ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3351/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 67 din 15 martie 2011 a Curții

de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția

inadmisibilității formulată de pârâtul M.A.I. și a fost admisă excepția de nelegalitate

a prevederilor art. 10 alin. (3) din ordinul nr. 318 din 5 august 2004 invocată

de reclamantul P.M.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea introdusă la secția contencios

administrativ și fiscal a Tribunalului Alba reclamantul P.M. a chemat în judecată

pe pârâtul I.J.P. Brașov solicitând obligarea acestuia la plata sporului pentru

studii superioare de 25%, începând cu luna februarie 2010, actualizat cu inflația.

La termenul din 11

ianuarie 2011, reclamantul a invocat în fața instanței de fond excepția de nelegalitate

a prevederilor art. 10 alin. (3) din ordinul M.A.I. nr. 318 din 05 august 2004,

iar Tribunalul constatând că de soluționarea excepției de nelegalitate depinde soluționarea

litigiului pe fond, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a sesizat

Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ în vederea soluționării

excepției de nelegalitate.

Pârâtul M.A.I. prin întâmpinarea

depusă la dosar a invocat excepția inadmisibilității, întrucât actul atacat a fost

emis înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004 și pentru că reclamantul

nu indică actul normativ de nivel superior în raport cu care instanța de judecată

să poată verifica eventuala nelegalitate a art. 10 alin. (3) din ordinul M.A.I.

nr. 318/2004.

Această excepție a fost

constatată ca nefondată, întrucât potrivit dispozițiilor art. II și IV alin.

(2) teza a II din Legea nr. 262/2007 „excepția de nelegalitate poate fi invocată

și pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 554/2004 în forma sa inițială, însă cauzele de nelegalitate vor fi analizate

de instanță prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii

actului administrativ.

S-a reținut că reclamantul

a invocat nelegalitatea prevederilor art. 10 alin. (3) din ordinul M.A.I. nr. 318/2004

în raport cu prevederile O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale

polițiștilor, lege invocată în preambulul ordinului menționat, astfel încât și această

apărare a pârâtului a fost respinsă de instanță ca neîntemeiată.

Examinând pe fond excepția

de nelegalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) din Ordinul M.A.I. nr. 318/2004

în raport cu prevederile O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale

polițiștilor, în vigoare la data emiterii actului normativ atacat, instanța a constatat

că dispozițiile criticate prevăd că sporul de 25% din salariul de funcție se acordă

numai pentru perioada în care agentul de poliție își desfășoară activitatea în compartimentul

pentru care s-a efectuat analiza cererii, iar în art. 10 alin. (3) din același ordin

se prevede că „la mutarea în alt post procedura pentru acordarea sporului de 25%

din salariul de funcție se reia conform prezentului capitol”.

Alin. (1) al aceluiași

articol prevede că sporul de 25% se acordă numai pentru perioada în care agentul

își desfășoară activitatea în compartimentul pentru care s-a analizat cererea.

La pct. 5 din Nota la

Anexa 1 a O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor,

lege invocată în preambulul Ordinul  M.A.I. nr. 318/2004, se prevede că agenții

de poliție absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior, cu diplomă de licență,

beneficiază de un spor de 25% din salariul de funcție dacă își desfășoară activitatea

în domenii corespunzătoare studiilor absolvite, stabilite prin ordin al ministrului

administrației și internelor, fără a pune nici o altă condiție.

Prin urmare, impunerea

condiției de reevaluare a agentului la momentul schimbării postului, chiar dacă

este în cadrul aceluiași compartiment care a efectuat odată evaluarea, este nelegală

în raport cu prevederile O.G. nr. 38/2003, care nu impune o asemenea condiție pentru

acordarea în continuare a sporului.

Cum din economia art.

10 alin. (3) rezultă că sporul de 25% nu se mai acordă fără o nouă evaluare, chiar

și în cazul în care mutarea se face pe un alt post care este în același compartiment

care a efectuat anterior analiza cererii, această prevedere este în contradicție

cu prevederile O.G. nr. 38/2003.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs M.A.I., criticând soluția instanței de fond.

Recurentul a criticat

soluția instanței de fond, arătând, pe de o parte, că așa cum a statuat Înalta Curte

de Casație și Justiție în jurisprudența sa în materia controlului de legalitate

pe calea excepției prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu este

admisibilă excepția de nelegalitate a actelor administrative individuale emise anterior

intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, iar pe de altă parte, că excepția de nelegalitate

invocată în fața Tribunalului Alba este neîntemeiată.

Sub acest al doilea aspect,

s-a menționat că reclamantul nu a indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată

dispozițiile legale la care raportează nelegalitatea parțială a Ordinului M.A.I.

nr. 318/2004, aceste precizări fiind făcute ulterior primei zile de înfățișare și,

totodată, că dispoziția în discuție este în acord cu O.G. nr. 38/2003.

Examinând cauza, Înalta

Curte de Casație și Justiție reține că sunt incidente dispozițiile art. 312

alin. (3) teza I C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând

a admite recursul și a modifica în parte sentința recurată, în limitele celor ce

vor fi punctate în continuare:

Deși corect prezentată

abordarea pe care instanța supremă o are în privința controlului de legalitate pe

calea incidentală prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a actelor

administrative individuale emise anterior intrării în vigoare a legii, se impune

observația că în speță aceasta nu se aplică deoarece nu este vorba de un act administrativ

individual.

Ordinul nr. 318 din 5

august 2004 emis de ministrul administrației și internelor  este un act administrativ

unilateral cu caracter normativ, dispozițiile acestuia, enunțate într-o formă generală

și abstractă, adresându-se unei categorii profesionale (funcționari publici cu statut

special).

Argumentul neindicării

normei legale cu forță superioară în raport cu care se apreciază ca nelegal actul

administrativ pendinte nu poate fi primit întrucât reclamantul a precizat că O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi al polițiștilor, în concret

pct. 5 din Nota la Anexa I a acestui act normativ.

De altfel instanța a sesizat

în mod corect că dispozițiile la care este datoare a se raporta sunt cele indicate

în preambulul actului administrativ a cărui legalitate parțială o cercetează prin

procedura reglementată de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În privința fondului excepției

de nelegalitate a art. 10 alin. (3) din Ordinul M.A.I. nr. 318/2004, instanța de

control judiciar reține că sunt eronate concluziile primei instanțe și, ca urmare,

că se impune respingerea ca neîntemeiată a acestei excepții de nelegalitate.

Potrivit pct. 5 din Nota

cuprinsă în Anexa I la O.G. nr. 38/2003 (în forma în vigoare la data emiterii Ordinului

M.A.I.): „agenții de poliție absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior,

cu diplomă de licență, beneficiază de un spor de 25% din salariul de funcție dacă

își desfășoară activitatea în domenii corespunzătoare studiilor absolvite, stabilite

prin ordin al ministrului administrației și internelor”.

Prin norma considerată

nelegală de intimatul-reclamant

[

art.

10 alin. (3) din Ordinul nr. 318/2004

]

nu se modifică/schimbă sensul prevederii legale citate mai înainte, ministrul administrației

și internelor stabilind prin ordin, în temeiul O.G. nr. 38/2003, criteriile, condițiile

și situațiile în care se acordă agenților de poliție sporul de 25% prevăzut de ordonanță.

În acest context, văzând

și dispozițiile art. 4(3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat

de M.A.I. împotriva sentinței nr. 67 din 15 martie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că respinge excepția de nelegalitate ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 9 iunie 2011.