ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4893/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 188 din 20 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de Clubul Sportiv „V." București împotriva sentinței civile nr. 324 din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că prin încheierea pronunțată la 5 mai 2009 în Dosarul nr. 22.847.1/3/2005, Tribunalul Timiș a dispus sesizarea Curții de Apel Timișoara pentru soluționarea excepției de nelegalitate a Hotărârii Guvernului nr. 829/1999 privind transmiterea din administrarea Asociației pentru Cultură Fizică și Sport „V." București în administrarea Ministerului Tineretului și Sportului a terenului situat în București, șoseaua P. Excepția de nelegalitate a fost invocată în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 de reclamantul Clubul Sportiv „V." București în contradictoriu cu pârâții Confederația N.S.L.C.R., Ministerul Tineretului și Sportului și Guvernul României. În motivarea excepției invocate, s-a susținut că H.G.

nr. 829/1999 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 213/1998, deoarece s-a dispus cu privire la un teren care nu se află în proprietate publică a statului și pe care sunt amplasate construcțiile deținute în proprietate de către clubul sportiv reclamant, încălcând astfel dreptul său recunoscut de lege și dispozițiile Legii nr. 213/1998. Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 324 din 26 octombrie 2009, prin care a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate invocată de reclamantul Clubul Sportiv „V.”, considerându-se că sunt neîntemeiate toate motivele de nelegalitate invocate de reclamant. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul Clubul Sportiv „V." București și a solicitat casarea hotărârii atacate în baza dispozițiilor art. 304 pct. 3, 5, 7, 8, 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. Prin decizia nr. 188 din 20 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de Clubul Sportiv „V.” București împotriva sentinței civile nr. 326 din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Înalta Curte a respins criticile recurentului privind necompetența teritorială a Curții de Apel Timișoara și nulitatea hotărârii atacate pentru neparticiparea procurorului la dezbateri, arătând că în cazul excepției de nelegalitate dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevăd procedura de soluționare fără a impune participarea reprezentantului Ministerului Public.

Înalta Curte a înlăturat în cauză aplicarea prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, motivând că dispozițiile Legii nr. 554/2004, care permit repunerea în discuție în mod repetat și fără limită în timp a legalității oricărui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, încalcă principiile și drepturile fundamentale menționate anterior, contravenind jurisprudenței Curții Europpene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție de la Luxemburg, pronunțate în situații juridice similare, cu atât mai mult cu cât în privința actelor administrative cu caracter individual, admiterea excepției de nelegalitate produce efecte similare, ca întindere și conținut, cu anularea actului respectiv.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire Clubul Sportiv „V.” București, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., respectiv „dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”. Revizuentul critică decizia nr. 188 din 20 ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, formulând următoarele motive de revizuire: - Hotărârea supusă revizuirii s-a dat cu încălcarea art. 34 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Revizuenta susține că se impune a se face o distincție cu privire la actele administrative unilaterale cu caracter individual în funcție de persoana care este beneficiar al actului, spre a se aprecia în ce măsură acesta intră sau nu în sfera de protecție a Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Persoanele care intră în sfera de protecție a Convenției ar putea fi vătămate de o analiză a actului administrativ unilateral fără limită în timp, impunându-se o îngrădire a acestei analize în timp. Dar, dacă beneficiarul actului administrativ nu intră în sfera de protecție a Convenției, textul care permite analizarea actului de către instanță (art. 4 - excepția de nelegalitate) urmează a fi aplicat. În speță, susține revizuenta actul a cărei legalitate se contestă, respectiv H.G. nr. 829/1999, este emis de către stat prin puterea executivă - Guvernul României, iar beneficiarul actului este Ministerul Tineretului și Sportului respectiv Statul.

Statul ca beneficiar al actului nu poate avea calitatea de „victimă a unei violări a Convenției”, el fiind cel care trebuie să vegheze la aplicarea și respectarea Convenției, deci el nu intră în sfera de protecție a Convenției, așa încât textul de lege - art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ își găsește aplicare în speță. Așadar, susține revizuenta, înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 încalcă art. 36 din Convenție raportat la art. 6 - dreptul de acces la tribunal, dreptul la un recurs efectiv al revizuentei. - prin hotărârea a cărei revizuire se cere a fost încălcat principiul „non reformatio in pejus”.

Prin decizia nr. 188 din 20 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, respingând recursul ca nefondat a agravat situația recurentului în propria cale de atac, instanța de control judiciar înlăturând aplicarea textului de lege invocat - art. 4 din Legea nr. 554/2004, ceea ce echivalează cu exprimarea unui „fine de neprimire” respectiv constatarea inadmisibilității căii de atac, precum și cu o „denegare de dreptate”. Susține revizuenta, că prin decizia pronunțată, instanța a îngrădit dreptul la un recurs efectiv prin aplicarea unor dispoziții care nu erau incidente în cauză. - decizia a cărei revizuire se solicită a încălcat principiul dublului grad de jurisdicție.

Înlăturând aplicabilitatea art. 4 din Legea nr. 554/2004, revizuenta arată că nu a avut dreptul la un recurs efectiv, fiind încălcat principiul dublului grad de jurisdicție, dar și art. 6 din Convenție, practic i-a fost încălcat liberul acces la justiție, principiu consacrat la art. 21 din Constituția României, care prevede dreptul oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Fiind „respins ca nefondat”, practic recursul a fost respins ca inadmisibil, excepție ce nu a fost pusă în discuția părților, încălcându-se principiul contradictorialității dezbaterilor, dreptul la apărare și la egalitatea armelor. Cât privește termenul de „o lună de la pronunțare”, de promovare a cererii de revizuire, prevăzut de art. 324 pct. 1 C. proc.

civ. în cazul motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuenta solicită a fi înlăturată în prezenta revizuire aplicabilitatea acestui termen procedural, instanța urmând să dispună repunerea în termenul de formulare a revizuirii, în temeiul art. 103 C. proc. civ. și art. 6 din Convenție. În esență, susține revizuenta, motivul de revizuire nu putea fi cunoscut în termenul de o lună prevăzut de art. 324 pct. 1 C. proc. civ. până ce hotărârea Înaltei Curți nu a fost motivată, aceasta fiind motivată cu încălcarea termenului prevăzut de art. 264 alin. (1) C. proc. civ. Abia cu ocazia motivării deciziei partea a putut lua la cunoștință faptul că nu a avut parte de un recurs efectiv, respectiv că recursul a fost respins prin înlăturarea chiar a textului de lege ce o învestea cu judecata cauzei, respectiv art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Intimatul Guvernul României a depus întâmpinare la cererea de revizuire formulată de Clubul Sportiv „V.” București, solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, prin decizia atacată fiind respins recursul ca nefondat, nefiind evocat fondul. Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a depus concluzii scrise, invocând excepțiile-tardivității și inadmisibilității cererii de revizuire. Pe fondul cererii, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată. La termenul din 10 noiembrie 2010, în recurs, revizuentul Clubul Sportiv „V.” București a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 324 pct. 1 C. proc. civ. privind termenul de revizuire întemeiat pe motivul art. 322 pct. 2 C. proc.

civ. - „o lună de la pronunțare”. Consideră revizuenta că textul de lege menționat încalcă prevederile art. 21 din Constituția României, privind accesul liber la justiție, art. 57 privind exercitarea drepturilor și a libertăților, precum și a art. 129 privind folosirea căilor de atac. Câtă vreme hotărârea dată în recurs a fost motivată cu încălcarea de către judecători a termenului prevăzut de art. 264 alin. (1) C. proc. civ., motivul de revizuire nu poate fi nici el cunoscut de parte în termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ., consecința fiind aceea că nu se poate vorbi de un proces cu adevărat echitabil. Mai mult, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, circumscrie și el obligația instanței de motivare a hotărârii în termen rezonabil - 30 zile potrivit art. 264 alin. (1) C. proc.

civ., pentru a i se oferi părții interesate posibilitatea de a ataca hotărârea. Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere că atât Guvernul României cât și intimatul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului au invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 188 din 20 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, excepție ce face parte din categoria excepțiilor procesuale de fond, în baza art. 137 C. proc. civ. se va pronunța mai întâi asupra acestei excepții, știut fiind că în cazul admiterii ei este de prisos cercetarea în fond a pricinii. Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ. „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri (…)”.

Deci pentru a fi susceptibilă de revizuire, o hotărâre pronunțată de instanța de recurs trebuie să evoce fondul cauzei. Hotărârile instanței de recurs care evocă fondul cauzei sunt acelea prin care instanța admite recursul și rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, astfel că deciziile instanței de recurs prin care recursul a fost respins nu pot face obiectul cererii de revizuire. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție este constantă în a defini noțiunea de „evocare fond”, stabilind că „o instanță de recurs evocă fondul, atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, aceasta reapreciază probele administrate în instanțele inferioare, reține o altă situație de fapt și pronunță o soluție diferită, decât aceea sau acelea pronunțate de instanțele inferioare”.

În această categorie, nu intră astfel decizia nr. 188 din 20 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru că nu a evocat fondul, fiind respins recursul declarat împotriva sentinței nr. 324 din 26 octombrie 2009, în cauza dedusă judecății, condiția impusă de lege nefiind deci îndeplinită. Excepția inadmisibilității cererii de revizuire este astfel întemeiată, motiv pentru care urmează a fi admisă, iar ca o consecință cererea de revizuire formulată de către revizuentul Clubul Sportiv „V.” București împotriva deciziei nr. 188 din 20 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, respinsă ca inadmisibilă. Excepția tardivității revizuirii invocată de reprezentantul intimatului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, este inutil a mai fi analizată, din moment ce instanța a analizat mai întâi excepția inadmisibilității cererii de revizuire pe care a găsit-o întemeiată.

Între cele două excepții, prioritate are excepția inadmisibilității revizuirii. Fiind inutilă analizarea excepției tardivității revizuirii, este de prisos a analiza și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 324 pct. 1 C. proc. civ., privind termenul de revizuire întemeiat pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. - o lună de la pronunțare. Ca o consecință, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu această excepție de neconstituționalitate va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de Guvernul României și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Respinge cererea de revizuire formulată de Clubul Sportiv „V." București împotriva deciziei civile nr. 188 din 20 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 324 pct. 1 C. proc. civ., formulată de revizuent, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2010.