ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3060/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4607 din 19 noiembrie

2010 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins

cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul B.I. prin

care solicita să se constate existența calității pârâtului de colaborator al Securității.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că așa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare

din 07 mai 2009, pârâtul, fiind militar în termen, a fost recrutat în calitate de

colaborator la data de 15 noiembrie 1973, de către U.M. Timișoara, „pentru supravegherea

informativă a colegilor de unitate. A semnat angajament având numele conspirativ

de colaborator F. Ceea ce l-a recomandat pe pârât organelor de Securitate, ca fiind

pretabil pentru recrutare, a fost faptul că „cu ocazia recrutării, ne-a semnalat

verbal unele aspecte din cadrul subunității din care face parte".

La data de 17

noiembrie 1976 este recrutat în calitate de colaborator de Inspectoratul Județean

Bihor, „pentru încadrarea informativă a turiștilor străini, care se cazau în hotelul

B. din orașul S., jud. Bihor. A semnat un nou angajament, preluând numele conspirativ

de colaborator T. După angajarea sa la Rafinăria C., în anul 1980, continuă activitatea

de colaborare cu organele de Securitate, fiind folosit pentru încadrarea informativă

a acestui obiectiv.

Pârâtul a arătat că nu

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. 24/2008, respectiv

denunțarea de către pârât a unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist care să fi fost de natură să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale

ale persoanelor menționate în notele informative.

De asemenea, chiar dacă

ar fi existat în acele note elemente care ar fi fost de natură să atragă o răspundere

de ordin moral a pârâtului, în cauză s-ar impune reținerea fără echivoc,a unui caz

de înlăturare a oricărei răspunderi și anume constrângerea morală a sa de către

organele de securitate, în perioada cât a lucrat ca recepționer la hotel.

Prin încheierea din 25

iunie 2010, instanța de fond a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității

procesuale pasive și lipsei temeiului legal de verificare a pârâtului.

De asemenea, instanța

de fond a constatat că excepția nerespectării dispozițiilor art. 10 din O.U.G.

nr. 24/2008 este neîntemeiată deoarece lipsa comunicării notei de constatare întocmită

de reclamant nu atrage nulitatea acestuia, aceasta urmând a produce efecte juridice

în continuare. Necomunicarea acestuia l-ar fi pus în imposibilitate pe pârât să-și

exercite dreptul de apărare. Acest rezultat nu s-a produs deoarece pârâtul și-a

exercitat dreptul de apărare în prezenta cauză, invocând excepții, propunând probe

care au fost încuviințate de instanță.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 293/2008, trebuie îndeplinite următoarele condiții

pentru a se putea reține calitatea de colaborator al Securității:

1.Informațiile furnizate

Securității, indiferent sub ce formă, să se refere la activități sau atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist.

2.Informațiile prevăzute

la pct. 1 să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Prima condiție nu este

îndeplinită deoarece informațiile furnizate de pârât nu se referă la activități

sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Astfel, prin nota informativa

din 29 septembrie 1979, pârâtul a făcut referiri la o persoana fizica nemulțumită

de faptul că nu putea să-și încadreze în munca fiica din cauza organelor în drept

și la o altă persoană fizică care dădea dovada de o vastă cultură vest-europeana

ca urmare a ascultării postului de radio E.L.

Ambele informații sunt

însă simple informații despre manifestări normale ale unor persoane fizice, care

nu aveau un conținut potrivnic regimului totalitar, relevând aspecte cotidiene din

viața acestora. Faptul că o persoană era nemulțumită de negăsirea unui loc de muncă

pentru fiica sa, invocând culpa organelor în drept reprezintă o problemă socială

frecventă. De asemenea, ascultarea postului de radio E.L. de către cetățenii romani

era o problema de notorietate, neinterzisă legal, iar conceptul de vastă cultură

vest europeana la care pârâtul a făcut referire, nu putea fi considerat ca manifestare

ostilă regimului comunist.

În cealaltă notă informativă,

pârâtul face referire la o potențială tentativă de trecere frauduloasă a frontierei.

Această notă informativa

se referă la o faptă de natură penală, (tentativă de trecere frauduloasă a frontierei),

prevăzută și în legislația penală actuală, astfel că săvârșirea acestei fapte penale

aduce atingere oricărei ordini de drept, nu regimului comunist. Denunțarea unei

infracțiuni nu este o faptă care să se refere la activități sau atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist.

Nici nota informativă

în care pârâtul a relatat că o persoană are rude în străinătate, cu care întreține

o strânsă corespondență nu poate fi reținută ca o atitudine potrivnică regimului

totalitar.

Ca urmare a neîndeplinirii

condiției ca informațiile furnizate de pârât să se refere la activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist, condiție cerută imperativ de art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea

nr. 293/2008, instanța de fond a respins cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței

de fond reclamantul C.N.S.A.S. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Cererea de recurs a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 299 și art. 304

1

C. proc. civ., iar în

motivarea ei s-a arătat, în esență, că soluția instanței de fond este contrară probatoriului

administrat care demonstrează că prin informațiile furnizate intimatul-pârât a denunțat

atitudini potrivnice regimului comunist. În acest sens este de notorietate că ascultarea

emisiunilor postului de radio E.L. constituia un act de sfidare a regimului, că

în același registru se înscrie și denunțarea persoanei care dorea să emigreze, iar

faptul că și în prezent este sancționată penal trecerea ilegală a frontierei naționale

sunt fundamental diferite, în perioada cât pârâtul a furnizat informații de acest

gen fiind evident vorba de o activitate potrivnică regimului comunist. Potrivnică

acelui regim era și întreținerea de relații neoficiale cu cetățenii străini, o astfel

de activitate făcând de asemenea obiectul delațiunilor pârâtului.

Consideră recurentul că

prima condiție impusă de legiuitor pentru a se stabili calitatea de colaborator

al Securității este îndeplinită, cum de altfel se întâmplă și în cazul celei de-a

doua condiții care se referă la faptul că intimatul putea să conștientizeze posibilele

urmări ale informațiilor furnizate, informații care aduceau atingere cel puțin dreptului

la viață privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile

Civile și Politice și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului).

În fine, recurentul a

subliniat că norma legală incidentă nu a fost interpretată de instanță în sensul

de a produce efecte și că este de ajuns și un simplu denunț pentru a se reține calitatea

de colaborator al Securității în sensul O.U.G. nr. 24/2008.

Prin întâmpinare intimatul

B.I. a solicitat menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.

Examinând cauza prin prisma

criticilor aduse de recurent, din perspectiva normelor legale incidente raportat

la obiectul cauzei, Înalta Curte reține că recursul este nefondat.

Așa cum se poate observa

din argumentația pe care judecătorul fondului și-a sprijinit soluția, argumentație

prezentată rezumativ în considerentele prezentei decizii, au constituit obiectul

preocupării instanței fiecare din cele trei înscrisuri la care recurentul face trimitere

și cu ocazia exercitării căii de atac.

Este redat conținutul

notelor informative în discuție și stabilit exact efectul acestor informații furnizate

de pârât, reținându-se că niciunul din înscrisurile pe care reclamantul și-a întemeiat

solicitarea nu conține elemente care să denunțe activități potrivnice regimului

comunist.

Concluzia instanței de

fond în sensul că nu este îndeplinită, în speță, condiția prevăzută de art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/21008 este corectă și legală, interpretarea dată de instanță

neputând fi catalogată așa cum sugerează recurentul ca fiind de natură a conduce

la neaplicarea normei legale.

Stă în puterea și obligația

judecătorului de a interpreta probatoriul administrat, în cauză fiind unul complex,

iar acest lucru s-a și întâmplat, considerentele sentinței aflate în control judiciar

demonstrând că s-a procedat la o analiză atentă a notelor informative indicate de

reclamant.

În acest context s-a stabilit

că unele din informații relevă aspecte cotidiene ale vieții unor persoane (negăsirea

unui loc de muncă, ascultarea postului de radio E.L. ca o preocupare notorie în

perioada regimului comunist) și că doar una dintre ele poate fi considerată de natură

a aduce atingere ordinii de drept, dar nu și regimului comunist (potențiala tentativă

de trecere frauduloasă a frontierei).

Neaplicarea art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în cazul intimatului-pârât este concluzia către care

conduce probatoriul existent la dosar, cu atât mai mult cu cât textul legal impune

îndeplinirea cumulativă a celor două condiții:1) informațiile să se refere la activități

sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist - și 2) informația să vizeze

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Or, o analiză a existenței

celei de-a doua condiții câtă vreme se constată că nu este îndeplinită cea dintâi,

este neadecvată și contrară normei legale în discuție.

Văzând și dispozițiile

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată

și completată, precum și art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008 astfel cum a fost

modificată și completată prin Legea nr. 293/2008

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.N.S.A.S. împotriva sentinței civile nr. 4607 din 19 noiembrie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 26 mai 2011.