ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 312/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, la 17 decembrie

2009, reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” Iași a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și

Inovării, obligarea pârâtului să aprobe publicarea în Monitorul Oficial și

scoaterea la concurs a unui număr de 69 posturi de cadre didactice în cadrul

Facultății de Medicină, Medicină Dentară, Farmacie și Biochimie Medicală, toate

din cadrul Universității reclamante, astfel cum au fost aprobate în ședința

Senatului din 26 octombrie 2009, precum și la plata cheltuielilor de judecată

ale reclamantei.

În motivarea cererii sale, reclamanta

a arătat că, potrivit secțiunii a III-a din Legea nr. 128/1997, art. 58 și

urm., în ședința Senatului Universității din 26 octombrie 2009 a fost aprobată

scoaterea la concurs a numărului de 69 posturi didactice, posturi vacante sau

transformate pentru avansare, acestea împreună cu statele de funcții fiind

depuse la pârât la 12 noiembrie 2009, sub nr. 48690, în vederea publicării în

Monitorul Oficial, fără însă a primi nici un răspuns la solicitarea sa, fapt ce

nu a permis desfășurarea concursului pentru ocuparea posturilor vacante.

Reclamanta a susținut că a realizat

demersuri pentru eficientizarea costurilor decurgând din drepturile de

personal, făcând dovada respectării măsurilor restrictive impuse de Legea nr. 329/2009.

Prin întâmpinarea depusă în cauză,

pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a invocat

excepția lipsei procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004,

precum și excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât reclamanta nu a probat

împrejurarea că instituția se încadrează în condițiile expres prevăzute de O.U.G.

34/2009 pentru a fi exceptată de la regula instituită prin acest act normativ,

de suspendare a ocupării prin concurs a posturilor vacante.

Prin sentința civilă nr. 76/CA din

22 martie 2010, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal,

a respins acțiunea reclamantei Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T.

Popa” Iași ca nefondată .

au stat la baza formării convingerii instanței.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că reclamanta își întemeiază în drept cererea pe

dispozițiile art. 22 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2009, ce permit ordonatorilor

principali de credite, în mod excepțional și derogator de la interdicția de

suspendare a ocupării prin concurs sau examen a posturilor vacante din

instituțiile publice, de a putea „aproba ocuparea unui procent de maxim 15% din

totalul posturilor ce se vor vacanta, după data intrării în vigoare a prezentei

ordonanțe de urgență, numai în condițiile încadrării în cheltuielile de

personal aprobate prin buget”.

Instanța de fond a arătat că ultima

parte a art. 22 alin. (2) din același act normativ mai prevede o condiție de

operare a excepției, și anume: „Pentru posturile din învățământul de stat,

urmărirea încadrării în procentul maxim de 15% se realizează la nivelul

întregului sistem de învățământ de stat, în condițiile stabilite prin ordin

M.E.C.”, iar în alin. (3) al aceluiași articol se prevede expres că: „Ocuparea

posturilor prevăzut la alin. (2)…se va face prin concurs sau examen, în

condițiile legii, pe răspunderea ordonatorilor principali de credite”,

respectiv a pârâtului în cauză.

Curtea a concluzionat că din aceste dispoziții

rezultă că și în ipoteza evocată de reclamantă, a încadrării sale în

cheltuielile de personal, pentru cele 69 posturi în litigiu, dreptul de

apreciere al oportunității avizării scoaterii la concurs a unor posturi

didactice, revine doar ordonatorului principal de credite, funcție de bugetul

existent la nivel național, aspect ce excede cenzurii instanței în prezenta

cauză, care are ca obiect doar fondurile utilizate de o singură instituție de

învățământ superior de stat din sistem.

A arătat Curtea că această abordare

se impune cu atât mai mult cu cât alin. (3) instituie în mod corelativ

dreptului de apreciere recunoscut ordonatorului principal de credite și

obligația de răspundere a acestuia privitor la încadrarea în bugetul acordat la

nivel național, ceea ce implică un proces de evaluare globală a posturilor

vacante de cadre didactice din întreg învățământul superior de stat, a măsurii

în care neocuparea lor îi afectează grav sau chiar poate împiedica derularea

procesului de învățământ, și funcție de aceasta, a identificării numărului

concret de locuri și a instituțiilor publice ce pot fi încadrate în prevederea

derogatorie din alin. (2) al art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009.

Instanța de fond a respins excepția

lipsei procedurii prealabile, motivând că, în speță, nu sunt incidente

dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât obiectul acțiunii nu îl

constituie anularea unui act administrativ, ci refuzul nejustificat al

autorității administrative de a soluționa cererea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa”

Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs au fost

întemeiate pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

4.1. Recurenta consideră că tăcerea

autorității pârâte reprezintă un refuz nejustificat de a răspunde cererii și că

instanța de fond, fără a analiza argumentele invocate, s-a pronunțat pe o altă

cerere decât cea cu care a fost investită, și anume, aceea de a obliga pârâtul

să răspundă solicitărilor.

4.2. Deși instanța de fond a arătat

la fila 2 a sentinței recurate că reclamanta se încadrează în situația

refuzului de a răspunde solicitării pârâtului și nu este necesară procedura

prealabilă, mai departe, consideră că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile

art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009 și nu mai sunt întrunite condițiile de excepție

din alin. (2) al art. 22 sus menționat.

4.3. Instanța de fond interpretează

același text în mod eronat, opinând că ordonatorul de credite este pârâtul și

că nu s-a făcut dovada încadrării în procentul de 15% prevăzut de lege.

intimatul-pârât Ministerul Educației, Cercetării și Inovării.

Intimatul solicită respingerea

recursului ca nefondat, nefiind îndeplinite prevederile O.U.G. nr. 34/2009,

modificată și completată.

II. Considerentele instanței de

recurs.

1.1. Recurenta-reclamantă confundă

noțiunea de tăcere a autorității publice, adică „nesoluționarea în termenul

legal a unei cereri” cu noțiunea de „refuz nejustificat de a soluționa o

cerere”.

Recurenta-reclamantă a solicitat

obligarea pârâtului să soluționeze pozitiv cererea sa, plângându-se de refuzul

nejustificat de soluționare și nu obligarea ca pârâtul să răspundă cererii

formulate în temeiul prevăzut de lege.

Instanța de fond a

soluționat acțiunea din perspectiva refuzului nejustificat de soluționare a

cererii prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului

administrativ, astfel încât motivul de recurs este nefondat.

1.2. Recunoașterea instanței de fond

în sensul că reclamanta se încadrează în prevederile Legii nr. 554/2004

modificată și completată a avut în vedere soluționarea excepției

inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile și nu fondul

cauzei.

1.3. Cu privire la motivele de

recurs referitoare la fondul cauzei se observă că recurenta nu a adus niciun

argument care să îi susțină demersul, rezumându-se a declara că este

îndreptățită să i se rezolve pozitiv cererea.

În mod corect instanța de fond a

constatat că reclamanta nu a demonstrat temeinicia susținerilor sale și că

oportunitatea avizării scoaterii la concurs a unor posturi didactice revine

ordonatorului principal de credite.

1.4. În ceea ce privește modificarea

cadrului legislativ, intervenită, după pronunțarea instanței de fond, se constată

că aceasta este aplicabilă pentru viitor și nu retroactiv, reclamanta putând să

se conformeze noului act normativ.

întrunite motivele de recurs, în drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a

II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și

completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă

Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” Iași împotriva Sentinței

civile nr. 76/CA din 22 martie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

ianuarie 2011.