ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 998/P/2011 din

12 ianuarie 2012 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică a dispus neînceperea urmăririi penale față

de P.L. și D.C., procurori ia Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția Națională Anticorupție, comisar șef de poliție I. de la Direcția Generală

Anticorupție, precum și față de angajați ai Direcției Naționale Anticorupție - Serviciu

Tehnic, și angajați ai Direcției Generale de Informații și Protecție Internă din

cadrul Ministerului Administrației și Internelor, pentru comiterea infracțiunilor

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu prin îngrădirea

unor drepturi și violare de domiciliu prevăzute de art. 246, art. 247 și art. 192

alin. (2) C. pen., întrucât faptele nu există.

Pentru a pronunța

această soluție, s-a reținut, în esență că prin ordonanța nr. 101 /P/2011 din data

de 15 septembrie 2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția Parchetelor Militare, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, în temeiul art. 210 C. proc. pen. și art. 45 rap. la

art. 42 C. proc. pen.

S-a mai reținut

că la data de 20 decembrie 2010 numitul Z.C.C. a formulat un denunț la Parchetul

Militar de pe lângă Tribunalul Militar, solicitând tragerea la răspundere penală

a lucrătorilor din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Timiș, care având

în responsabilitate Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare au încălcat

obligațiile prevăzute în consemnul general și cel particular în perioada 14

aprilie -08 septembrie 2010 în care angajați ai Direcției Națională Anticorupție

- Serviciul Tehnic au instalat tehnică de înregistrare în mediul ambiental.

Prin ordonanța

nr. 94/P/2010 din data de 16 aprilie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției,

a emis în baza art. 91

2

alin. (3) C. proc. pen. ca urmare a denunțului

formulat de numitul L.L.M., ordonanța provizorie pentru interceptarea și înregistrarea

convorbirilor telefonice, a înregistrării audio video a comunicărilor în mediul

ambiental privind întâlnirile dintre făptuitorii Z.C.C., S.C.G., L.L.M., D.F. și

alte persoane din sediul Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare din strada

B., județul Timiș sau în alte locuri.

Această ordonanță

a fost autorizată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin autorizația din 19

aprilie 2010 în Dosarul nr. 7/2010 această măsură fiind prelungită până în data

de 7 septembrie 2010 când s-a realizat flagrantul infracțiunii de mită, prin care

procurorul Z.C.C. a primit suma de 1.000 de euro.

În rezoluția

nr. 101/P/2010, secția Parchetelor Militare, s-a reținut că, „ofițeri de la Direcția

Națională Anticorupție au luat legătura cu gen. loc. O.A. șeful Inspectoratului

General al Jandarmeriei, la acea dată, căruia i-au adus la cunoștință aspectele

legate de interceptarea prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Sânnicolau Mare și acesta a dat ordin Inspectoratului de jandarmi Timiș pentru a

permite echipei tehnice să instaleze și să verifice periodic starea dispozitivelor

de interceptare".

S-a mai reținut

că, biroul Prim procurorului din Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare

este spațiu al instituției publice și nu spațiu privat, și s-a pus în executare

o ordonanță a parchetului și o autorizare dată de instanță astfel că, nu subzistă

latura obiectivă a infracțiunii de călcarea de consemn. Totodată s-a reținut, că

prin instalarea unor tehnici de interceptare nu s-a creat o stare de pericol pentru

capacitatea de apărare a țării și nici nu a fost lezată ordinea și disciplina militară

și nici elementul material al acestei infracțiuni.

Pentru considerentele

mai sus arătate, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de gen. loc. O.A.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 25-333

alin. (1) C. pen., col. B.V. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246

C. pen. și art. 25-333 alin. (1) C. pen., și față de plt. adj. I.G. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 333 C. pen., în baza art. 228 alin. (4) și (6) rap. la art. 10

lit. d) și f) C. proc. pen.

În prezentul dosar,

s-a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție deoarece persoanele care au instalat aparatura

de interceptare au calitatea de funcționar public și nu de militar.

Pe cale de consecință,

s-a apreciat interceptările autorizate prin hotărârea instanței au fost puse în

practică de către magistrații procurori cu concursul serviciului tehnic din cadrul

Direcției Naționale Anticorupție.

La data de 13

februarie 2012, petentul Z.C.C., a formulat plângere la Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva rezoluției nr. 998/P/2011 din 12

ianuarie 2012.

Prin ordonanța

nr. 483/II-2/2012 din 29 februarie 2012 a procurorului șef de secție de la Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată împotriva rezoluției atacate

reținând, în esență că, în urma verificării actelor premergătoare efectuate în cauză

nu poate fî reținută nici o încălcare a dispozițiilor legale constatându-se că faptele

penale cu privire la care s-a solicitat cercetarea persoanelor reclamate nu există,

apreciind că rezoluția criticată este temeinică și legală, neexistând temeiuri pentru

infirmarea acesteia.

Împotriva rezoluției

nr. 998/P/2011 din 12 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, petiționarul Z.C.C. a

formulat plângere solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate

și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva

intimaților P.L. și D.C., procurori la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, comisar șef de poliție I. de la Direcția

Generală Anticorupție, precum și față de angajați ai Direcției Naționale Anticorupție

- Serviciu Tehnic, și angajați ai Direcției Generale de Informații și Protecție

Internă din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu

prin îngrădirea unor drepturi și violare de domiciliu prevăzute de art. 246,

art. 247 și art. 192 alin. (2) C. pen.

Plângerea este

neîntemeiată.

Examinând plângerea

formulată de petiționar împotriva rezoluției nr. 998/P/2011 din 12 ianuarie 2012

a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, Înalta Curte, în baza lucrărilor și a materialului din

dosarul cauzei, constată că soluția criticată este legală și temeinică.

Reține că, în

mod corect procurorul prin rezoluția atacată a apreciat că cele reținute de petiționar

sunt nefondate, întrucât cele semnalate nu reprezintă elemente de fapt, care să

se circumscrie laturii obiective a infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247

și art. 192 alin. (2) C. pen.

Se constată că,

interceptările în discuție au fost autorizate de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de combatere a corupției, prin ordonanța provizorie

nr. 94/P/2010 din data de 16 aprilie 2010 ca urmare a denunțului făcut de numitul

L.L.M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257

C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Această ordonanță

a fost confirmată de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea

nr. 14 din 19 aprilie 2010.

Totodată, a fost

emisă și autorizația din 19 aprilie 2010 care a fost prelungită până în septembrie

2010 când s-a realizat flagrantul infracțiunii de mită, prin care procurorul Z.C.C.

a primit suma de 1.000 de euro.

Din întreg materialul

probator administrat în cauză rezultă că intimații P.L. și D.C. au respectat condițiile

legale privind interceptările și înregistrările audio sau video.

De asemenea, ofițerii

de poliție judiciară au acționat, în conformitate cu art. 91

2

C. proc.

pen. în privința instalării aparaturii de interceptare, aceștia fiind în exercitarea

atribuțiilor de serviciu, acționând la dispoziția instanței pentru aducerea la îndeplinire

a măsurilor procesuale încuviințate de aceasta.

Așa fiind,

Înalta Curte urmează să respingă plângerea petiționarului ca nefondată, rezoluția

atacată fiind menținută.

Văzând dispozițiile

art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul Z.C.C. împotriva rezoluției nr. 998/P/2011 din

12 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 octombrie 2012.