ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2603/2008

Asupra cererii de revizuire

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 13 iunie

2006 (Dosar nr. 4196/100/2006) reclamanta SC P.A. SA Baia Mare a solicitat obligarea

pârâților Municipiul Baia Mare prin Consiliul Local al Municipiului Baia Mare, Orașul

Baia Mare prin Consiliul Local al Orașului Baia Mare și Primarul Municipiului Baia

Mare, la concesionarea suprafețelor de teren cuprinse în contractul de închiriere

comercială din 15 noiembrie 2002, suprafețe arătate în detaliu în anexa acțiunii

precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Aceeași reclamantă, prin

acțiunea înregistrată la data de 21 august 2006, a solicitat, în contradictoriu

cu Municipiul Baia Mare prin Consiliul Local al Municipiului Baia Mare, Orașul Baia

Mare, prin Consiliul Local al Municipiului Baia Mare și Primarul Municipiului Baia

Mare, anularea hotărârii din 10 iulie 2006 a Consiliului Local al Municipiului Baia

Mare și obligarea pârâților la concesionarea suprafețelor de teren cuprinse în contractul

de închiriere comercială din 15 noiembrie 2002 și la plata cheltuielilor de judecată,

acțiune ce a făcut obiectul Dosarului nr. 6151/100/2006 al Tribunalului Maramureș.

Tribunalul Maramureș,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea nr. 4404

din 20 noiembrie 2006 a dispus conexarea acestei din urmă cauze la Dosarul nr. 4296/100/2006

(4274/2006) al Tribunalului.

Prin sentința nr. 4403

din 20 octombrie 2006, Tribunalul Maramureș, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția prescripției invocată de pârâtul Consiliul Local al

Municipiului Baia Mare și a respins acțiunile în contenciosul administrativ formulate

de reclamantă.

Curtea de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 484 din

2 martie 2007, a admis recursul reclamantei, a casat în parte sentința nr. 4403

din 20 octombrie 2006, în ceea ce privește respingerea acțiunii din Dosarul nr.

4196/100/2006 privind obligarea la concesionare și a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe, cu privire la această acțiune, menținând dispozițiile sentinței

referitoare la respingerea acțiunii din dosarul conexat nr. 6151/100/2006 al Tribunalului

Maramureș, urmare admiterii excepției inadmisibilității.

Tribunalul Maramureș,

prin sentința civilă nr. 3693 din 27 noiembrie 2007, a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a Primarului Municipiului Baia Mare, a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a Consiliului Local Baia Mare și a respins acțiunea

față de toți pârâții ca neîntemeiată, iar Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 769 din 21 martie 2008 a

respins recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 3693 din 27 noiembrie

2007.

Prin cererea înregistrată

la data de 24 aprilie 2008, SC P.A. SA Baia Mare a solicitat revizuirea deciziei

civile nr. 769 din 21 martie 2008, solicitând schimbarea în tot a acesteia în sensul

anulării ei și invocând în drept dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii revizuenta

susține că decizia nr. 769 din 21 martie 2008 a Curții de Apel Cluj este potrivnică

deciziei nr. 484 din 2 martie 2007 a aceleiași instanțe.

Astfel, revizuenta susține

că litigiul ajungând din nou în recurs, după rejudecare, ultima instanță apreciază

că natura și obiectul litigiului sunt diferite de ceea ce a apreciat instanța de

casare anterioară și ca urmare, respinge recursul ca fiind inadmisibil.

Ca să ajungă la această

concluzie, instanța pornește de la premisa că este inadmisibilă o acțiune în obligare

în baza Legii nr. 554/2004 a Consiliului Local al Municipiului Baia Mare la încheierea

directă a unui contract administrativ și că singura posibilitate legală a reclamantei

era de a cere instanței să oblige autoritatea publică la emiterea hotărârii de către

consiliul local și ulterior să încheie contractul administrativ în baza acesteia.

Sub aspectul admiterii

în principiu a cererii de revizuire, se arătă că aceasta este admisibilă pornind

de la faptul că hotărârea atacată încalcă limitele hotărârii de casare anterioare,

în sensul că o scoate din vigoare și instituie un cadru procesual cu totul nou,

și diferit de cel în care judecata s-a desfășurat după casare.

Se apreciază că în această

situație, instanța de recurs nici măcar nu a intrat în cercetarea fondului.

Sub aspectul legalității

hotărârii atacate, se susține că s-a învestit instanța în mod legal și că o acțiune

în obligarea Consiliului Local la emiterea unei hotărâri prin care să se dispună

încheierea contractului administrativ ar fi fost inadmisibilă pentru următoarele

motive:

În ceea ce privește admisibilitatea

în principiu a acțiunii introductive, motivat de petitul privind obligarea directă

a unității administrativ-teritoriale la încheierea contractului administrativ și

nu la obligarea emiterii unei hotărâri în acest sens, apreciază că din dispozițiile

Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, soluția juridică

impusă de lege, este aceea pentru care a optat societatea, pentru următoarele considerente:

- potrivit art. 8,

alin. (2) instanța de contencios administrativ are competența soluționării litigiilor

care apar în faza premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și

a litigiilor legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea

contractului administrativ și societatea a solicitat instanței să dispună obligarea

Municipiului Baia Mare la încheierea unui contract de concesiune atipic, prin negociere

directă, contract care să respecte prevederile art. 130 și urm. ale H.G. nr. 577/2002;

- potrivit art. 18

alin. (4) instanța are posibilitatea de a obliga autoritatea publică la a încheia

contractului la care reclamantul este îndrituit. Astfel, a apreciat că față de prevederile

art. 18

1

care se referă la obligarea autorității publice la emiterea

unui act administrativ, prevederile alin. (4) au caracter special și derogatoriu,

ele fiind incidente în speță;

- potrivit art. 7

alin. (6) al Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, „procedura

prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contractele administrative, are

semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale (...)

”

și în

acest caz

plângerea trebuie făcută în termenul de 6 luni prevăzut la

alin. (7), care va începe să curgă conform situațiilor prevăzute la lit. a) - e)

ale respectivului alin.

Totodată, potrivit

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 instanța de contencios administrativ este

competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii

unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea,

interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ, iar conform

art. 18 alin. (4) din aceeași lege:

„Atunci când obiectul

acțiunii în contencios administrativ îl formează un contract administrativ, în funcție

de starea de fapt, instanța poate:

a) dispune anularea acestuia,

în tot sau în parte;

b) obliga autoritatea

publică să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit;

c) impune uneia dintre

părți îndeplinirea unei anumite obligații;

d) suplini consimțământul

unei părți, când interesul public o cere;

e) obliga la plata unor

despăgubiri pentru daunele materiale și morale".

În ceea ce privește cadrul

procesual, societatea a înțeles să cheme în judecată Municipiul Baia Mare, având

în vedere că Municipiul Baia Mare este titularul dreptului de proprietate publică

asupra terenurilor obiect al litigiului și exercită în această situație prerogative

de drept public, dar în această situație, el încheie acte de gestiune a patrimoniului,

devenind totodată și titular al drepturilor și obligațiilor care decurg din contractele

privind administrarea domeniului public.

Cu privire la natura juridică

a acțiunii, societatea apreciază că ea este una duală, de drept administrativ și

comercial simultan, deoarece, pe de o parte, dreptul său la încheierea contractului

prin concesiune directă și respectiv, obligația corelativă a Municipiului Baia Mare,

izvorăște dintr-o normă juridică ce are un caracter comercial și anume H.G. nr.

577/2002.

Pe de altă parte, natura

dreptului de proprietate și respectiv, gestionarea patrimoniului proprietate publică

a Municipiului sunt guvernate și de normele Legilor nr. 213/1998, cu modificările

și completările ulterioare, respectiv nr. 215/2001, cu modificările și completările

ulterioare, iar aceste aspecte au fost clarificate de doctrina de specialitate.

Mai arată societatea că

este de reținut că deși unitățile administrativ-teritoriale exercită aceste două

categorii de atribuții, nu trebuie să se tragă concluzia că ele au două personalități

juridice, una de drept public și una de drept privat; comunele, orașele, municipiile

și județele au o singură personalitate juridică, dar fac două feluri de acte juridice:

prin unele își exercită autoritatea cu care sunt abilitate de stat, dând ordine

(acte de autoritate), prin altele se preocupă de gestiunea patrimoniului (acte de

vânzare-cumpărare, închiriere, concesiune etc).

În esență, se conchide

că prevederile sus-invocate ale Legii nr. 554/2004 au caracter mixt, așa cum însuși

art. 7 alin. (6) arată în mod expres și anume" plângerea prealabilă în cazul

acțiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificația concilierii

în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile C. proc. civ. fiind aplicabile în mod

corespunzător".

În ceea ce privește aspectele

procedurale, apreciază că decizia de casare pronunțată anterior de către Curtea

de Apel Cluj și care statuează asupra naturii acțiunii introductive care are forță

obligatorie pentru instanța de fond și parțial și pentru instanța de recurs, în

sensul că o respingere ca inadmisibilă a acțiunii introductive ar scoate din vigoare

îndrumarul de casare pronunțat de Curte.

Înalta Curte, examinând

cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente

acesteia reamintește că, într-adevăr, printre căile de atac extraordinare se află

și revizuirea prevăzută de art. 322 și urm. C. proc. civ., motivele ei fiind însă

strict și limitativ stabilite de legiuitor.

Astfel, revizuirea unei

hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei

hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul se poate cere în

cazurile prevăzute la pct. 1-9 al art. 322 C. proc. civ.

Având în vedere dispozițiile

art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte va examina în prealabil admisibilitatea cererii

de revizuire formulată în cauză.

Potrivit dispozițiilor

art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru admisibilitatea revizuirii trebuie întrunite

următoarele condiții „dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe

de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate”. Așadar, dacă s-a încălcat principiul puterii

lucrului judecat, făcându-se astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri,

se sancționează nelegalitatea celei de a doua hotărâri și imposibilitatea executării

acesteia.

De asemenea, Înalta Curte

constată că interpretarea dată dispozițiilor art. 322 pct. 7 atât în jurisprudența

sa constantă cât și în doctrină este în sensul că cele două hotărâri apreciate a

fi potrivnice trebuie să se fi dat în aceeași „pricină”, dar în dosare diferite,

revizuirea neputându-se cere dacă cele două hotărâri au fost pronunțate în același

proces.

Prin urmare, revizuirea

nu este admisibilă dacă soluțiile contradictorii au fost pronunțate în aceeași cauză

pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile de atac exercitate

de părți.

În consecință, avându-se

în vedere dispozițiile legale incidente revizuirii precum și modalitatea de desfășurare

a prezentului proces, astfel cum s-a arătat în detaliu în cele ce preced și din

care rezultă, fără putere de tăgadă că cele două hotărâri referitor la care se pretinde

că sunt potrivnice au fost pronunțate în aceeași cauză pe parcursul mai multor cicluri

procesuale determinate de căile de atac exercitate chiar de revizuenta-reclamantă,

Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire formulată de SC P.A. SA Baia

Mare fiind inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de SC P.A. SA Baia Mare împotriva deciziei nr. 769 din 21 martie 2008

a Curții de Apel Cluj, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 20 iunie 2008.