ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5489/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Cu ocazia soluționării recursului declarat de reclamanta B.Ș. împotriva Sentinței civile nr. 369/CAF/2010 a Tribunalului Alba Iulia, petenta reclamantă a invocat excepția de nelegalitate a art. 17 alin. (4) lit. h) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 cu modificările și completările ulterioare aprobate prin H.G. nr. 1120/2006 modificată prin H.G. nr. 57/2008, raportat la dispozițiile art. 8 din Legea nr. 290/2003 cu modificările și completările ulterioare. În motivarea excepției, B.Ș. a arătat că dispozițiile hotărârii de guvern contestate sunt contrare legii, întrucât adaugă în mod nepermis la aceasta.

Prin întâmpinare, pârâta A.N.R.P. a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca nefondată. Prin Sentința nr. 201/F/CA/2010 din 1 septembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (4) lit. h) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 invocată de petenta B.Ș. în contradictoriu cu intimații Comisia Județeană Alba pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Instituției Prefectului Județului Alba, A.N.R.P. și Guvernul României. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond reținut în esență, că obiectul excepției îl constituie un act administrativ unilateral cu caracter normativ adoptat după intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004 modificată prin Legea nr. 262/2007.

Având în vedere că art. 8 din Legea nr. 290/2003 cuprinde principiile de funcționare a comisiilor județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, precum și modalitatea de contestarea a hotărârilor adoptate de Serviciul de aplicare a Legii nr. 290/2003 din cadrul A.N.R.P., instanța de fond a apreciat că dispozițiile H.G. nr. 1120/2006, emisă în temeiul art. 13 din Legea nr. 290/2003, nu fac decât să reglementeze procedurile de lucru ale comisiilor județene și ale Serviciului de aplicare a Legii nr. 290/2003, cu referire expresă la art. 17 din norme. S-a mai arătat, în considerentele sentinței atacate, că alin. (4) din art. 17, introdus prin H.G. nr. 57/2008, vizează procedura de lucru a Serviciului în situația exercitării controlului administrativ ierarhic cu privire la hotărârile adoptate de comisiile județene, iar stabilirea acestei proceduri de lucru nu reprezintă o adăugare la lege, ci o organizare a aplicării ei, cu referire expresă la art. 13 din lege.

Concluzionând, instanța de fond a reținut că interpretarea și aplicarea în concret a dispozițiilor art. 17 alin. (4) lit. h) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului instanței de contencios competente să soluționeze litigiul. 2. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta Ș.B., care, fără a se raporta la vreunul dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 - 304 1 C. proc. civ., a susținut critici care se circumscriu motivului prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, susține recurenta-reclamantă, instanța de fond a apreciat în mod greșit "că prin hotărârea de guvern nu s-a completat și modificat legea". Recurenta argumentează că prin H.G.

nr. 57/2008, care a modificat H.G. nr. 1120/2006, la art. 17 alin. (4) lit. h) sunt conferite Comisiei centrale atribuții noi, ceea ce înseamnă o completare a art. 8 din Legea nr. 290/2003 și o încălcare a regulii potrivit căreia "doar o lege putea completa o altă lege și în niciun caz o hotărâre de guvern". Guvernul României, Instituția Prefectului - Comisia Județeană Alba pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 290/2003 și A.N.R.P. au formulat întâmpinări prin care au combătut susținerile făcute de recurentă arătând, în esență, că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. 3. Soluția instanței de recurs. Recursul este nefondat.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947: "(1) În vederea soluționării cererilor depuse de persoanele îndreptățite, comisiile județene, respectiv a municipiului București, constituite în temeiul art. 6 din Legea nr. 9/1998, republicată, se vor completa pentru aceste cazuri, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, cu câte un reprezentant și al celorlalte ministere cu atribuții în aplicarea prezentei legi.

Reprezentantul Secției Cadrilater a Asociației Române a Victimelor Represiunilor Staliniste (ARVIS) nu participă la soluționarea cererilor depuse de persoanele îndreptățite, potrivit prezentei legi. (2) Comisiile județene și a municipiului București primesc, verifică și rezolvă cererile de atribuire în natură ori pentru acordare de despăgubiri sau compensații, după caz. Hotărârile privind recunoașterea drepturilor, acordarea despăgubirilor și/ sau a compensațiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la înregistrarea cererilor. Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei și se comunică comisiei centrale constituite în baza Legii nr. 9/1998 republicată, precum și solicitantului.

(3) În termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București, poate face contestație la comisia centrală. (4) În termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și le va aproba sau respinge. Hotărârea comisiei centrale se comunică comisiilor județene, respectiv a municipiului București, solicitanților și direcțiilor generale ale finanțelor publice județene sau a municipiului București, după caz. (5) Hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.

(6) Hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege. (7) În vederea soluționării cererilor, comisiile prevăzute la art. 5, precum și instanțele judecătorești pot solicita din oficiu, cu respectarea legii, acte și informații oricăror instituții publice din țară sau din străinătate, persoanelor fizice sau juridice". Într-adevăr, prin art. 17 alin. (4) lit. h) din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 1120/2006, așa cum au fost modificate prin articol unic pct. 1 din Hotărârea nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, s-a prevăzut că Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, coordonat de vicepreședinte, "h) în situația în care constată încălcarea prevederilor Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, precum și a normelor metodologice adoptate în aplicarea sa, propune reanalizarea actelor administrative emise în aplicarea acestei legi de către comisiile județene sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. Decizia motivată a vicepreședintelui se comunică comisiilor județene sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

În baza raporturilor administrative ierarhice, vicepreședintele poate solicita comisiilor județene sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 revocarea actelor administrative emise, în situația în care constată încălcarea prevederilor legale în vigoare". În esență, recurenta a susținut că atribuțiile date vicepreședintelui Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, de a cere, prin decizie motivată, reanalizarea actelor administrative emise de comisiile județene și, respectiv, de a cere acestor comisii revocarea actelor administrative, în situația în care constată încălcarea prevederilor legale în vigoare, constituie atribuții neprevăzute la art. 8 din Legea nr. 290/2003, ceea ce înseamnă o completare a legii respectiv, susțineri apreciate de instanța de fond ca fiind lipsite de temei.

Într-adevăr, la art. 13 din Legea nr. 290/2003, legiuitorul a prevăzut că procedurile de lucru ale comisiilor județene, respectiv a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și ale A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 vor fi stabilite prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului. De asemenea, este necontestat că, pe de o parte, activitatea structurilor administrative este guvernată de principiul revocabilității actelor administrative, până în momentul când acestea au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, așa cum rezultă în mod expres din prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Pe de altă parte, este necontestat că între Comisiile județene și a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și A.N.R.P.

- Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 există raporturi de subordonare ierarhică. Astfel fiind, dispozițiile art. 17 alin. (4) lit. h) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 nu reprezintă o completare a prevederilor art. 8 din Legea nr. 290/2003, ci constituie o soluție de reglementare secundară conformă cu prevederile art. 13 din aceeași lege și o transpunere, în cadrul organizatoric de aplicare a acestei legi, a principiilor revocabilității actelor administrative și, respectiv, subordonării/ supraordonării structurilor administrative. În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.Ș. împotriva Sentinței civile nr. 201/F/CA din 1 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2010.