, neexistând informații că SC K.G.

SRL Voluntari nu a înregistrat și declarat venitul aferent celor 6 facturi emise și nici dacă nu a colectat, înregistrat și declarat TVA-ul aferent acelor facturi. La cel de-al doilea obiectiv referitor la taxele și impozitele suplimentare eventual datorate către bugetul de stat de către SC A.O. SRL s-a concluzionat că din documentele existente rezultă că societatea nu datorează TVA suplimentar, dobânzi TVA suplimentar, penalități de întârziere suplimentare către bugetul de stat, dar și că prin decontul aferent lunii octombrie 2010, depus cu opțiune de rambursare, societatea a solicitat rambursarea sumei de 119.186 RON, însă organele de inspecție fiscală în mod corect nu au admis de la deducere suma de 47.899 RON (valoare TVA aferentă celor 6 facturi primită de la furnizorul SC K.G.

SRL Voluntari), suma cuvenită a fi rambursată diminuându-se la 71.268 RON. Referitor la obiectivul dacă bugetul de stat a fost sau nu prejudiciat și normele legale încălcate, s-a concluzionat că prin respingerea deducerii TVA-ului în sumă de 47.899 RON, aferent celor 6 facturi fiscale în valoare totală de 300.000 RON întocmite de furnizorul SC K.G. SRL Voluntari, societatea SC A.O. SRL nu a adus niciun prejudiciu bugetului de stat, nefiind înregistrat TVA intermediar de plată pentru perioada 1 iunie 2010 - 31 decembrie 2010. În declarația dată în fața instanței expertul a relatat că plata celor șase facturi s-a efectuat printr-un bilet la ordin, cum s-a reținut și în raportul de inspecție fiscală, la dosar se află o copie a extrasului de bancă, bilet care ulterior a fost girat de prestatorul de servicii către S.W.A.

și nu are relevanță că în obiectul de activitate al SC K.G. SRL Voluntari nu se afla cel privind prestări de servicii întrucât aceasta putea subcontracta astfel de lucrări, iar nedepunerea declarației 394 nu este sancționată întrucât calculele pentru stabilirea obligațiilor către stat se fac în baza declarației nr. 300 care a fost depusă de SC A.O. SRL și în baza căreia s-a solicitat rambursarea TVA-ului. Expertul a mai precizat că, în urma cercetărilor efectuate, nu a putut stabili caracterul nereal al cheltuielilor, care reprezintă cu totul altceva decât o cheltuială nedeductibilă având consecințe și sancțiuni diferite. Instanța a reținut că la data de 2 iunie 2010 între S.C. A.O. SRL Nucet, în calitate de beneficiar al serviciilor și SC K.G.

cu sediul în Voluntari, județul Ilfov, în calitate de prestator, s-a încheiat un contract de prestări servicii având ca obiect prestarea (executarea) unor lucrări de demolare și curățenie, beneficiarul urmând să achite prestatorului suma de 300.000 RON, plătibilă eșalonat, perioada de executare a lucrărilor fiind cuprinsă între 10 iunie 2010 - 10 iulie 2010, martorii G.E. și B.G.M., angajați ai SC A.O. SRL confirmând că în vara anului 2010, în incinta societății au avut loc o serie de lucrări de demolare a unei construcții tip "hală" și curățirea locului respectiv, din dispoziția conducerii societății acestea fiind executate de către o firmă din București. Copiile facturilor fiscale emise de SC K.G.

SRL Voluntari pentru lucrările efectuate îndeplinesc cerințele art. 155 din Legea nr. 571/2003 și constituie documente justificative, fiind înregistrate corect în contabilitatea societății și au fost achitate la data de 10 noiembrie 2010 prin intermediul R.B. SA, potrivit raportului de activitate al contului clientului A.O. SRL, în contul deschis la această unitate bancară de către S.W.A. S-a mai arătat că organele de inspecție fiscală au eliminat însă de la deducere TVA-ul înscris pe facturile primite de la SC K.G.

SRL Voluntari, astfel cum rezultă din Raportul de inspecție fiscală, întrucât societatea nu a putut justifica prestarea efectivă a serviciilor cu documentele cerute de lege (proces-verbal de recepție), însă lipsa justificării acestor lucrări este sancționată doar cu reducerea cheltuielilor efectuate, nedepunerea acestora nu justifică restituirea TVA-ului, aspect care a și fost reținut de către organele fiscale, care au constatat lipsa unui prejudiciu produs bugetului de stat urmare înregistrării în contabilitatea SC A.O. SRL a celor 6 facturi. Instanța a apreciat că nu se poate imputa beneficiarului (inculpatului) lipsa acestor documente, decât eventual prin prisma nedepunerii diligențelor necesare obținerii acestora, care nu este însă sancționată prin lege.

În raportul de inspecție fiscală s-a reținut, de asemenea, și faptul că societatea prestatoare SC K.G. SRL Voluntari nu a depus declarația 100, din care să rezulte personalul salariat deținut în perioada prestărilor de servicii, dar acesta putea subcontracta lucrările la care se angajase prin contract, nefiind deci necesar să aibă angajați, iar lipsa acestei declarații nu reprezintă o dovadă că societatea prestatoare nu a efectuat lucrările respective și că aceasta nu exista. Totodată, faptul că societatea prestatoare nu desfășoară activitate la sediul declarat, nu înseamnă că aceasta nu există, din relațiile oferite de Oficiul Național al Registrului Comerțului rezultă că SC K.G.

SRL Voluntari are capital social de 200.00 RON, cifră înscrisă și pe facturile care au fost emise de această societate, corespunzând și numărul de ordine înscris la Registrul Comerțului, precum și codul unic de înregistrare, societatea fiind înființată la data încheierii contractului cu SC A.O. SRL, aspecte care conduc la concluzia realității mențiunilor din cele 6 facturi întocmite de societate, parafate, de asemenea, prin ștampilă. Totodată, s-a mai reținut că lipsa declarației informative 394 privind lucrările/prestațiile și achizițiile efectuate pe teritoriul României, nu este de natură să conducă la concluzia că nu a existat o prestare de servicii de către SC K.G. SRL Voluntari, conform contractului încheiat la data de 2 iunie 2010. În final, s-a concluzionat că în lipsa unor dovezi că nu s-ar fi efectuat lucrări de demolare și curățare a unui teren aparținând SC A.O.

SRL, raportat la declarațiile martorilor, necombătute prin alte probe, din care rezultă desființarea unei construcții de tip "hală" de către o firmă despre care martorii au aflat că ar avea sediul în București, și față de împrejurarea că facturile fiscale ce apar a fi emise de către SC K.G. SRL Voluntari îndeplinesc condițiile legale pentru a fi declarate documente justificative și au fost preluate, conform legii, în toate documentele și evidențele contabile ale societății beneficiare SC A.O. SRL, instanța a reținut că operațiunile comerciale înregistrate în contabilitate sunt reale, neexistând probe care să conducă la o concluzie contrară. S-a mai motivat că inexistența documentelor care să justifice efectuarea unor lucrări de demolare, respectiv procese-verbale de recepție sau situații de lucrări nu poate fi imputată beneficiarului A.O.

SRL, întrucât acesta nu avea obligația întocmirii, ci numai prestatorul serviciilor, după cum nu-i poate fi imputată nici nedepunerea declarațiilor 100 ori 394 de către furnizorul de servicii SC K.G. SRL Voluntari, ori a declarației 300, referitoare la decontul de TVA, legea neobligând societățile comerciale să verifice realitatea operațiunilor comerciale desfășurate de către partenerii de afaceri. De asemenea, s-a arătat că și în contextul în care lucrările au fost executate parțial conform susținerilor inculpatului, facturile au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale și înregistrările în contabilitatea societății beneficiare au temei legal și apreciindu-se că fapta de evaziune fiscală nu există, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. a) C. proc. pen. inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005. Întrucât fapta nu există în baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen. a fost respinsă cererea de despăgubiri civile formulată de A.N.A.F. București prin reprezentantul D.G.F.P. Dâmbovița. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița. Critica parchetului vizează nelegalitatea soluției de achitare a inculpatului J.A.C.

pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, susținând că probele administrate în cauză au fost eronat analizate și interpretate în sensul că nu s-a ținut seama de raportul de inspecție fiscală și de informațiile oferite de Oficiul Național al Registrului Comerțului din care rezultă că societatea prestatoare de servicii SC K.G. SRL Voluntari nu are activitate și deci cele șase facturi înregistrate de inculpat în evidențele contabile ale societății SC A.O. SRL Nucet nu au bază reală, instanța de fond apreciind nejustificat că fapta nu există.

S-a mai susținut că raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în cursul cercetării judecătorești care concluzionează că cele șase facturi înregistrate de inculpat în contabilitatea societății îndeplinesc cerințele legale pentru a constitui documente justificative, în temeiul căruia instanța a pronunțat soluția de achitare trebuia să fie înlăturat, deoarece facturile emise nu reprezintă o dovadă a executării efective a lucrărilor contractate, la urmărirea penală inculpatul nu a solicitat o atare probă, iar prin actul de acuzare nu s-a reținut că bugetul de stat a fost prejudiciat. S-a solicitat completarea probatoriilor în sensul obținerii de relații de la Inspectoratul Teritorial de Muncă Dâmbovița și respectiv Inspectoratul Teritorial de Muncă Ilfov privind calitatea de angajați ai martorilor G.E.

și B.G.M. la SC A.O. SRL Nucet și respectiv dacă SC K.G. SRL Voluntari în vara anului 2010 a avut personal muncitor, reaudierea martorei C.L. și relații de la R.B. - punct de lucru Nucet, județul Dâmbovița, respectiv înaintarea copiei xerox a instrumentului de plată în baza căruia s-a efectuat la 10 noiembrie 2010 viramentul sumei de 300.000 RON din contul SC A.O. SRL Nucet în contul SC K.G. SRL Voluntari și pe fond admiterea apelului, desființarea sentinței și condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

Apelanta parte civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, a criticat hotărârea ca fiind nelegală, în latură civilă, conform motivelor scrise, susținând în esență că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de obligare a inculpatului la plata sumei de 47.899 RON, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței în parte și pe fond admiterea cererii.

Prin Decizia penală nr. 250 din 20 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, județul Dâmbovița, împotriva Sentinței penale nr. 141 din 8 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița privind pe intimatul inculpat J.A.C. A fost obligată apelanta parte civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dâmbovița la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat. Examinând hotărârea apelată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate precum și din oficiu, Curtea a apreciat că apelurile formulate sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Intimatul inculpat J.A.C.

a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, reținându-se că în calitate de administrator al SC A.O. SRL Nucet în baza procurii notariale date de asociatul unic T.A.A., în anul 2010 a înregistrat în actele contabile ale firmei cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Analizând probatoriile administrate în cursul urmăririi penale, respectiv raportul de inspecție fiscală din 4 martie 2011 întocmit de D.G.F.P. Dâmbovița, copia contractului prestări servicii încheiat între SC A.O. SRL Nucet în calitate de beneficiar și SC K.G.

SRL Voluntari în calitate de prestator de servicii, facturile fiscale emise de furnizorul de servicii, decontul pentru restituirea taxei pe valoarea adăugată, relațiile oferite de R.B. - punct de lucru Nucet, județul Dâmbovița la care SC A.O. SRL Nucet avea cont deschis, declarația martorului T.C., contabilul acestei firme, și cele administrate în fața instanței în condiții de oralitate și contradictorialitate, declarațiile martorilor G.E. și B.G.M., raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert contabil A.S. și depoziția acesteia, Curtea a considerat că în mod justificat instanța de fond a apreciat că fapta de evaziune fiscală reținută în sarcina inculpatului J.A.C. nu există.

Mijloacele de probă sus-arătate au fost judicios analizate și interpretate și au dovedit fără niciun dubiu că operațiunile înregistrate de inculpat în actele contabile ale societății au avut la bază documente justificative, întrucât facturile emise de SC K.G. SRL Voluntari, societatea care a efectuat lucrări de demolare și curățire a terenului aparținând SC A.O. SRL Nucet în baza contractului de prestări servicii, îndeplinesc condițiile prevăzute de legea contabilității și atestă că au fost executate efectiv lucrările contractate așa încât în mod just prima instanță a argumentat că nu se poate stabili caracterul nereal al cheltuielilor care reprezintă cu totul altceva decât o cheltuială nedeductibilă cu consecințe și sancțiuni care nu intră în câmpul infracțional.

Cei doi martori audiați în cauză au confirmat că lucrările contractate de SC A.O. SRL Nucet au fost efectuate de o firmă din județul Ilfov și ca atare nu s-a pus problema înregistrării unor cheltuieli fictive (nereale). Faptul că prestatorul de servicii nu a finalizat lucrările cum de altfel a declarat și inculpatul nu a condus la concluzia că operațiunile înregistrate în contabilitate sunt fictive cum se susține în apelul declarat de parchet. Împrejurarea că niciuna dintre cele două societăți nu a declarat operațiunea efectuată în declarația informativă nr. 394 privind livrări/prestări și achiziții nu înseamnă că lucrările nu s-au executat sau că nu au fost înregistrate în evidențele contabile, lipsa acestei declarații nu presupune vreo sancțiune cu caracter penal, deoarece obligațiile fiscale datorate statului se calculează în baza declarației nr. 300, document care a fost depus de SC A.O.

SRL Nucet și în temeiul căreia s-a solicitat prin decontul nr. 26881 rambursarea TVA-ului în sumă de 119.186 RON. În urma controlului efectuat organele fiscale constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la pct. 48 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor de la Titlul II din C. fisc., în sensul că nu s-au anexat situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucrări, documente ce trebuia să le emită furnizorul de prestări servicii, au eliminat de la deducere TVA-ul înscris în cele șase facturi în sumă de 47.899 RON, fiind acceptată rambursarea numai pentru suma de 112.073 RON, așa cum rezultă din raportul de inspecție fiscală din 4 martie 2011 întocmit de către D.G.F.P.

Dâmbovița. Susținerea parchetului că expertiza contabilă judiciară efectuată în cursul cercetării judecătorești este lipsită de utilitate, întrucât în cursul urmăririi penale inculpatul nu a solicitat o atare probă și în actul de sesizare nu s-a reținut că bugetul consolidat al statului ar fi fost prejudiciat, nu poate fi primită, deoarece potrivit art. 63 C. proc. pen. instanța are obligația să lămurească cauza sub toate aspectele, astfel că pentru aflarea adevărului, în mod corect instanța a procedat la administrarea acestei probe, probele nu au valoare mai dinainte stabilită, în raport cu faza în care au fost administrate, în cursul urmăririi penale sau în fața instanței conform art. 63 alin. (2) C. proc.

pen. și instanța în baza rolului activ era obligată să lămurească toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei cu care a fost învestită. Prin urmare, în raport de aspectele sus-arătate, Curtea a constatat că, în mod corect, prima instanță a dispus achitarea inculpatului, întrucât fapta de evaziune fiscală nu există. Având în vedere că instanța de fond s-a preocupat pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea aflării adevărului efectuând o cercetare completă prin audierea martorilor în mod nemijlocit în condiții de oralitate și contradictorialitate și administrarea unei probe științifice, Curtea a apreciat că nu se justifică completarea probatoriilor cum a solicitat parchetul, în primul rând pentru faptul că în raport de obiectul cauzei probele solicitate sunt lipsite de utilitate, pertinență și concludență și în al doilea rând potrivit art. 331 și art. 339 C. proc.

pen. părțile aveau dreptul să formuleze cereri de probatorii în cazul în care în cursul cercetării judecătorești ar rezulta împrejurări noi ori în speță Ministerul Public nu a uzat de aceste prevederi și nu s-a opus audierii martorilor solicitați de intimatul inculpat și nici administrării probei cu expertiza contabilă. Nici proba vizând obținerea de relații de la Inspectoratele Teritoriale de Muncă Dâmbovița și Ilfov nu este utilă cauzei, întrucât de principiu evaziunea fiscală se probează cu documente contabile, iar depunerea copiei certificate a biletului la ordin prin care s-a efectuat plata facturilor emise de SC K.G. SRL Voluntari nu este necesară câtă vreme la dosar s-a depus extrasul de cont emis de R.B.

- punct de lucru Nucet. În raport de aspectele arătate în precedent, soluția de achitare a inculpatului J.A.C. este legală, instanța de fond apreciind în mod just că infracțiunea de evaziune fiscală dedusă judecății nu există, astfel că apelul parchetului se privește ca nefondat și a fost respins ca atare în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. A mai reținut curtea de apel că față de soluția pronunțată, în mod corect instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 346 alin. (3) C. proc. pen. potrivit cărora, în situația în care fapta nu există nu pot fi acordate despăgubiri civile, așa încât soluția de respingere a pretențiilor formulate de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița este legală și temeinică.

În plus, în actul de acuzare s-a menționat că bugetul de stat nu a fost prejudiciat întrucât a fost respinsă deducerea TVA-ului în sumă de 47.899 RON, sens în care prin Adresa din 5 mai 2011, partea civilă a precizat că nu s-a înregistrat niciun prejudiciu prin eliminarea deducerii TVA-ului solicitat, situație în care evident solicitarea părții civile privind obligarea inculpatului la plata acestei sume este lipsită de realism. Împotriva Deciziei penale nr. 250 din 20 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat recurs partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița.

În cauza de față, Înalta Curte constată incidența dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunțată la data de 20 decembrie 2013 înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., iar declarația de recurs a fost depusă la data de 9 ianuarie 2014 (conform recipisei poștale de pe plic), raportat la Legea nr. 2/2013. Astfel cauza se va judeca conform dispozițiilor procedural penale ale C. proc. pen. anterior. Examinând recursul formulat, Înalta Curte constată că acesta este tardiv formulat și îl va respinge ca atare. Înalta Curte constată că decizia atacată a fost comunicată recurentei părți civile la data de 24 decembrie 2013, iar recurenta a formulat prezentul recurs la data de 9 ianuarie 2014 conform recipisei poștale aplicate pe plicul prin care a transmis recursul la Curtea de Apel Ploiești.

Conform dispozițiilor art. 385 3 C. proc. pen. anterior, termenul de recurs este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art. 363 - 365 C. proc. pen. anterior se aplică în mod corespunzător. Termenul de recurs are caracter imperativ, iar nerespectarea acestuia atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a exercita această cale de atac, afară de cazul când aceasta dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa. Față de cele ce preced, se constată că recursul părții civile a fost declarat cu depășirea termenului legal de 10 zile și cum aceasta nu a solicitat repunerea în termen și nici nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea actului procedural dintr-o împrejurare mai presus de voința sa nesusținând că ar fi intervenit vreunul dintre cazurile de întrerupere a termenului de recurs, conform art. 364 - 365 C. proc.

pen. anterior aplicabile și în recurs, Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița împotriva Deciziei penale nr. 250 din data de 20 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița împotriva Deciziei penale nr. 250 din data de 20 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat J.A.C., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 15 mai 2014. Procesat de GGC - AZ