ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4893/2010

Asupra cererii de revizuire

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 188 din 20 ianuarie 2010,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

a respins recursul declarat de Clubul Sportiv „V." București împotriva sentinței

civile nr. 324 din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel,

Înalta Curte a reținut că prin încheierea pronunțată la 5 mai 2009 în Dosarul

nr. 22.847.1/3/2005, Tribunalul Timiș a dispus sesizarea Curții de Apel Timișoara

pentru soluționarea excepției de nelegalitate a Hotărârii Guvernului nr. 829/1999

privind transmiterea din administrarea Asociației pentru Cultură Fizică și Sport

„V." București în administrarea Ministerului Tineretului și Sportului a terenului

situat în București, șoseaua P.

Excepția de nelegalitate

a fost invocată în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 de reclamantul Clubul Sportiv

„V." București în contradictoriu cu pârâții Confederația N.S.L.C.R., Ministerul

Tineretului și Sportului și Guvernul României.

În motivarea excepției

invocate, s-a susținut că H.G. nr. 829/1999 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor

art. 12 din Legea nr. 213/1998, deoarece s-a dispus cu privire la un teren care

nu se află în proprietate publică a statului și pe care sunt amplasate construcțiile

deținute în proprietate de către clubul sportiv reclamant, încălcând astfel dreptul

său recunoscut de lege și dispozițiile Legii nr. 213/1998.

Curtea de Apel Timișoara,

secția contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 324

din 26 octombrie 2009, prin care a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate

invocată de reclamantul Clubul Sportiv „V.”,

considerându-se că sunt neîntemeiate toate

motivele de nelegalitate invocate de reclamant.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamantul Clubul Sportiv „V." București și a solicitat

casarea hotărârii atacate în baza dispozițiilor art. 304 pct. 3, 5, 7, 8, 9 și

art. 304

1

C. proc. civ.

Prin decizia nr. 188 din

20 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul

declarat de Clubul Sportiv „V.” București împotriva sentinței civile nr. 326 din

26 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Înalta Curte a respins

criticile recurentului privind necompetența teritorială a Curții de Apel Timișoara

și nulitatea hotărârii atacate pentru neparticiparea procurorului la dezbateri,

arătând că în cazul excepției de nelegalitate dispozițiile art. 4 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004 prevăd procedura de soluționare fără a impune participarea reprezentantului

Ministerului Public.

Înalta Curte a înlăturat

în cauză aplicarea prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare, motivând că dispozițiile Legii nr. 554/2004, care permit

repunerea în discuție în mod repetat și fără limită în timp a legalității oricărui

act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia,

încalcă principiile și drepturile fundamentale menționate anterior, contravenind

jurisprudenței Curții Europpene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție de

la Luxemburg, pronunțate în situații juridice similare, cu atât mai mult cu cât

în privința actelor administrative cu caracter individual, admiterea excepției de

nelegalitate produce efecte similare, ca întindere și conținut, cu anularea actului

respectiv.

Împotriva acestei decizii

a formulat cerere de revizuire Clubul Sportiv „V.” București, întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 2 C. proc. civ., respectiv „dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri

care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai

mult decât s-a cerut”.

Revizuentul critică decizia

nr. 188 din 20 ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

formulând următoarele motive de revizuire:

- Hotărârea supusă revizuirii

s-a dat cu încălcarea art. 34 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Revizuenta susține că

se impune a se face o distincție cu privire la actele administrative unilaterale

cu caracter individual în funcție de persoana care este beneficiar al actului, spre

a se aprecia în ce măsură acesta intră sau nu în sfera de protecție a Convenției

Europene a Drepturilor Omului.

Persoanele care intră

în sfera de protecție a Convenției ar putea fi vătămate de o analiză a actului administrativ

unilateral fără limită în timp, impunându-se o îngrădire a acestei analize în timp.

Dar, dacă beneficiarul actului administrativ nu intră în sfera de protecție a Convenției,

textul care permite analizarea actului de către instanță (art. 4 - excepția de nelegalitate)

urmează a fi aplicat.

În speță, susține revizuenta

actul a cărei legalitate se contestă, respectiv H.G. nr. 829/1999, este emis de

către stat prin puterea executivă - Guvernul României, iar beneficiarul actului

este Ministerul Tineretului și Sportului respectiv Statul.

Statul ca beneficiar al

actului nu poate avea calitatea de „victimă a unei violări a Convenției”, el fiind

cel care trebuie să vegheze la aplicarea și respectarea Convenției, deci el nu intră

în sfera de protecție a Convenției, așa încât textul de lege - art. 4 din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ își găsește aplicare în speță.

Așadar, susține revizuenta,

înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 încalcă

art. 36 din Convenție raportat la art. 6 - dreptul de acces la tribunal, dreptul

la un recurs efectiv al revizuentei.

- prin hotărârea a cărei

revizuire se cere a fost încălcat principiul „non reformatio in pejus”.

Prin decizia nr. 188

din 20 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, respingând recursul ca

nefondat a agravat situația recurentului în propria cale de atac, instanța de control

judiciar înlăturând aplicarea textului de lege invocat - art. 4 din Legea nr. 554/2004,

ceea ce echivalează cu exprimarea unui „fine de neprimire” respectiv constatarea

inadmisibilității căii de atac, precum și cu o „denegare de dreptate”.

Susține revizuenta, că

prin decizia pronunțată, instanța a îngrădit dreptul la un recurs efectiv prin aplicarea

unor dispoziții care nu erau incidente în cauză.

- decizia a cărei revizuire

se solicită a încălcat principiul dublului grad de jurisdicție.

Înlăturând aplicabilitatea

art. 4 din Legea nr. 554/2004, revizuenta arată că nu a avut dreptul la un recurs

efectiv, fiind încălcat principiul dublului grad de jurisdicție, dar și art. 6 din

Convenție, practic i-a fost încălcat liberul acces la justiție, principiu consacrat

la art. 21 din Constituția României, care prevede dreptul oricărei persoane de a

se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor

sale legitime.

Fiind „respins ca nefondat”,

practic recursul a fost respins ca inadmisibil, excepție ce nu a fost pusă în discuția

părților, încălcându-se principiul contradictorialității dezbaterilor, dreptul la

apărare și la egalitatea armelor.

Cât privește termenul

de „o lună de la pronunțare”, de promovare a cererii de revizuire, prevăzut de

art. 324 pct. 1 C. proc. civ. în cazul motivului de revizuire prevăzut de art. 322

pct. 2 C. proc. civ., revizuenta solicită a fi înlăturată în prezenta revizuire

aplicabilitatea acestui termen procedural, instanța urmând să dispună repunerea

în termenul de formulare a revizuirii, în temeiul art. 103 C. proc. civ. și

art. 6 din Convenție.

În esență, susține revizuenta,

motivul de revizuire nu putea fi cunoscut în termenul de o lună prevăzut de

art. 324 pct. 1 C. proc. civ. până ce hotărârea Înaltei Curți nu a fost motivată,

aceasta fiind motivată cu încălcarea termenului prevăzut de art. 264 alin. (1)

C. proc. civ.

Abia cu ocazia motivării

deciziei partea a putut lua la cunoștință faptul că nu a avut parte de un recurs

efectiv, respectiv că recursul a fost respins prin înlăturarea chiar a textului

de lege ce o învestea cu judecata cauzei, respectiv art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Intimatul Guvernul României

a depus întâmpinare la cererea de revizuire formulată de Clubul Sportiv „V.” București,

solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, prin decizia atacată

fiind respins recursul ca nefondat, nefiind evocat fondul.

Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului a depus concluzii scrise, invocând excepțiile-tardivității

și inadmisibilității cererii de revizuire. Pe fondul cererii, a solicitat respingerea

acesteia ca neîntemeiată.

La termenul din 10 noiembrie

2010, în recurs, revizuentul Clubul Sportiv „V.” București a invocat excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 324 pct. 1 C. proc. civ. privind termenul

de revizuire întemeiat pe motivul art. 322 pct. 2 C. proc. civ. - „o lună de la

pronunțare”.

Consideră revizuenta că

textul de lege menționat încalcă prevederile art. 21 din Constituția României, privind

accesul liber la justiție, art. 57 privind exercitarea drepturilor și a libertăților,

precum și a art. 129 privind folosirea căilor de atac.

Câtă vreme hotărârea dată

în recurs a fost motivată cu încălcarea de către judecători a termenului prevăzut

de art. 264 alin. (1) C. proc. civ., motivul de revizuire nu poate fi nici el cunoscut

de parte în termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ., consecința

fiind aceea că nu se poate vorbi de un proces cu adevărat echitabil.

Mai mult, art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, circumscrie și el obligația instanței de motivare

a hotărârii în termen rezonabil - 30 zile potrivit art. 264 alin. (1) C. proc.

civ., pentru a i se oferi părții interesate posibilitatea de a ataca hotărârea.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, având în vedere că atât Guvernul României cât și intimatul Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului au invocat excepția inadmisibilității

cererii de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 188 din 20 ianuarie 2010 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, excepție ce face parte din categoria excepțiilor

procesuale de fond, în baza art. 137 C. proc. civ. se va pronunța mai întâi asupra

acestei excepții, știut fiind că în cazul admiterii ei este de prisos cercetarea

în fond a pricinii.

Potrivit art. 322

alin. (1) C. proc. civ. „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța

de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri (…)”.

Deci pentru a fi susceptibilă

de revizuire, o hotărâre pronunțată de instanța de recurs trebuie să evoce fondul

cauzei.

Hotărârile instanței de

recurs care evocă fondul cauzei sunt acelea prin care instanța admite recursul și

rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată,

astfel că deciziile instanței de recurs prin care recursul a fost respins nu pot

face obiectul cererii de revizuire.

Jurisprudența Înaltei

Curți de Casație și Justiție este constantă în a defini noțiunea de „evocare fond”,

stabilind că „o instanță de recurs evocă fondul, atunci când, în temeiul dreptului

de control judiciar, aceasta reapreciază probele administrate în instanțele inferioare,

reține o altă situație de fapt și pronunță o soluție diferită, decât aceea sau acelea

pronunțate de instanțele inferioare”.

În această categorie,

nu intră astfel decizia nr. 188 din 20 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, pentru că nu a evocat fondul, fiind respins recursul declarat împotriva

sentinței nr. 324 din 26 octombrie 2009, în cauza dedusă judecății, condiția impusă

de lege nefiind deci îndeplinită.

Excepția inadmisibilității

cererii de revizuire este astfel întemeiată, motiv pentru care urmează a fi admisă,

iar ca o consecință cererea de revizuire formulată de către revizuentul Clubul Sportiv

„V.” București împotriva deciziei nr. 188 din 20 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, respinsă ca inadmisibilă.

Excepția tardivității

revizuirii invocată de reprezentantul intimatului Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului, este inutil a mai fi analizată, din moment ce instanța

a analizat mai întâi excepția inadmisibilității cererii de revizuire pe care a găsit-o

întemeiată.

Între cele două excepții,

prioritate are excepția inadmisibilității revizuirii.

Fiind inutilă analizarea

excepției tardivității revizuirii, este de prisos a analiza și excepția de neconstituționalitate

a prevederilor art. 324 pct. 1 C. proc. civ., privind termenul de revizuire întemeiat

pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. - o lună de la pronunțare.

Ca o consecință, cererea

de sesizare a Curții Constituționale cu această excepție de neconstituționalitate

va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității

cererii de revizuire invocată de Guvernul României și Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului.

Respinge cererea de revizuire

formulată de Clubul Sportiv „V." București împotriva deciziei civile nr. 188

din 20 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Respinge cererea de sesizare

a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 324 pct. 1 C. proc. civ., formulată de revizuent, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2010.