ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Rezoluția nr. 940/II/2/2011 din 12

octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus

în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) și b)

C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de subcomisarul C.S., sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art. 264

C. pen. și față de comisarul șef de poliție D.N. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.

246 C. pen.

În considerentele

acestei rezoluții s-au reținut următoarele:

La data de 22 martie

2010, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a fost înregistrată

sub nr. 940/P/2010 plângerea formulată de petentul G.E.D. împotriva

subcomisarului C.S. pentru săvârșirea infracțiunii de "favorizarea

infractorului" prev. de art. 264 C. pen., constând în aceea că acesta și-a

manifestat nemulțumirea cu privire la cercetările efectuate în mai multe dosare

penale instrumentate de lucrătorii I.P.G Giurgiu, sub coordonarea procurorilor

din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu. Acesta a mai arătat că

C.S. i-a ajutat pe numiții N.S. și P.N. să se sustragă răspunderii penale în

dosarele în care au fost cercetați.

În ceea ce privește

plângerea formulată de petent împotriva comisarului șef de poliție D.N. pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prev. de art. 246 C. pen., constă în aceea că acesta este acuzat că aspectele

consemnate în rezoluție constituie o imixtiune în activitatea organului de

cercetare penală, fiind blocat accesul la probatoriul care trebuia administrat

în dosar.

Plângerea petentului,

formulată conform art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin Rezoluția nr.

940/P/2010 din 12 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva acestei

soluții de neîncepere a urmăririi penale, petentul a formulat plângere la

procurorul ierarhic superior care, prin Rezoluția nr. 3029/II/2/2011 din 11

noiembrie 2011, a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, a admis în parte plângerea formulată de petent împotriva Rezoluției

nr. 940/P/2010 din 12 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București doar sub aspectul încadrării juridice a faptelor subcomisarului C.S.

și a dispus neînceperea urmăririi penale față de același subcomisar sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor și favorizarea infractorului prev. de art. 246 și art. 264 C. pen.,

deoarece faptele nu există.

Împotriva acestei soluții

petentul a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin Rezoluția nr. 2394/1/2011 din 12

decembrie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție a respins plângerea ca neîntemeiată, sens în care a

reținut în esență că soluția adoptată în cauză de procurorul de caz este

legală, neexistând indicii în sensul săvârșirii vreunei infracțiuni de către

intimații. A mai arătat că nu există indicii că aceștia și-ar fi îndeplinit în

mod defectuos atribuțiile de serviciu, care să fi cauzat petentului o vătămare

a intereselor legale.

De asemenea,

împotriva Rezoluției nr. 3029/II/2/2011 din 11 noiembrie 2011, a Procurorului

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, petentul a mai

formulat o nouă plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, respectiv la prim-adjunctul Procurorului General care, prin Rezoluția

nr. 378/C2/2013 din 8 martie 2013, a respins plângerea ca neîntemeiată.

Ca urmare a

respingerii plângerilor formulate, petentul G.E.D. s-a adresat cu plângere la

instanță care prin Sentința penală nr. 333/F din 1 august 2013 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 2448/2/2013, a

respins ca neîntemeiată plângerea împotriva Rezoluției din data de 12 octombrie

2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în Dosarul nr.

940/P/2010 și a Rezoluției nr. 3029/II/2/2011 din 11 noiembrie 2011, a

Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,

hotărâre care este definitivă.

Nemulțumit de

soluțiile adoptate în cauză, petentul G.E.D. s-a adresat cu plângere la Înalta

Curte de Casație și Justiție, conform prevederilor art. 278

1

C.

proc. pen.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin.

(7) C. proc. pen., a verificat rezoluția atacată pe baza actelor și lucrărilor

dosarului parchetului, față de criticile formulate de petent.

Din analiza

multitudinii actelor premergătoare efectuate de procuror, ce au stat la baza

rezoluției atacate date în Dosarul nr. 940/II/2/2011 al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în mod corect și temeinic

motivat, în raport cu fiecare critică a petentului, ce a fost examinată în

concret și căreia i s-a răspuns argumentat, procurorul a dispus soluția

neînceperii urmăririi penale față de subcomisarului C.S. pentru săvârșirea infracțiunii

de "favorizarea infractorului" prev. de art. 264 C. pen., iar față de

D.N. comisar șef de poliție, pentru comiterea infracțiunilor de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută în art. 246 C. pen.,

întrucât faptele sesizate nu există.

Totodată, Înalta

Curte de Casație și Justiție, în contextul cauzei, a constatat că nu rezultă

existența faptelor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute

în art. 246 C. pen. și a faptelor de favorizare a infractorului prevăzute în

art. 264 C. pen. în sarcina intimaților, deoarece aceștia și-au exercitat

atribuțiile de serviciu cu respectarea prevederilor legale, prin soluțiile

dispuse motivat, în rezoluțiile date, toate soluțiile criticate de petentul

G.E.D. fiind examinate pe căile prevăzute în art. 278 - 278

1

C.

proc. pen. și menținute ca atare sau infirmate, dar menținute pe fond.

Înalta Curte de

Casație și Justiție nu poate reține criticile formulate de petent în plângerea

întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. adresată instanței

supreme, referitoare la faptul că subcomisarul C.S. a procedat în mod abuziv

atunci când a avut de instrumentat Dosarul nr. 3511/2007 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Giurgiu, deoarece prin măsurile dispuse de procuror, în

limitele competenței sale, nu atrag în vreun mod răspunderea intimaților.

Invocarea de către

petent a încălcării dreptului administrării probelor de către procuror, conform

art. 63 - 64 C. proc. pen., nu poate fi avută în vedere, deoarece administrarea

acestora vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale, fază

care presupune garanțiile procesuale pentru efectuarea unei urmăriri penale

complete.

Mai constată Curtea

faptul că din actele și lucrările dosarului a rezultat indubitabil că

subcomisarul C.S., în instrumentarea Dosarului nr. 3511/2007, nu a făcut

abuzuri în serviciu, deoarece măsurile dispuse de acesta, în limitele

competenței sale, măsuri care au făcut și obiectul controlului realizat prin

intermediul căilor de atac consacrate de lege, să poată fi considerate ca fiind

fapte care ar avea caracter penal care să atragă în vreun mod răspunderea

acestuia.

În raport cu cele

menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că rezoluțiile

atacate în cauză și care au fost conexate în Lucrarea 505/II/2/2013 atacată de

petent date în Dosarele nr. 940/P/2010 și 3029/II/2/2011 al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și

criminalistică, este legală și temeinică.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată

de petentul G.E.D. împotriva rezoluțiilor date în Dosarele nr. 940/P/2010 și

3029/II/2/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția urmărire penală și criminalistică, conexate în Lucrarea 505/II/2/2013,

atacată de acesta.

Împrejurarea că

petentul invocă existența anumitor împrejurări care i-ar fi cauzat anumite

nemulțumiri nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive

ale infracțiunilor pe care acesta Ie-a indicat în plângerea sa.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 278 alin. (8)

lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul

G.E.D. împotriva Rezoluției nr. 505/II/2/2013, dispusă în Dosarul nr.

940/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică, rezoluție pe care a menținut-o.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petentul G.E.D. împotriva Rezoluției nr.

505/II/2/2013, dispusă în Dosarul nr. 940/P/2011 al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică.

Menține rezoluția

atacată.

Obligă petentul la

plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 07 noiembrie 2013.

Procesat

de GGC - AZ