ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2563/2012

Asupra contestației în anulare de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Înaltei Curți la data de 9 februarie 2012, Ș.I. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 544 din data de 1 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. 2. Hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin decizia nr. 544 din data de 1 februarie 2011 a fost respins ca nefondat recursul formulat de către recurentul-pârât Ș.I. împotriva sentinței civile nr. 576 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 576 din data de 2 februarie 2010, Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de către reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul Ș.I. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității. Instanța de control judiciar a reținut că Ș.I. a semnat angajamentul de colaborare cu securitatea la data de 19 septembrie 1986 sub numele de colaborator „F.”. A constatat că prin toate cele trei note informative existente la dosarul colaboratorului se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului comunist, deoarece intenția unei persoane de a-și stabili definitiv domiciliul într-un alt stat sau trecerea frauduloasă a frontierei de stat reprezintă atitudini potrivnice regimului comunist.

Instanța a reținut că motivațiile din acea epocă istorică erau diferite, iar consecințele erau specifice acelui regim totalitar. Chiar dacă faptele denunțate constituiau infracțiuni, evaziunea fiscală sau trecerea frauduloasă a frontierei de stat, instanța a reținut că acest fapt nu înlătură existența primei condiții deoarece pârâtul a fost recrutat de Securitate în vederea furnizării unor astfel de informații care erau privite de Securitate ca potrivnice regimului comunist, respectiv informații despre cetățenii români care intenționează să părăsească țara sau care se află în exterior în anturajul „emigrației ostile”. Instanța a constatat că deși pârâtul–recurent a fost la rândul său urmărit de Securitate, în calitate de „sursă” și a avut dosar alături de familia sa, acest fapt nu infirmă calitatea sa de colaborator al Securității în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. Instanța de control judiciar a analizat declarațiile de martor depuse în recurs de recurentul-pârât și a apreciat că acestea nu sunt relevante și nu infirmă temeinicia sentinței de fond, constatând că în pricina dedusă judecății este îndeplinită și a doua condiție care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale și nu încălcarea efectivă a acestor drepturi, în sensul că pârâtul putea și trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale informațiilor furnizate în contextul istoric concret. 3. Contestația în anulare formulată de Ș.I. Contestatorul a criticat soluția instanței de control judiciar, invocând ca temei al contestației formulate dispozițiile art. 318 C. proc.

civ., arătând că instanța de recurs, dintr-o greșeală materială, a omis să analizeze întreg materialul probator aflat la dosarul cauzei și care relevă fără putință de tăgadă că nu a avut calitatea de colaborator al securității. De asemenea, a precizat că instanța de recurs a omis să cerceteze toate motivele de casare, solicitând și suspendarea executării hotărârii ce se atacă. II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte, analizând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile procedurale aplicabile, o va respinge pentru următoarele considerente: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate fi exercitată sunt expres și limitativ prevăzute de art. 317 - 318 C. proc.

civ. Potrivit dispozițiilor art. 318 din acest cod, „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”. Noțiunea de „greșeală materială” folosită de legiuitor în art. 318 C. proc. civ. nu trebuie interpretată altfel decât în sensul textului legal. „Greșelile materiale”, conform art. 318 C. proc. civ., sunt erori evidente și involuntare cu privire la aspecte esențiale de ordin formal-procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate; ele nu sunt greșeli de judecată și nu se referă, deci, la aspectele de fond ale cauzei, cum ar fi, de exemplu, modul în care instanța a apreciat probele sau a înțeles să interpreteze o dispoziție legală.

Verificarea unei astfel de greșeli materiale nu trebuie să implice, așadar, reexaminarea fondului cauzei sau reaprecierea probelor, deoarece contestația în anulare tinde la desființarea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, iar prin aceste dispoziții legale nu s-a urmărit să se pună la dispoziția părților calea recursului la recurs. Ori, susținând că instanța de recurs nu a atribuit unui înscris aflat la dosarul cauzei forța probatorie arătată, contestatorul invocă aspecte care țin de fondul cauzei, de modul în care instanța de recurs, prin aprecierea probelor și prin stabilirea situației de fapt, în raport cu interpretarea dată dispozițiilor legale aplicabile, a înțeles să exercite controlul hotărârii recurate.

Or, aceste aspecte, așa cum s-a arătat, exced noțiunii de „greșeală materială” în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. De asemenea, nici critica privind neanalizarea unui motiv de recurs nu poate fi primită de această instanță, având în vedere faptul că prin motivele contestației formulate nu s-a arătat care este motivul de recurs omis de instanța de control judiciar de la analiză. Pentru considerentele arătate, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de Ș.I. împotriva deciziei nr. 544 din 1 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2012.