ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3351/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 67 din 15 martie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția inadmisibilității formulată de pârâtul M.A.I. și a fost admisă excepția de nelegalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) din ordinul nr. 318 din 5 august 2004 invocată de reclamantul P.M. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea introdusă la secția contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Alba reclamantul P.M. a chemat în judecată pe pârâtul I.J.P. Brașov solicitând obligarea acestuia la plata sporului pentru studii superioare de 25%, începând cu luna februarie 2010, actualizat cu inflația.

La termenul din 11 ianuarie 2011, reclamantul a invocat în fața instanței de fond excepția de nelegalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) din ordinul M.A.I. nr. 318 din 05 august 2004, iar Tribunalul constatând că de soluționarea excepției de nelegalitate depinde soluționarea litigiului pe fond, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a sesizat Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ în vederea soluționării excepției de nelegalitate. Pârâtul M.A.I. prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepția inadmisibilității, întrucât actul atacat a fost emis înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004 și pentru că reclamantul nu indică actul normativ de nivel superior în raport cu care instanța de judecată să poată verifica eventuala nelegalitate a art. 10 alin. (3) din ordinul M.A.I.

nr. 318/2004. Această excepție a fost constatată ca nefondată, întrucât potrivit dispozițiilor art. II și IV alin. (2) teza a II din Legea nr. 262/2007 „excepția de nelegalitate poate fi invocată și pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 în forma sa inițială, însă cauzele de nelegalitate vor fi analizate de instanță prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ. S-a reținut că reclamantul a invocat nelegalitatea prevederilor art. 10 alin. (3) din ordinul M.A.I. nr. 318/2004 în raport cu prevederile O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, lege invocată în preambulul ordinului menționat, astfel încât și această apărare a pârâtului a fost respinsă de instanță ca neîntemeiată.

Examinând pe fond excepția de nelegalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) din Ordinul M.A.I. nr. 318/2004 în raport cu prevederile O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, în vigoare la data emiterii actului normativ atacat, instanța a constatat că dispozițiile criticate prevăd că sporul de 25% din salariul de funcție se acordă numai pentru perioada în care agentul de poliție își desfășoară activitatea în compartimentul pentru care s-a efectuat analiza cererii, iar în art. 10 alin. (3) din același ordin se prevede că „la mutarea în alt post procedura pentru acordarea sporului de 25% din salariul de funcție se reia conform prezentului capitol”. Alin. (1) al aceluiași articol prevede că sporul de 25% se acordă numai pentru perioada în care agentul își desfășoară activitatea în compartimentul pentru care s-a analizat cererea.

La pct. 5 din Nota la Anexa 1 a O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, lege invocată în preambulul Ordinul M.A.I. nr. 318/2004, se prevede că agenții de poliție absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior, cu diplomă de licență, beneficiază de un spor de 25% din salariul de funcție dacă își desfășoară activitatea în domenii corespunzătoare studiilor absolvite, stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor, fără a pune nici o altă condiție. Prin urmare, impunerea condiției de reevaluare a agentului la momentul schimbării postului, chiar dacă este în cadrul aceluiași compartiment care a efectuat odată evaluarea, este nelegală în raport cu prevederile O.G.

nr. 38/2003, care nu impune o asemenea condiție pentru acordarea în continuare a sporului. Cum din economia art. 10 alin. (3) rezultă că sporul de 25% nu se mai acordă fără o nouă evaluare, chiar și în cazul în care mutarea se face pe un alt post care este în același compartiment care a efectuat anterior analiza cererii, această prevedere este în contradicție cu prevederile O.G. nr. 38/2003. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.A.I., criticând soluția instanței de fond.

Recurentul a criticat soluția instanței de fond, arătând, pe de o parte, că așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție în jurisprudența sa în materia controlului de legalitate pe calea excepției prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu este admisibilă excepția de nelegalitate a actelor administrative individuale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, iar pe de altă parte, că excepția de nelegalitate invocată în fața Tribunalului Alba este neîntemeiată. Sub acest al doilea aspect, s-a menționat că reclamantul nu a indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată dispozițiile legale la care raportează nelegalitatea parțială a Ordinului M.A.I. nr. 318/2004, aceste precizări fiind făcute ulterior primei zile de înfățișare și, totodată, că dispoziția în discuție este în acord cu O.G.

nr. 38/2003. Examinând cauza, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. (3) teza I C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a admite recursul și a modifica în parte sentința recurată, în limitele celor ce vor fi punctate în continuare: Deși corect prezentată abordarea pe care instanța supremă o are în privința controlului de legalitate pe calea incidentală prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a actelor administrative individuale emise anterior intrării în vigoare a legii, se impune observația că în speță aceasta nu se aplică deoarece nu este vorba de un act administrativ individual. Ordinul nr. 318 din 5 august 2004 emis de ministrul administrației și internelor este un act administrativ unilateral cu caracter normativ, dispozițiile acestuia, enunțate într-o formă generală și abstractă, adresându-se unei categorii profesionale (funcționari publici cu statut special).

Argumentul neindicării normei legale cu forță superioară în raport cu care se apreciază ca nelegal actul administrativ pendinte nu poate fi primit întrucât reclamantul a precizat că O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi al polițiștilor, în concret pct. 5 din Nota la Anexa I a acestui act normativ. De altfel instanța a sesizat în mod corect că dispozițiile la care este datoare a se raporta sunt cele indicate în preambulul actului administrativ a cărui legalitate parțială o cercetează prin procedura reglementată de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În privința fondului excepției de nelegalitate a art. 10 alin. (3) din Ordinul M.A.I. nr. 318/2004, instanța de control judiciar reține că sunt eronate concluziile primei instanțe și, ca urmare, că se impune respingerea ca neîntemeiată a acestei excepții de nelegalitate.

Potrivit pct. 5 din Nota cuprinsă în Anexa I la O.G. nr. 38/2003 (în forma în vigoare la data emiterii Ordinului M.A.I.): „agenții de poliție absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior, cu diplomă de licență, beneficiază de un spor de 25% din salariul de funcție dacă își desfășoară activitatea în domenii corespunzătoare studiilor absolvite, stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor”. Prin norma considerată nelegală de intimatul-reclamant [ art. 10 alin. (3) din Ordinul nr. 318/2004 ] nu se modifică/schimbă sensul prevederii legale citate mai înainte, ministrul administrației și internelor stabilind prin ordin, în temeiul O.G. nr. 38/2003, criteriile, condițiile și situațiile în care se acordă agenților de poliție sporul de 25% prevăzut de ordonanță.

În acest context, văzând și dispozițiile art. 4(3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de M.A.I. împotriva sentinței nr. 67 din 15 martie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge excepția de nelegalitate ca neîntemeiată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 iunie 2011.