ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5879/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 3 februarie 2011 sub

nr. 5325/63/2011 pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, reclamantul Ș.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii

a Ministerului Apărării Naționale, anularea deciziei de pensie din 31 decembrie

2010 și menținerea pensiei stabilite anterior, plata diferențelor de pensie cu dobânda

legală aferentă.

Prin sentința civilă nr. 4054 din 23

martie 2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,

secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând că, potrivit

art. 156 din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

Caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul/sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în

a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul pârâtul”. Având în vedere aceste

dispoziții, precum și faptul că se contestă o decizie de pensie emisă de un alt

organ decât C.N.P.A.S. sau Casa teritorială de pensii, respectiv, o decizie a Ministerului

Apărării Naționale, instanța competentă să soluționeze litigiul este instanța de

la domiciliul/sediul pârâtului.

Prin sentința civilă nr. 5575 din 12

iunie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 33339/3/2011, Tribunalul București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, a constatat ivit conflictul negativ și a

înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că Legea nr.

263/2010 a modificat competența privind soluționarea litigiilor având ca obiect

deciziile emise de Casele teritoriale de pensii, în sensul că în această materie

este competentă instanța de la domiciliul reclamantului. Cum această lege era în

vigoare la momentul sesizării instanței, rezultă că instanța competentă este cea

de la domiciliul/sediul reclamantului, respectiv, Tribunalul Dolj, astfel cum este

reglementată o asemenea competență prin actul normativ arătat.

Înalta Curte, competentă să soluționeze

conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, pentru argumentele ce succed:

Cererea dedusă judecății are natura unei

contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010,

emisă de o Casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii Sectorială a Ministerului

Apărării Naționale.

Decizia contestată a fost emisă la data

de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 3 februarie 2011.

Art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare

la data emiterii deciziilor contestate, prevedea că „Cererile îndreptate împotriva

C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în

a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtului”.

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, respectiv, începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței,

și anume, 3 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții

privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154

din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a Caselor teritoriale

de pensii sau împotriva Caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit

alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire

la deciziile emise de Casele de pensii sectoriale, care sunt fostele Case de pensii

ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și

Serviciului Român de Infromații, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează

de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea

cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită

cu o cerere împotriva unei Case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154

alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la

domiciliul reclamantului, în speță, orașul Craiova, localitate aflată în circumscripția

teritorială a Tribunalului Dolj, rezultă că aceasta este instanța competentă a soluționa

pricina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

1 octombrie 2012.