Decizia nr. 3407/2010 — ÎCCJ, Secția I civilă · Dosar nr. 23321/3/2007

Acțiunea. Prin acțiunea formulată la 21 iunie 2007 și înregistrată pe rolul Tribunalului București sub numărul 23321/3/2007 reclamanții Ș.A. și Ș.C. în calitate de moștenitori ai numitei Ș.F. (decedată la 20 iulie 2005) au chemat în judecată pe pârâții Municipiului București, prin primarul general, Ș.Ș. și A.N.S. - Comitetul Sportiv Național S.P., pentru anularea dispozițiilor nr. 7826 din 19 aprilie 2007 și nr. 7828 din 19 aprilie 2007 emise de primarul general al Capitalei. La 22 iunie 2007 tot pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă s-a înregistrat sub nr. 23530/3/2007 o contestație formulată de Ș.Ș. împotriva dispozițiilor nr. 7826/2007 și nr. 7827/2007 tot pentru anularea acestora și restituirea în natură a terenului de 450mp situat în sectorul 4, București. Acest reclamant a mai înregistrat aceeași acțiune sub nr. 26391/3/2007, la 12 septembrie 2007. Dosarele nr. 23530/3/2007 și nr. 26392/3/2007 au fost conexate prin încheierea din 24 octombrie 2007 și apoi dosarul rezultat a fost conexat, prin încheierea din 21 noiembrie 2007 la Dosarul nr. 23321/3/2007, format prin acțiunea primilor doi reclamanți. Prin dispoziția nr. 7826/2007 s-a revocat dispoziția anterior emisă de primarul general cu nr. 6727 din 8 noiembrie 2006 prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului situat în sectorul 4 către Ș.Ș. și a fost respinsă notificarea cu nr. 1171 din 11 februarie 2002 formulată de Ș.A. și Ș.C. împreună cu Ș.F. (ulterior decedată), pentru că nu s-a făcut dovada de către notificatori a calității. Prin dispoziția nr. 78 de persoane îndreptățite nr. 1000 din 16 iulie 2002 au fost transmise notificările (formulată de Ș.Ș.) și, respectiv, nr. 1171 din 11 februarie 2002 (formulată de Ș.F., Ș.A. și Ș.C.) spre soluționare către A.N.S. - Centrul Sportiv Național S.P. Reclamanții au susținut că revocarea dispoziției inițiale este nelegală și au solicitat restituirea terenului revendicat în suprafață de 2500 mp Ș.A. și Ș.C. și respectiv de 450 mp Ș.Ș.

Instanța de Fond. Tribunalul București, secția a ll-a civilă prin sentința nr. 256 din 6 februarie 2008 a respins excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor Ș.A. și Ș.C. invocată de Ș.Ș. și pe fond a respins ambele contestații ca neîntemeiate. În motivarea acestei soluții tribunalul a reținut în esență următoarele: S-a apreciat că reclamanții își legitimează calitatea procesuală activă pentru că au solicitat anularea unor dispoziții care priveau notificarea formulată de aceștia în temeiul Legii nr. 10/2001. Pe fondul cauzei s-a reținut că potrivit art. 25.6 din Normele metodologice de aplicare a legii 10/2001, dispoziția de aprobare a restituirii în natură este un act administrativ de putere imobiliară se consolidează care prin îndeplinirea formalităților de publicitate ca titlu de proprietate supus reglementărilor prevăzute de dreptul comun, iar potrivit art. 25.7 din aceleași Norme, după efectuarea formalităților de publicitate imobiliară de către noul proprietar, dispoziția de aprobare a restituirii în natură nu mai poate fi revocată de entitatea emitentă. S-a interpretat așadar, per a contrario, că până la efectuarea formalităților de publicitate imobiliară, dispoziția de aprobare a restituirii în natură poate fi revocată. S-a reținut că în speță nu s-a făcut dovada întabulării dreptului de proprietate și, ca atare, dispoziția nr. 7826/2007, de revocare a dispoziției nr. 6727 din 8 noiembrie 2006 este legală. S-a constatat că este legală și dispoziția nr. 7827/2007 de declinare a soluționării notificărilor către pârâta A.N.S. - Complexul Sportiv Național S.P., deoarece unitatea deținătoare, în sensul art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, este această pârâtă care are asupra terenului un drept de administrare înscris în Cartea Funciară. Potrivit art. 27.1 din Normele metodologice, în cazul în care persoana juridică notificată nu deține bunul revendicat, direcționează soluționarea notificării către unitatea deținătoare a bunului.

Instanța de apel. Apelurile reclamanților s-au referit la caracterul de înscris autentic al deciziei pronunțate în procedura administrativă a Legea nr. 10/2001, de aprobare a restituirii a unui imobil, decizia având valoare de titlu executoriu care nu mai poate fi anulat sau revocat pe cale administrativă. S-a susținut că este greșită declinarea soluționării notificărilor la instituția care deține asupra terenului un drept de administrare. Ș.Ș. a mai criticat sentința pentru respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților Ș.A. și Ș.C., care nu au acceptat succesiunea tatălui lor. În această fază procesuală S.D.C.S. a formulat la 12 noiembrie 2008 o cerere de intervenție accesorie în sprijinul pârâtei Complexul Sportiv S.P. prin care a solicitat menținerea soluției primei instanțe, intervenienta fiind titulara unui drept de exploatare a terenului de 112.582 mp aflați în administrarea Complexul Sportiv S.P. Prin încheierea din 29 ianuarie 2009 Curtea de apel a admis în principiu această cerere de intervenție. Prin Decizia nr. 340 din 21 mai 2009 Curtea de Apel București a admis apelurile contestatorilor, Ș.A., Ș.C. și Ș.Ș. și a schimbat în tot sentința civilă în sensul că au fost admise contestațiile și anulate dispozițiile nr. 7826/2007 și respectiv nr. 7827/2007. A fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de S.D.C.S. și a fost respinsă ca nefondată cererea apelanților referitoare la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acestei decizii, instanța a reținut în esență următoarele: Contestatorii Ș.A. și Ș.C. au calitate procesuală activă deoarece ei sunt titularii notificării 1171/2002 care a făcut obiectul deciziilor contestate în prezenta acțiune și care se referă la modul de soluționare a notificării întemeiate pe dispozițiile Legea nr. 10/2001. S-a apreciat ca fiind corectă respingerea acestei excepții, reținându-se procesuală activă, cerută pentru atacarea deciziilor în distincția dintre calitatea prezentul dosar și calitatea de persoană îndreptățită la restituire, această din urmă calitate, care privea fondul notificării, nefiind analizată în cauză. Referitor la legalitatea dispozițiilor nr. 7826 și nr. 7827 emise în anul 2007 de pârâtul Municipiul București, s-a reținut ca fiind determinant, pentru această faptul că dispoziția nr. 6727 emisă în 2006 de Municipiul București nr. 7826 din 19 aprilie 2007), a fost anulată prin sentința civilă nr. 639 din 7 mai 2007 a Tribunalului București, secția a V-a civilă. Prin sentința menționată a fost admisă contestația numiților Ș.A. și dispoziția nr. 6726/2006 și a fost obligată Primăria emită o nouă dispoziție în soluționarea notificărilor de apreciere (revocată prin dispoziția Ș.C., a fost a Municipiului București din 16 iulie 2001 și nr. 1171 din 11 februarie 2002. Instanța a constatat că în mod nelegal, cu încălcarea art. 26 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001, Primăria Municipiului București a revocat Decizia nr. 6727/2006, prin dispoziția nr. 7826/2007 și, printr-o altă dispoziție, nr. 7827/2007 a trimis cele două notificări spre soluționare Agenției Naționale pentru Sport S.P. în a cărei administrare se află terenul în discuție. Potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001 - care instituie dreptul de a ataca în justiție decizia emisă în soluționarea notificării - entitatea care a emis dispoziția va adopta o poziție procesuală și va decide motivat dacă va exercita căile de atac prevăzute de lege împotriva soluției date de instanță. S-a mai constatat că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 26.6 din Normele metodologice, iar problema întabulării dreptului de proprietate, în cazul dispozițiilor atacate injustiție, nu se pune decât după terminarea litigiului. Ca urmare s-a apreciat drept nelegală dispoziția de revocare a unei dispoziții atacate în justiție și care urmărește anularea acesteia. O atare apreciere a fost dedusă din raționamentul potrivit căruia o asemenea manieră de a proceda a entităților sesizate cu notificarea, pe de o parte l-ar pune pe notificator în situația de a ataca la infinit în justiție dispozițiile pe care emitentul, pe cale administrativă, le revocă în timpul procesului, iar pe de altă parte ar însemna ignorarea, de către emitentul dispoziției, a puterii de jurisdicție a instanțelor judecătorești. Instanța a mai constatat că aspectele de nelegalitate a revocării deciziei țin exclusiv de criterii formale Problemele de fond, și nu de fond ale notificărilor. a constatat instanța, sunt dezlegate în Dosarul nr. 44034/3/2006 în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 639 din 7 mai 2007, dosar aflat în faza apelului și care a fost suspendat până la soluționarea prezentei cauze.

Recursurile. Împotriva deciziei Curții de apel au declarat recurs in termen legal pârâții Municipiul București prin primarul general și Complexul Național S.P. Recurentul Municipiul București a invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În fapt s-a susținut că potrivit art. 20 din Legea nr. 10/2001 competența de soluționare a notificărilor formulate în temeiul Legea nr. 10/2001 aparține unității deținătoare a imobilului or, cum rezulta din înscrisuri, unitatea deținătoare în cauză este A.N.S. - Complexul Sportiv Național S.P. și, ca urmare, dispoziția nr. 7827/2007 de declinare a competenței de soluționare a notificărilor este legală, deoarece terenul a trecut în administrarea Ministerul Tineretului și Sportului prin Hotărârea nr. 115/1990, iar prin H.G. 250/2003 societatea comercială Palatul Sportului a fost dizolvată, terenul trecând în domeniul privat al Statului și în administrarea Ministerului Tineretului și Sportului care la rândul său a transmis terenul în administrare Complexului Sportiv Național S.P., prin ordinul nr. 256 din 18 aprilie 2003. Cât privește dispoziția nr. 7826 recurentul a afirmat ca și aceasta este legală întrucât revocarea dispoziției nr. 6727/2006 a avut loc cu respectarea art. 25.6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, pct. 7 al aceluiași articol arătând expert situația în care nu se mai poate reveni asupra dispoziției de restituire și anume, după efectuarea formalităților de publicitate imobiliară de către noul proprietar. Sub acest aspect s-a afirmat faptul că nu s-a făcut în cauză dovada întabulării dreptului de proprietate . Recurentul Complexul Național S.P. a invocat în drept motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în fapt s-a apreciat ca legală soluția primei instanțe și ca nelegală soluția instanței de apel care a făcut, în interpretarea dispozițiilor legii, distincții pe care legea nu le face și, ca urmare, a dat o interpretare nelegală art. 26.6 din Normele metodologice. Recurentul a mai susținut că s-au încălcat dispozițiile art. 20 din Legea nr. 10/2001 care arată în mod precis că soluționarea notificării revine unității deținătoare a imobilului pretins a fi fost luat abuziv de către stat. Recurentul a evidențiat apoi în detaliu modalitatea în care terenul a ajuns în administrarea sa (Hotărârea nr. 15/1990 pentru aplicarea Decret-lege nr. 30/1990; H.G. nr. 1930/1990; H.G. nr. 250/2003; Ordinul nr. 256/2003 al ministrului Tineretului și Sportului) și a invocat operațiunile de publicitate imobiliară care indică clar faptul că terenul este în prezent deținut de Complexul Sportiv S.P., pentru terenul de 91789,55 mp, sector 4 (dreptul de proprietate al statului fiind intabulat în C.F., asupra acestei suprafețe de teren și asupra construcției de 48740 mp prin încheierea nr. 19951 din 14 august 2003 a Judecătoriei sectorului 4 București). Prin încheierea nr. 21051 din 27 august 2003 a Judecătoriei sectorului 4 București, biroul de Carte Funciară a fost înscris și dreptul de administrare al recurentei pârâte. S-a concluzionat că dispoziția de revocare este corectă pentru că s-a îndreptat o eroare, terenul neaflându-se în posesia Primăriei notificate. S-a mai susținut că aprecierea primei instanțe cu privire la caracterul revocabil al dispozițiilor ce restituire în natură în temeiul Legea nr. 10/2001 a fost corectă cât timp dispoziția în discuție nu a intrat în circuitul civil, adică câtă vreme nu s-au operat formalitățile de publicitate imobiliară. Intimații reclamanți și Ș.A. și Ș.Ș. (prin notele scrise depuse la dosar la filele Ș.C. (prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 29-31) au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și constatarea că decizia Curții de apel este legală și temeinică, revocarea sau menținerea dispoziției fiind numai de competența instanței de judecată. Intimatul Ș.Ș. a arătat că terenul i-a fost restituit printr-un protocol de predare primire astfel că Primăria nu mai putea să dispună ulterior asupra acestui bun și de altfel dispoziția fusese atacată în instanță și se afla în apel. Intimații Ș.A. și Ș.C. au arătat că decizia Curții de apel este legală și temeinică față de împrejurarea că în emiterea deciziilor atacate Primăria a încălcat dispozițiile Legea nr. 10/2001 atât sub aspectul modificării unei decizii care era deja atacată în instanță cât și sub aspectul interdicției prevăzute de an. 21 alin. (5).

Analiza instanței a,e recurs. Decizia Curții de apel, analizată prin prisma criticilor formulate, este legală și temeinică, recursurile urmând a fi respinse pentru considerentele ce succed. Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, instituie o procedură cu reguli speciale de restituire; a proprietăților abuziv preluate de statul comunist, care implică o fază administrativă prealabilă și o fază judiciară. Această din urmă fază intervine în cazul în care notificatorul, nemulțumit de soluția dată de entitatea sesizată cu soluționarea notificării, atacă cu contestație decizia/dispoziția prevăzută de art. 21 alin. (1) din lege (în actuala reglementare). În cazul dedus judecății, Primăria Municipiului București prin primarul general a emis dispoziția nr. 6727/2006, în soluționarea notificării nr. 1000 din 16 iulie 2001 și, respectiv, nr. 1171 din 11 februarie 2002 privind imobilul din sectorul 4, trecut în proprietatea statului în baza Deciziei nr. 1720 din 8 noiembrie 1975 si solicitat în natură de Ș.Ș., Ș.A. si Ș.C. Aceasta dispoziție a fost atacată în justiție la 28 decembrie 2006, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și anulată prin sentința civilă nr. 639 din 7 mai 2007 a Tribunalului București, secția a V-a civilă. Prin aceeași sentință a fost obligat Municipiul București prin primarul general să emită o nouă dispoziție în soluționarea notificărilor nr. 1000/2001 si nr. 1171/2002. Se observă că la 19 aprilie 2007 când a emis dispoziția nr. 7826 primarul general a anulat o dispoziție care se afla deja în examinarea unei instanțe judecătorești abilitate să efectueze controlul de legalitate instituit de Legea nr. 10/2001 asupra modului de soluționare al notificărilor. Prin emiterea dispoziției nr. 6727/2006 (deci pronunțându-se asupra notificărilor cu care a fost sesizată) entitatea notificată, recte Primăria, s-a desesizat de problema cu care a fost investită, această desesizare consolidându-se prin promovarea căii de atac (prevăzute de lege) împotriva dispoziției nr. 6727/2006. Așadar corectarea eventualelor erori (cum s-a susținut de recurentul Municipiul București) nu se mai poate face decât de către instanța de judecată îndreptățită să verifice legalitatea și regularitatea dispoziției de soluționare a notificării. Potrivit art. 25 alin. (4) (fost art. 20) din Legea nr. 10/2001 decizia sau după caz dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra bunului, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executor pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară. Norma metodologică dată în aplicarea art. 25 alin. (4) subliniază caracterul complex al dispoziției de aprobare a restituirii în natură: înscris sub formă autentică, act juridic care justifică formalitățile de publicitate imobiliară și titlu executor după îndeplinirea acestor formalități. În cazul de sus judecății, subiectul la care se referă textul mai sus amintit, dispoziția de aprobare a restituirii în natură, nu mai există pentru că aceasta a fost desființată prin hotărâre judecătorească în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Articolul mai sus menționat (26) în alin. (4) prevede în mod expres că "în cazul în care dispoziția motivată de soluționare a cererii de restituire în natură este atacată în justiție de persoana îndreptățită, în funcție de probele de la dosar, entitatea care a emis dispoziția va adopta o poziție procesuală raportată la aceasta". În alți termeni, entitatea autoare a dispoziției atacate nu mai poate, prin acte proprii, să se pronunțe asupra legalității dispoziției, după contestarea acesteia, ci potrivit legii, este obligată să se conformeze hotărârii instanței. Textul menționat prevede posibilitatea pentru entitatea emitentă de a decide, de la caz la caz, motivat, dacă va exercita căile de atac prevăzute de lege împotriva soluțiilor pronunțate de instanță. Ca urmare, pe această cale a atacării soluției instanței, unitatea administrativă poate să-și exprime poziția și apărările, iar măsurile pe care urmează să le ia aceasta vor fi cele la care o va obliga instanța de judecată în soluționarea căii de atac. Așadar în mod corect instanța de apel a legat interpretarea dispozițiilor art. 25 alin. (4) (fost art. 20 alin. (4)) de o anumită etapă a procedurii de restituire prevăzute de această lege. Dacă articolul invocat ar avea o interpretare de sine stătătoare - pentru că ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, cum s-a invocat de recurentul Complexul Național S.P. - s-ar goli de conținut norma referitoare la abilitatea instanțelor judecătorești în a decide asupra legalității dispozițiilor date in rezolvarea notificărilor. Orice schimbare a situației de fapt și/sau de drept stabilite prin dispoziția nr. 6727/2006 putea fi făcută, cu efectele juridice corespunzătoare - de a se impune față de părți si terți și de a fi respectată - numai în procedura judiciară prevăzută de Legea nr. 10/2001, iar prin sentința civilă nr. 639/2007 au fost determinate expres limitele în care Municipiul București putea să acționeze în legătură cu notificările nr. 1000/2001 și, respectiv, nr. 1171/2002. Nici criticile recurentului pârât Complexul Național S.P., în sensul ignorării actelor normative în temeiul cărora această pârâtă deține în administrare terenul revendicat și deci a ignorării dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu se pot primi fiind neîntemeiate. Argumentele invocate în justificarea faptului că acest recurent pârât are în administrare terenul ce face obiectul cauzei, țin de fondul soluționării notificărilor și, din această perspectivă, în mod legal instanța de apel a reținut că aceste critici nu privesc fondul prezentei cauze cu care instanțele au fost investite și ca urmare în mod justificat au fost analizate exclusiv condițiile în care au fost emise dispozițiile nr. 7826 și nr. 7827 emise în anul 2007, fără a se intra în analiza fondului cât privește măsurile luate prin dispoziția nr. 6727/2006, care formează obiectul unui alt proces. Pentru considerentele mai sus arătate se constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. care să impună modificarea deciziei atacate, astfel că în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile pârâților au fost respinse ca nefondate.