ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față;

În baza

actelor din dosar constată următoarele:

La 11 septembrie 2011, a fost

înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică, plângerea formulată de numitul D.V., prin

care a solicitat să se efectueze cercetării față de intimații C.V. și C.R.,

procurori în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, B.l., chestor șef al Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră și I.C., comisar șef al Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră Timiș, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

abuz în serviciu contra intereselor persoanei, faptă prevăzută de art. 246 C.

pen.

Prin rezoluția

din 13 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în temeiul

art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.:

- neînceperea

urmăririi penale față de intimații C.V. și C.R. procurori în cadrul Direcției

Naționale Anticorupție, B.l., chestor șef al Inspectoratului General al

Poliției de Frontieră și I.C., comisar șef al Inspectoratului General al

Poliției de Frontieră Timiș sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanei, faptă prevăzută de art. 246 C. pen.,

întrucât din verificările efectuate a rezultat că faptele nu există.

Pentru a

adopta soluția de neîncepere a urmăririi penale, Parchetul a reținut, în

esență, că:

Petentul a

fost cercetat în dosarul de corupție nr. 246/P/2010 al Direcției Naționale

Anticorupție, intitulat Vama M., care în prezent se află pe rolul instanței de

judecată, nefiind parcurse etapele jurisdicționale prevăzute de normele

procedurale în vederea exercitării controlului judecătoresc asupra actelor

procurorului.

În această

situație, s-a reținut că presupusele încălcări ale dispozițiilor legale

invocate de petentul D.V. ca fiind săvârșite de magistrații procurori și

conducătorii Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, nu au o

susținere legală, întemeiată pe o hotărâre judecătorească irevocabilă.

Plângerea

formulată de petentul D.V. în baza art. 278 C. proc. pen., împotriva sus-arătatei

rezoluții, a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 677/11-2/2012 din

19 martie 2012 a Procurorului șef al secției de urmărire penală și criminalistică

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu

motivarea că învinuirile aduse sunt neîntemeiate, chiar dacă vin în

contradicție cu opinia subiectivă a petentului, nesusținută de probe, în cauză

fiind incident, în mod evident, cazul de împiedicare a punerii în mișcare a

acțiunii penale prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva

celor două rezoluții - petentul D.V. a formulat plângere, care a fost

înregistrată sub numărul 2791/1/2012 pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală.

Plângerea nu

este fondată.

Înalta Curte,

procedând la examinarea rezoluțiilor atacate în raport cu motivarea scrisă

depusă la dosar precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și

temeinicie, constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de

intimați este legală și temeinică întrucât din actele premergătoare efectuate

nu a rezultat nici un element care să conducă la altă concluzie decât aceea că

faptele nu există.

Astfel, în

mod corect s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de intimații C.V. și C.R. procurori în

cadrul Direcției Naționale Anticorupție, B.I., chestor șef al Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră și I.C., comisar șef al Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră Timiș sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

abuz în serviciu contra intereselor persoanei, faptă prevăzută de art. 246 C.

pen.

Împrejurarea

că petiționarul este nemulțumit de soluția adoptată în cauză nu poate conduce

la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiuni pe care acesta

a indicat-o în plângerea sa.

Soluțiile

dispuse de procurori pot fi nelegale sau netemeinice însă, pentru reformarea

lor, sunt prevăzute căi de atac specifice.

Cu alte

cuvinte, legiuitorul a prevăzut că părțile au dreptul să exercite căile de

atac, tocmai pentru ca, în cazul unor greșeli, acestea să poată fi îndreptate,

ceea ce exclude, de plano, posibilitatea ca adoptarea unei soluții să poată fi

considerată, prin ea însăși, o infracțiune.

Dacă s-ar

admite ca împotriva magistraților care au adoptat o soluție sau au dat o

hotărâre judecătorească să se poată face plângeri penale, ar însemna că s-ar

institui noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.

Soluționând

cauza în care petiționarul a fost parte și adoptând o soluție - întâmplător,

defavorabilă acestuia - intimații nu au făcut altceva decât să îndeplinească

activități și acte date în competența lor prin lege, să dispună o soluție

potrivit convingerii lor obiective și nepărtinitoare, apreciind complet și just

probele administrate în cauză motiv pentru care în sarcina acestora nu se poate

reține săvârșirea vreunei fapte penale.

În consecință,

în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Înalta Curte va

respinge plângerea formulată de petiționarul D.V. împotriva rezoluției de neîncepere

a urmăririi penale, rezoluție care va fi menținută.

Totodată,

potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petiționarul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 200 RON, conform

dispozitivului.

PENTRU ACEST EMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul D.V. împotriva rezoluției nr.

1146/P/2011 din 13 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Menține

rezoluția atacată.

Obligă

petiționarul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 26 septembrie 2012.