ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2892/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul Ș.V. a chemat în judecată pârâta D.G.F.P.

Bistrița Năsăud solicitând obligarea acesteia la soluționarea contestației formulată

împotriva deciziei de impunere din 26 august 2010.

În susținerea acțiunii

reclamantul a arătat că a formulat contestația administrativ fiscală împotriva acestei

decizii de impunere care nu a fost soluționată în termenul prevăzut de art. 70

alin. (1) C.proc.fisc. aducându-i-se la cunoștință că va fi amânată soluționarea

contestației până după ce Comisia Centrală Fiscală va emite o decizie în aplicarea

unitară a dispozițiilor legale privitoare la impozitarea tranzacțiilor cu bunuri

imobile.

Reclamantul a mai arătat

că în speța de față este vorba de nesoluționarea unei cereri adresate organului

fiscal în termenul legal asimilat unui act administrativ de art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004, iar amânarea soluționării unei contestații nu este prevăzută

de legea procesual fiscală.

D.G.F.P. Bistrița-Năsăud

a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 391

din 30 iunie 2011,Curtea de Apel Cluj, a admis acțiunea formulată de reclamantul

Ș.V. și a dispus obligarea D.G.F.P. Bistrița Năsăud la soluționarea contestației

formulată împotriva deciziei de impunere din 26 august 2010.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.

Activitatea de inspecție

fiscală din cadrul D.G.F.P. Bistrița Năsăud a emis decizia de impunere din 26

august 2010 prin care a stabilit în sarcina reclamantului Ș.V. obligația de plată

a sumei de 896.425 RON reprezentând T.V.A. suplimentar și accesorii aferente.

Reclamantul a formulat

contestație împotriva deciziei de impunere înregistrată din 13 septembrie 2010.

Prin adresa din 29

martie 2011 pârâta a adus la cunoștința reclamantului că amână soluționarea contestației

până va fi emisă de către Comisia Centrală Fiscală o decizie în aplicarea unitară

a dispozițiilor legale privitoare la impozitarea tranzacțiilor cu bunuri imobile.

Potrivit art. 213

alin. (2) C. proc. fisc., organul de soluționare al contestației administrativ fiscale

pentru lămurirea cauzei poate solicita punctul de vedere al direcțiilor de specialitate

din minister sau al altor instituții ori autorități.

Astfel, s-a reținut că

această solicitare nu este de natură să ducă la suspendarea procedurii de soluționare

a contestației pe cale administrativă conform art. 214 C. proc. fisc., și nici nu

întrunește condițiile prevăzute de art. 2 lit. c) din O.P.A.N.A.F. potrivit căruia

poate fi suspendată inspecția fiscală.

De asemenea, art. 70 C.

proc. fisc., este aplicabil în acest caz însă, termenul de 45 de zile de la înregistrare

este de recomandare, iar în cazul în care sunt necesare informații suplimentare

relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă

între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.

Totuși, Curtea de Apel,

a apreciat că nu se coroborează prevederile art. 213 alin. (2) C. proc. fisc. cu

art. 70 alin. (2) C. proc. fisc., și chiar în ipoteza în care aceste texte s-ar

corobora, soluționarea contestației nu poate fi amânată pe un termen nedeterminat

pentru ca în această ipoteză organul fiscal ar adăuga un nou caz de suspendare la

cele prevăzute în art. 214 C. proc. fisc.

Prin urmare, este în concordanță

cu prevederile legale prevăzute la art. 205, 218 C. proc. fisc. solicitarea reclamantului

de a i se soluționa contestația.

Curtea a considerat că

și în ipoteza solicitării unui punct de vedere comisiei centrale fiscale pentru

soluționarea unitară a dispozițiilor legale ce reglementează modul de impozitare

a tranzacțiilor cu bunuri imobile, contestația reclamantului trebuie soluționată

într-un termen rezonabil.

Cum, de la data de 13

septembrie 2010 până la promovarea acțiunii 20 aprilie 2011, organul fiscal avea

posibilitatea și obligația soluționării contestației administrativ fiscale și nu

a făcut-o, urmează să fie obligat la soluționarea contestației pe cale judecătorească.

În consecință, în conformitate

cu prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004 va admite acțiunea și va obliga D.G.F.P.

Bistrița-Năsăud la soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de impunere

din 26 august 2010.

Împotriva sentinței pronunțată

de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Bistrița Năsăud criticând

sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul

că va respinge acțiunea formulată de reclamant ca rămasă fără obiect pentru următoarele

argumente.

Prin cererea de chemare

în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj reclamantul Ș.V. a chemat

în judecată pârâta D.G.F.P. Bistrița Năsăud solicitând obligarea acesteia la soluționarea

contestației formulată împotriva deciziei de impunere din 26 august 2010.

Prin sentința nr. 391

din 30 iunie 2011,Curtea de Apel Cluj, a admis acțiunea formulată de reclamantul

Ș.V. și a dispus obligarea D.G.F.P. Bistrița Năsăud la soluționarea contestației

formulată împotriva deciziei de impunere din 26 august 2010.

La termenul de judecată

din data de 25 mai 2012, termen fixat pentru soluționarea recursului declarat de

D.G.F.P. a Județului Bistrița Năsăud împotriva sentinței nr. 391/2011 din 30 iunie

2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

consilierul juridic din partea recurentei-pârâte a învederat instanței de control

judiciar că D.G.F.P. Bistrița Năsăud s-a pronunțat pe cale administrativă, solicitând

astfel amânarea judecării cauzei pentru a se depune la dosar decizia Comisiei Fiscale

și celelalte acte care au stat la baza emiterii deciziei.

Urmare a măsurii dispuse

de către instanța de control judiciar D.G.F.P. Bistrița Năsăud a depus la dosarul

de recurs al cauzei copia deciziei din 15 septembrie  2011 emisă de D.G.F.P. Năsăud

- Biroul de Soluționare a Contestațiilor, privind soluționarea contestației formulată

în calea administrativă de atac precum și copia acțiunii civile formulată împotriva

deciziei din 15 septembrie 2011, înregistrată la Curtea de Apel Cluj la data de

8 noiembrie 2011, constituind Dosarul nr. 1486/33/2011.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că acțiunea reclamantului, a rămas fără obiect.

În consecință,

pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte

va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii

reclamantului ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de D.G.F.P. a Județului Bistrița Năsăud împotriva sentinței nr. 391/2011 din 30

iunie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea reclamantului Ș.V. ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 iunie

2012.