ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6455/2012

Asupra conflictului de

competență de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj, la data de 02 februarie 2011, sub nr. 5046/63/2011, reclamantul

A.N.G.

a chemat în judecată pe pârâta

Casa de Pensii Sectorială

a Ministerului Apărării Naționale,

solicitând anularea

deciziei de pensie din 31 decembrie 2010 emisă de pârâtă și menținerea pensiei stabilite

anterior prin decizia din 24 februarie 2009 cu plata diferențelor cu dobânda legală

aferentă.

Prin sentința

civilă nr. 3378 din 07 martie 2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București,

reținând

că, potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul/sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Având în vedere dispozițiile

legale sus-menționate și faptul că în speță se contestă o decizie de pensie emisă

de un alt organ decât C.N.P.A.S. sau casa teritorială de pensii, respectiv se contestă

o decizie emisă de Ministerul Apărării Naționale, Tribunalul Dolj a apreciat că

instanța competentă să soluționeze litigiul este instanța de la domiciliul sau sediul

pârâtului.

Cum în cauză pârâtul Ministerului

Apărării Naționale își are sediul în București, competent teritorial a soluționa

cauza este Tribunalul București.

Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă

nr. 5869 din 06 iunie

2012

, și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei

instanțe sesizate, Tribunalul Dolj și, constatând ivit conflict negativ de competență,

a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului

de competență.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut

că, în speță, are aplicabilitate art. 154

alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care prevede că instanța competentă este aceea

de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.

Cu privire la conflictul

negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22

alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă judecății

are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza

Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii

din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată a fost

emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de

02 februarie 2011.

Este adevărat că la data

emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care, prin art. 156,

prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale

de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Legea nr. 19/2000 a fost

însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform

dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării

instanței, și anume 02 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde

dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”,

iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Rezultă că, odată cu intrarea

în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor

cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele

case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și Serviciului Român de Informații, s-a modificat în sensul că aceste

cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt

de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză

este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Cum, în speță, instanța

a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit

art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței

de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina

este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă

și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 19 octombrie 2012.