ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3060/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4607 din 19 noiembrie 2010 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul B.I. prin care solicita să se constate existența calității pârâtului de colaborator al Securității. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că așa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare din 07 mai 2009, pârâtul, fiind militar în termen, a fost recrutat în calitate de colaborator la data de 15 noiembrie 1973, de către U.M. Timișoara, „pentru supravegherea informativă a colegilor de unitate.

A semnat angajament având numele conspirativ de colaborator F. Ceea ce l-a recomandat pe pârât organelor de Securitate, ca fiind pretabil pentru recrutare, a fost faptul că „cu ocazia recrutării, ne-a semnalat verbal unele aspecte din cadrul subunității din care face parte". La data de 17 noiembrie 1976 este recrutat în calitate de colaborator de Inspectoratul Județean Bihor, „pentru încadrarea informativă a turiștilor străini, care se cazau în hotelul B. din orașul S., jud. Bihor. A semnat un nou angajament, preluând numele conspirativ de colaborator T. După angajarea sa la Rafinăria C., în anul 1980, continuă activitatea de colaborare cu organele de Securitate, fiind folosit pentru încadrarea informativă a acestui obiectiv.

Pârâtul a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. 24/2008, respectiv denunțarea de către pârât a unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să fi fost de natură să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor menționate în notele informative. De asemenea, chiar dacă ar fi existat în acele note elemente care ar fi fost de natură să atragă o răspundere de ordin moral a pârâtului, în cauză s-ar impune reținerea fără echivoc,a unui caz de înlăturare a oricărei răspunderi și anume constrângerea morală a sa de către organele de securitate, în perioada cât a lucrat ca recepționer la hotel. Prin încheierea din 25 iunie 2010, instanța de fond a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive și lipsei temeiului legal de verificare a pârâtului.

De asemenea, instanța de fond a constatat că excepția nerespectării dispozițiilor art. 10 din O.U.G. nr. 24/2008 este neîntemeiată deoarece lipsa comunicării notei de constatare întocmită de reclamant nu atrage nulitatea acestuia, aceasta urmând a produce efecte juridice în continuare. Necomunicarea acestuia l-ar fi pus în imposibilitate pe pârât să-și exercite dreptul de apărare. Acest rezultat nu s-a produs deoarece pârâtul și-a exercitat dreptul de apărare în prezenta cauză, invocând excepții, propunând probe care au fost încuviințate de instanță. Pe fondul cauzei, s-a reținut că potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, trebuie îndeplinite următoarele condiții pentru a se putea reține calitatea de colaborator al Securității: 1.Informațiile furnizate Securității, indiferent sub ce formă, să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

2.Informațiile prevăzute la pct. 1 să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Prima condiție nu este îndeplinită deoarece informațiile furnizate de pârât nu se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Astfel, prin nota informativa din 29 septembrie 1979, pârâtul a făcut referiri la o persoana fizica nemulțumită de faptul că nu putea să-și încadreze în munca fiica din cauza organelor în drept și la o altă persoană fizică care dădea dovada de o vastă cultură vest-europeana ca urmare a ascultării postului de radio E.L. Ambele informații sunt însă simple informații despre manifestări normale ale unor persoane fizice, care nu aveau un conținut potrivnic regimului totalitar, relevând aspecte cotidiene din viața acestora.

Faptul că o persoană era nemulțumită de negăsirea unui loc de muncă pentru fiica sa, invocând culpa organelor în drept reprezintă o problemă socială frecventă. De asemenea, ascultarea postului de radio E.L. de către cetățenii romani era o problema de notorietate, neinterzisă legal, iar conceptul de vastă cultură vest europeana la care pârâtul a făcut referire, nu putea fi considerat ca manifestare ostilă regimului comunist. În cealaltă notă informativă, pârâtul face referire la o potențială tentativă de trecere frauduloasă a frontierei. Această notă informativa se referă la o faptă de natură penală, (tentativă de trecere frauduloasă a frontierei), prevăzută și în legislația penală actuală, astfel că săvârșirea acestei fapte penale aduce atingere oricărei ordini de drept, nu regimului comunist.

Denunțarea unei infracțiuni nu este o faptă care să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Nici nota informativă în care pârâtul a relatat că o persoană are rude în străinătate, cu care întreține o strânsă corespondență nu poate fi reținută ca o atitudine potrivnică regimului totalitar. Ca urmare a neîndeplinirii condiției ca informațiile furnizate de pârât să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, condiție cerută imperativ de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, instanța de fond a respins cererea, ca neîntemeiată. Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul C.N.S.A.S.

a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 299 și art. 304 1 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esență, că soluția instanței de fond este contrară probatoriului administrat care demonstrează că prin informațiile furnizate intimatul-pârât a denunțat atitudini potrivnice regimului comunist. În acest sens este de notorietate că ascultarea emisiunilor postului de radio E.L. constituia un act de sfidare a regimului, că în același registru se înscrie și denunțarea persoanei care dorea să emigreze, iar faptul că și în prezent este sancționată penal trecerea ilegală a frontierei naționale sunt fundamental diferite, în perioada cât pârâtul a furnizat informații de acest gen fiind evident vorba de o activitate potrivnică regimului comunist.

Potrivnică acelui regim era și întreținerea de relații neoficiale cu cetățenii străini, o astfel de activitate făcând de asemenea obiectul delațiunilor pârâtului. Consideră recurentul că prima condiție impusă de legiuitor pentru a se stabili calitatea de colaborator al Securității este îndeplinită, cum de altfel se întâmplă și în cazul celei de-a doua condiții care se referă la faptul că intimatul putea să conștientizeze posibilele urmări ale informațiilor furnizate, informații care aduceau atingere cel puțin dreptului la viață privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului). În fine, recurentul a subliniat că norma legală incidentă nu a fost interpretată de instanță în sensul de a produce efecte și că este de ajuns și un simplu denunț pentru a se reține calitatea de colaborator al Securității în sensul O.U.G.

nr. 24/2008. Prin întâmpinare intimatul B.I. a solicitat menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate. Examinând cauza prin prisma criticilor aduse de recurent, din perspectiva normelor legale incidente raportat la obiectul cauzei, Înalta Curte reține că recursul este nefondat. Așa cum se poate observa din argumentația pe care judecătorul fondului și-a sprijinit soluția, argumentație prezentată rezumativ în considerentele prezentei decizii, au constituit obiectul preocupării instanței fiecare din cele trei înscrisuri la care recurentul face trimitere și cu ocazia exercitării căii de atac. Este redat conținutul notelor informative în discuție și stabilit exact efectul acestor informații furnizate de pârât, reținându-se că niciunul din înscrisurile pe care reclamantul și-a întemeiat solicitarea nu conține elemente care să denunțe activități potrivnice regimului comunist.

Concluzia instanței de fond în sensul că nu este îndeplinită, în speță, condiția prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/21008 este corectă și legală, interpretarea dată de instanță neputând fi catalogată așa cum sugerează recurentul ca fiind de natură a conduce la neaplicarea normei legale. Stă în puterea și obligația judecătorului de a interpreta probatoriul administrat, în cauză fiind unul complex, iar acest lucru s-a și întâmplat, considerentele sentinței aflate în control judiciar demonstrând că s-a procedat la o analiză atentă a notelor informative indicate de reclamant. În acest context s-a stabilit că unele din informații relevă aspecte cotidiene ale vieții unor persoane (negăsirea unui loc de muncă, ascultarea postului de radio E.L.

ca o preocupare notorie în perioada regimului comunist) și că doar una dintre ele poate fi considerată de natură a aduce atingere ordinii de drept, dar nu și regimului comunist (potențiala tentativă de trecere frauduloasă a frontierei). Neaplicarea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în cazul intimatului-pârât este concluzia către care conduce probatoriul existent la dosar, cu atât mai mult cu cât textul legal impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiții:1) informațiile să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist - și 2) informația să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Or, o analiză a existenței celei de-a doua condiții câtă vreme se constată că nu este îndeplinită cea dintâi, este neadecvată și contrară normei legale în discuție.

Văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, precum și art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 293/2008

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinței civile nr. 4607 din 19 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 mai 2011.