ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8256/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Constanța, reclamanta SC O. SA a chemat în judecată pe pârâtul

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Agenția Domeniilor

Statului, pentru ca pârâtul să fie obligat la repararea prin echivalent bănesc

a prejudiciului cauzat prin predarea către Comisia Locală Ostrov de Aplicare a

Legii nr. 18/1991 a suprafeței de 95,8 ha teren din cadrul fermei nr. 4, prin

care au fost puse în posesie persoanele fizice în baza Legii nr. 18/1991 și

Legii nr. 1/2000. S-a mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 247.812

lei RON reprezentând cuantumul prejudiciului cauzat prin diminuare a

capitalului social al reclamantei, urmare a înstrăinării culturilor viței de

vie, obligarea persoanelor la plata sumei de 1.178.794 care au titlul de daune

interese, rezultând din săvârșirea faptei ilicite, obligarea pârâtului la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 466 din 23

februarie 2006 Tribunalul Constanța a respins ca nefondată acțiunea formulată

de SC O. SA. Instanța de fond a susținut că predarea terenului de către pârâtă,

Comisiei locale de Fond Funciar Ostrov constituită în baza Legii nr. 18/1991,

s-a făcut în baza Protocolului nr. 4403/2004, și textul de lege, art. 42 alin.

(3) și (4) din Legea nr. 18/1991, nu prevede nici o interdicție, prin urmare nu

s-a săvârșit nici o faptă ilicită.

Împotriva hotărârii a declarat apel

SC O. SA Ostrov care a indicat drept motive de nelegalitate faptul că instanța

de fond nu a ținut seama de probele administrate, în mod greșit nereținându-se

răspunderea civilă- delictuală în sarcina pârâtului.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia civilă nr. 180 din 21 mai 2007 a respins ca nefondat apelul declarat

împotriva sentinței nr. 466/2006 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția

civilă. S-a reținut de instanța de apel că în baza dispozițiilor Legii nr.

18/1991 s-a trecut la retrocedarea terenurilor către proprietari în baza unui

protocol între Comisia Locală de Fond Funciar Ostrov, pentru a fi eliberate

titlurile de proprietate. În acest scop, intimata ADS a predat conform

Protocolului nr. 60/2004 terenul necesar reconstituirii: dreptul de proprietate

al persoanei fizice îndreptățite, încheind cu apelanta SC O. SA procesul verbal

de delimitare, înregistrat sub nr. 3167/2002.

S-a considerat că instanța de apel a

procedat în mod corect constatând faptul că nu ne aflăm în prezența unor fapte

ilicite săvârșite de Agenția Domeniilor Statului, dispozițiile art. 998-999 C.

civ., condițiile nefiind îndeplinite deoarece părțile au fost inițial de acord

cu cedarea suprafeței de teren, încheindu-se un act în acest sens; faptul că

s-au răzgândit ulterior, constituie un aspect lipsit de relevanță, în actul

încheiat cu pârâta, nefăcându-se nici o mențiune în legătură cu existența unei

suprafețe de teren arabil ce ar putea fi predată în locul terenului cultivat cu

viță de vie.

Împotriva deciziei a declarat recurs societatea intimată SC O. SA, cu

sediul în Constanța, comuna Ostrov care a indicat mai multe motive de

nelegalitate. În primul rând, se susține că nici un text de lege nu prevede

posibilitatea opunerii la retrocedarea terenului în cauză, prin refuzul de a

semna procesul verbal respectiv, sau prin semnarea acestuia cu obiecțiuni; în

mod greșit nu s-a reținut fapta culpabilă a Agenției Domeniilor Statului care

la data de 27 februarie 2004 ridică la rang de principiu interdicția

reconstituirii terenurilor afectate de investiții, iar ulterior la 26 iunie

2004, a semnat fără reținere Protocolul nr. 446.3; Agenția Domeniilor Statului

nu a respectat cu bună-știință interdicția legală de predare către Comisia

locală de Aplicare a Legii fondului funciar a terenurilor pe care se află

plantații de viță de vie și pruni. S-a mai susținut că interdicția de predare a

fost reglementată prin art. 43 din Legea nr. 18/1991, art. 4 din Legea nr.

1/2000, art. 41 H.G. nr. 1172/2001, acte normative în vigoare la momentul

întocmirii de intimată a Protocolului nr. 44603/2004.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

La dosarul cauzei A.A.F.A.C. a depus

cerere de intervenție în interes alăturat reclamantei SC O. SA, susținând că

sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în persoana pârâtei

Agenția Domeniilor Statului, deoarece aceasta a încălcat dispoziția imperativă

când a predat către Comisia locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Ostrov

suprafața totală de 97,19 ha, teren pe care se aflau culturile de viță de vie,

proprietatea SC O. SA. Se mai susține că intimatul-pârât a deținut și mai

deține încă terenuri din categoria de folosință arabil, pretabile pentru

reconstituirea dreptului de proprietate privată, fără a afecta plantațiile de

viță sau pomi.

Astfel, intimatul va fi efectuat

predarea deși mai deținea alte suprafețe de teren arabil ce ar fi putut fi

predate și fără a verifica documentele ce au stat la baza reconstituirii

dreptului de proprietate privată.

Analizând cererea de recurs prin

dispozițiile legale incidente și a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Prin decizia civilă pronunțată,

Curtea de Apel Constanța, în mod corect a respins apelul împotriva sentinței

civile nr. 466/2006 a Tribunalului Constanța, făcând o aplicare justă a

prevederilor art. 998-999 C. civ., privind răspunderea civilă delictuală.

Criticile formulate de

recurenta-reclamantă SC O. SA privind greșita aplicare a prevederilor legale

sunt nefondate instanța a apreciat corect că nu sunt întrunite condițiile

pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a intimatei SC O. SA. Acele

susțineri privind încheierea protocolului la data de 28 iunie 2004 și

încălcarea prevederilor art. 43 din Legea nr. 18/1991, art. 4 din Legea nr.

1/2000 și art. 40 din H.G. nr. 1172/2001 nu sunt dovedite, din analiza

probatoriului administrat în cauză rezultă fără dubiu că părțile au fost

inițial de acord cu cedarea suprafeței de teren, predarea acesteia având drept

temei Protocolul nr. 4403 din 28 iunie 2004.

Având în vedere caracterul cererii

de intervenție – formulată de recurenta A.A.F.A.C. în interesul alăturat

reclamantei SC O. SA, și dispozițiile art. 54 și urm. C. proc. civ., Înalta

Curte de Casație și Justiție va respinge această cerere de intervenție: această

cerere a fost formulată în interesul recurentei-reclamante SC O. SA, iar

recursul formulat de recurentă a fost respins.

Nefiind incidente motivul de

modificare indicat de recurent și reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de recurentă,

precum și cererea de intervenție accesorie și în baza art. 312 C. proc. civ. se

va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta SC O. SA împotriva deciziei nr. 180 C din 21 mai 2007 a

Curții de Apel Constanța, secția civilă minori și familie, litigii de muncă și

asigurări sociale.

Respinge cererea de intervenție

formulată de SC A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie

2008.