ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2352/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2352/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației
în anulare de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 2456 din 25 iunie
2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în
Dosarul nr. 555/2/2009 au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de
petiționarii P.A., M.I. și V.C.E. împotriva Sentinței penale nr. 72 din 20 martie
2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori
și de familie.
Au fost obligați
recurenții petiționari la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța supremă ca instanță de recurs, a reținut că întrucât
din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat existența acelui
minim de date în baza cărora să se poată dispune începerea urmăririi penale, în
mod corect parchetul a dispus soluția de neurmărire penală, menținută de prima
instanță.
Împotriva acestei
decizii a formulat contestație în anulare contestatorul P.A., contestație ce a
fost înregistrată pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și
Justiție sub nr. 2525/1/2010 la data de 22 martie 2010.
Contestația a fost
întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., susținându-se, în
esență, că în decizia criticată, prin omisiune, nu se dă răspuns cu privire la
cauzele ce ar fi condus la încetarea sau la neînceperea urmăririi penale,
regăsite asupra unor fapte de natură penală, dovedite cu actele depuse la
dosar.
Examinând contestația
în anulare formulată de contestatorul P.A., sub aspectul admisibilității în
principiu, potrivit art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta
este inadmisibilă pentru considerentele care urmează.
Contestația în
anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori
de neînlăturat pe alte căi și anume anularea pentru vicii, nulități privind
actele de procedură și nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul
cauzei.
În conținutul
dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr.
356/2006, sunt prevăzute expres și limitativ cazurile de contestație în
anulare.
Potrivit dispozițiilor
art. 388 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare pentru motivele
arătate în art. 386 lit. a) - c) și e) din același cod poate fi introdusă de
către persoana împotriva căreia se face executarea cel mai târziu în 10 zile de
la începerea executării, iar de către celelalte părți, în termen de 30 de zile
de la data pronunțării hotărârii a cărei anulare se cere.
În speță, se constată
că decizia atacată pe calea prezentei contestații în anulare a rămas definitivă
la data de 25 iunie 2009, petiționarul fiind prezent la soluționarea cauzei,
iar data depunerii contestației la instanță este 22 martie 2010, așadar, cu
depășirea termenului prevăzut de dispozițiile legale în materie.
Conform dispozițiilor
art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației
în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind
respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală,
arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de
dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depune sau
se află la dosarul cauzei.
Astfel fiind, Înalta
Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele de care este
condiționată admiterea în principiu a contestației în anulare.
În raport de
considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația
în anulare formulată de contestatorul P.A. împotriva Deciziei penale nr. 2456
din 25 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,
pronunțată în Dosarul nr. 555/2/2009.
În baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor
judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul P.A. împotriva
Deciziei penale nr. 2456 din 25 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 555/2/2009.
Obligă contestatorul
la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 15 iunie 2010.
Procesat
de GGC - CT