ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3212/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 222/CA

din 7 octombrie 2010, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea formulată de către Universitatea A.I.C. Iași în contradictoriu

cu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și a anulat ordinul

nr. 5382 din 30 septembrie 2009, cu consecința menținerii ordinului nr. 3532 din

26 martie 2009, emise de conducătorul acestei autorități.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele considerente:

Prin ordinul nr. 5382

din 30 septembrie 2009 emis de ministrul Educației, Cercetării și Inovării a cărui

anulare se solicită prin prezenta acțiune, s-a aprobat componența C.A. al C.U. Iași,

format din președinte, prof.univ.dr. V.I. și un număr de șapte membri, cu aceeași

dată încetând aplicabilitatea ordinului nr. 3532 din 26 martie 2009 emis anterior,

în baza dispozițiilor sentinței civile nr. 120/CA/ 2009 a Curții de Apel Iași, irevocabilă,

prin care s-a dispus anularea ordinului nr. 2790/2007.

Ordinul atacat este nelegal,

a apreciat prima instanță, întrucât aprobă fără respectarea prevederilor art. 10

din Statutul privind organizarea și funcționarea C.U., ca numărul de membri ai C.A.

al C.U. să fie de 7, dintre care doar președintele din partea Universității A.I.C.,

cu ignorarea calității sale de autoritate în consiliu ca deținătoare a imobilului

C.U. Iași conform art. 3 din statut.

A reținut instanța de

fond că Universității A.I.C. ar fi trebuit să-i revină de drept 51% din numărul

de locuri în consiliu, plus 2 membri reprezentanți ai Ministerului Educației, Cercetării

și Inovării și Federației Sindicatelor Universitare din România, rezultând un număr

de 13 membri.

Universitatea A.I.C. Iași,

are, conform ordinului nr. 4988 din 30 noiembrie 1999 al Ministerului Educației

Naționale, calitatea de universitate proprietară a C.U. Iași, ceea ce-i conferă

dreptul de a numi 51% din membrii consiliului.

Curtea a constatat că

stabilirea componenței C.A. prin ordinul contestat ca fiind doar din 7 membri, fără

respectarea dispozițiilor statutare, este de natură să înlăture prerogativa de control

a reclamantului privind C.U. Iași și, nu în ultimul rând, să încalce și dispozițiile

reținute prin hotărârea judecătorească anterioară, irevocabilă, care, deși cu privire

la alt ordin, a luat în discuție și această problemă de drept.

În consecință, Curtea

a anulat ordinul nr. 5382 din 30 septembrie 2009, cu consecința menținerii ordinului

nr. 3532 din 26 martie 2009.

2.1. Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei dispozițiile

art. 304 pct. 4, 9 și 7 coroborate cu cele ale art. 304

1

C. proc.

civ.

Astfel, invocând motivul

prevăzut la art. 304 pct. 4 C. proc. civ., ministerul recurent a susținut că, dispunând

menținerea în vigoare a ordinului nr. 3532/2009, care fusese abrogat de organul

competent, instanța de fond a încălcat principiul separației puterilor în stat,

depășind atribuțiile puterii judecătorești.

În al doilea rând, mai

susține recurentul-pârât, anulând ordinul nr. 5382/2009, instanța de fond a interpretat

și aplicat în mod greșit Statutul de organizare și funcționare a C.U., aprobat prin

ordinul nr. 4443/2000, în conformitate cu care a fost emis ordinul anulat.

Astfel, argumentează ministerul

recurent, numărul de 7 membri stabilit pentru C.A. este în concordanță cu dispozițiile

art. 10 din statut, care prevăd un număr de 5-15 membri pentru Consiliu.

În al treilea rând, se

susține că hotărârea instanței de fond nu este motivată în ceea ce privește cel

de-al treilea capăt de cerere al acțiunii, referitor la inopozabilitatea față de

reclamantă a ordinului nr. 5382/2009 pentru motivul că aceasta nu a fost publicat

în M. Of. al României, Partea I, conform art. 10 din Legea nr. 24/2000.

2.2. Prin întâmpinarea

formulată, intimata-reclamantă a invocat excepția netimbrării recursului și nulitatea

acestuia ca urmare a nemotivării, care au fost respinse, recursul fiind reținut

pentru soluționarea sa pe fond, ocazie cu care se va analiza și temeiul legal al

criticilor formulate în cererea de recurs, în raport și cu dispozițiile art. 304

1

din C. proc. civ. .

Pe fondul cauzei, Universitatea

A.I.C. Iași a susținut că soluția instanței de fond este legală și temeinică, solicitând

respingerea recursului ca nefondat.

recurs.

Recursul este întemeiat

și va fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce privește motivul

de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. , referitor

la nemotivarea celui de-al treilea capăt al cererii reclamantei, instanța de recurs

constată că este neîntemeiat, autoritatea recurentă referindu-se la un capăt de

cerere formulat în subsidiar de reclamantă, care nu a mai fost analizat de instanța

de fond, din moment ce au fost admise cele două capete principale ale acțiunii.

În ceea ce privește motivul

de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța de recurs

constată că este neîntemeiat.

Într-adevăr, potrivit

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., o hotărâre poate fi recurată când a fost pronunțată

fără temei legal sau a fost dată cu aplicarea ori încălcarea legii, însă în cauză,

în ceea ce privește anularea ordinului nr. 5382/2009 instanța de fond a interpretat

și aplicat în mod judicios dispozițiile legale incidente, constatând că acest ordin

încalcă reglementările art. 10 din Statutul de organizare și funcționare a C.U.,

aprobat prin ordinul nr. 4443/2000.

În cauză, este necontestat

că prin ordinul nr. 5382/2009 s-a aprobat numărul de 7 membri pentru C.A. al C.U.

Iași, precum și componența nominală și totodată a fost numit președintele C.A.,

în persoana rectorului Universității A.I.C. din Iași, ca singur membru în consiliu,

din partea acestei universități, care are calitatea de „universitate proprietară”.

Or, potrivit art. 10 din

Statut, C.A. trebuie să fie format din câte 5-15 membri pentru fiecare C.U., dintre

care 51% trebuie să fie formată dintre membrii desemnați de „universitatea proprietară”,

iar restul de membri va fi format dintre membrii desemnați de celelalte universități

susținătoare, un membru desemnat de minister, precum și un membru desemnat de F.S.U.R.

A.M.

În cauză, fiind vorba

de o „universitate proprietară” care trebuie să aibă 51% din membrii consiliului,

precum și de 4 universități susținătoare, la care se adaugă reprezentanții ministerului

și, respectiv, sindicatului, rezultă că 49% trebuie să fie din cel puțin 6 membri,

la care trebuie să se adauge 51% din membrii desemnați de „universitatea proprietară”,

adică cel puțin 7 membri, în numărul cărora este inclus și președintele C.A.

Astfel fiind, instanța

de fond a reținut în mod legal că actul administrativ cu caracter individual – ordinul

nr. 5382/2009, încalcă reglementările unui act administrativ cu caracter normativ

– ordinul nr. 4443/2000, ceea ce reprezintă o încălcare și a principiului ierarhiei

actelor juridice.

Cu alte cuvinte, în ceea

ce privește măsura anulării ordinului nr. 5382/2009, soluția instanței de fond este

legală și temeinică.

În ceea ce privește motivul

de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 din C. proc. civ., instanța

de recurs reține că este întemeiat în ceea ce privește dispoziția ca ordinul

nr. 3532/2009 să fie menținut (readus) în vigoare.

Astfel, potrivit art.

3 din ordinul nr. 5382/2009, începând cu data intrării în vigoare a acestui ordin,

au fost abrogate toate ordinele și dispozițiile contrare cu privire la aprobarea

componenței și numirea președinților C.A. a C.U. din subordinea ministerului de

resort, fiind astfel abrogat, inclusiv, ordinul nr. 3532/2009 în privința căruia

instanța de fond a dispus să-și reia producerea de efecte juridice.

Din interpretarea dispozițiilor

generale ale Legii contenciosului administrativ rezultă că adoptarea/ emiterea actelor

administrative, fie pentru organizarea executării legilor, fie pentru aplicarea

în concret a acestora, este atributul exclusiv al autorităților publice competente,

iar nu al instanțelor de contencios administrativ care, cu ocazia controlului de

legalitate, nu se pot substitui autorităților publice emitente.

Or, dispoziția luată prin

sentința recurată, ca ordinul nr. 3532/2009 să fie readus și menținut în vigoare,

în locul ordinului nr. 5382/2009, reprezintă o imixtiune în competența exclusivă

a autorității publice emitente și, totodată, o încălcare a principiului separației

și echilibrului puterilor în stat, consacrat în mod expres la art. 1 alin. (4) din

Constituție.

Este adevărat că intimata-reclamantă

nu a cerut obligarea autorității publice recurente să emită un ordin legal, în locul

ordinului nr. 5382/2009 care a fost anulat, însă ministerul recurent este dator

ca, în scopul respectării principiului continuității activității administrative

și a principiului operativității, în cel mai scurt timp de la rămânerea irevocabilă

a măsurii anulării, să emită noul ordin, neexistând niciun temei legal pentru blocarea

activității structurii respective de conducere a C.U. din Iași.

În concluzie, pentru motivul

arătat, recursul formulat va fi admis iar sentința recurată va fi modificată în

sensul respingerii capătului de acțiune privind menținerea ordinului nr. 3532/2009.

Totodată, celelalte dispoziții

ale sentinței recurate vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva sentinței

civile nr. 22/CA din 7 octombrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios,

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge capătul de cerere privind menținerea ordinului nr. 3532 din

26 martie 2009 al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 iunie 2011.