ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2352/2010

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 2456 din 25 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 555/2/2009 au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii P.A., M.I. și V.C.E. împotriva Sentinței penale nr. 72 din 20 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Au fost obligați recurenții petiționari la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța supremă ca instanță de recurs, a reținut că întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat existența acelui minim de date în baza cărora să se poată dispune începerea urmăririi penale, în mod corect parchetul a dispus soluția de neurmărire penală, menținută de prima instanță.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul P.A., contestație ce a fost înregistrată pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 2525/1/2010 la data de 22 martie 2010. Contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., susținându-se, în esență, că în decizia criticată, prin omisiune, nu se dă răspuns cu privire la cauzele ce ar fi condus la încetarea sau la neînceperea urmăririi penale, regăsite asupra unor fapte de natură penală, dovedite cu actele depuse la dosar. Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul P.A., sub aspectul admisibilității în principiu, potrivit art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele care urmează.

Contestația în anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi și anume anularea pentru vicii, nulități privind actele de procedură și nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei. În conținutul dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, sunt prevăzute expres și limitativ cazurile de contestație în anulare. Potrivit dispozițiilor art. 388 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a) - c) și e) din același cod poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de către celelalte părți, în termen de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii a cărei anulare se cere.

În speță, se constată că decizia atacată pe calea prezentei contestații în anulare a rămas definitivă la data de 25 iunie 2009, petiționarul fiind prezent la soluționarea cauzei, iar data depunerii contestației la instanță este 22 martie 2010, așadar, cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile legale în materie. Conform dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depune sau se află la dosarul cauzei.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele de care este condiționată admiterea în principiu a contestației în anulare. În raport de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul P.A. împotriva Deciziei penale nr. 2456 din 25 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 555/2/2009. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul P.A. împotriva Deciziei penale nr. 2456 din 25 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 555/2/2009. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2010. Procesat de GGC - CT