ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5573/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr.

100/CA/2011 PI din 12 aprilie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a

dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Anexa Ordinului nr. 1083/2010 al

Ministerului Sănătății București și Ordinului nr. 4654/2010 al Ministerului

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului; a respins atât excepția

inadmisibilității acțiunii cât și acțiunea în contencios administrativ formulată

de reclamantul B.T. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce

privește excepția de nelegalitate a art. 4 alin. (3) din Anexa la Ordinul nr.

1083/2010 al Ministerului Sănătății și Ordinul nr. 4654/2010 al Ministerului

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, invocată de reclamantul B.T.,

instanța de fond a reținut următoarele:

În speță,

reclamantul a invocat în susținerea excepției de nelegalitate că la prevederile

art. 3 alin. (2) teza II și al art. 16 alin. (3) din O.G. nr. 18/1999, art. 4

alin. (3) din Anexa la Ordinul nr. 1083/2010 al Ministerului Sănătății și

Ordinul nr. 4654/2010 al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului, mai adaugă o condiție pentru a deveni rezident, în sensul că nu este

suficientă promovarea examenului de rezidențiat pentru a deveni rezident, ci și

clasarea în limita locurilor publicate. De asemenea, se afirmă că dovada cea

mai evidentă că prin art. 4 alin. (3) din Anexa la Ordinul comun, s-a adăugat

la lege, o reprezintă modificarea legislativă ulterioară, intrată în vigoare la

data de

6

februarie

2011 (O.G. nr. 2/2011), prin care a fost eliminat art. 3

alin. (2) teza II din O.G. nr. 18/1999.

Instanța de

fond a apreciat ca fiind nejustificată susținerea reclamantului din motivarea excepției

de nelegalitate în sensul că, prin art. 4 alin. (3) din Anexa la Ordinul comun

nr. 1083/4654/2010 se mai adaugă o condiție pentru a deveni rezident prin necesitatea

clasării în limita locurilor publicate, în condițiile în care art. 2 alin. (3) din

O.G. nr. 18/2009 prevede în mod expres că cifra de școlarizare a rezidenților se

aprobă anual prin ordin comun al ministrului sănătății și al ministrului educației,

cercetării și inovării. Mai mult, se reține că prevederile O.G. nr. 18/2009 se referă

în mod clar la o selecție a candidaților în vederea confirmării în rezidențiatul

pentru medicina de familie, la promovarea acestei selecții, la o cifră de școlarizare

aprobată anual, ceea ce înseamnă că sunt confirmați în specialitatea medicină de

familie candidații care, urmare selecției au obținut nu doar un punctaj corespunzător,

dar punctajul îi clasifică în numărul de locuri aprobate prin ordin ca și cifră

de școlarizare pentru specialitatea respectivă [art. 3, art. 13, art. 15 alin. (7)

și alin. (8) din O.G. nr. 18/2009].

A apreciat instanța de fond că

norma contestată este practic în deplină

concordanță nu doar cu cea de nivel superior dar și cu legislația generală, C. mun.

care reglementează necesitatea încheierii unui contract individual de muncă care

să reglementeze drepturile și obligațiile dintre angajat și angajator. Astfel, pentru

a putea fi remunerați, pe perioada rezidențiatului, rezidenții încheie un contract

individual de muncă.

Referitor la

excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ, invocată de pârâtul

Ministerul Sănătății București, prin întâmpinare, instanța de fond a respins-o cu

motivarea că, practic, susținerea pârâtului cum că actele normative aplicabile în

cauză nu prevăd posibilitatea emiterii unui ordin al Ministerului Sănătății, de

confirmare a calității de medic rezident în specialitatea medicină de familie, decât

pentru persoanele care se clasează pe unul dintre locurile publicate la concurs,

constituie o apărare de fond care a fost luată în considerare la soluționarea fondului

cauzei.

În ceea ce privește

fondul acțiunii în contencios administrativ, examinând actele și lucrările dosarului,

instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamantul

B.T. a participat la examenul de rezidențiat sesiunea 21 noiembrie 2010, în urma

efectuării clasamentului final acesta clasându-se în afara numărului de posturi

publicate la concurs (480).

Prin adresa

din 23 decembrie 2010, pârâtul Ministerul Sănătății București a refuzat emiterea

ordinului de confirmare a calității reclamantului de medic rezident specialitatea

medicină de familie, pe considerentul că acesta s-a clasat în afara numărului de

locuri publicate la concurs.

Instanța de

fond a constatat că, în speță, metodologia pentru desfășurarea concursului de rezidențiat

pe post și pe loc în medicină, medicină dentară și farmacie, sesiunea 21 noiembrie

2010, a fost aprobată prin Ordinul comun al ministrului sănătății și al ministrului

educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 1083/4654/2010, iar cifra de

școlarizare la același concurs de rezidențiat a fost aprobat prin Ordinul comun

al ministrului sănătății și al ministrului educației, cercetării, tineretului și

sportului nr. 1287/5360/2010, pentru specialitatea de medicină de familie, fiind

aprobat un număr de 480 locuri și posturi, conform anexei nr. 1, Domeniul medicină

la Ordinul comun nr. 1287/5360/2010, în urma desfășurării concursului de rezidențiat,

acestea fiind ocupate în totalitate.

Având în vedere

că, reclamantul s-a clasat în afara numărului de posturi publicate la concurs, precum

și respingerea excepției de nelegalitate a art. 4 alin. (3) din Ordinul comun

nr. 1083/4654/2010, în conformitate cu care ocuparea locurilor în specialitate se

face în ordinea punctajului de promovare obținut, în limita locurilor publicate

pentru fiecare domeniu, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios

administrativ formulată de reclamant.

Împotriva sentinței

nr. 100/CA/2011 din 12 aprilie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul B.T., în temeiul

art. 304

1

din C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în esență,

următoarele:

Astfel, susține recurentul

că în mod greșit instanța de fond nu a constatat nelegalitatea dispozițiilor

art. 4 alin. (3) din Ordinul nr. 1083/2010 și Ordinul nr. 4654/2010 în raport cu

dispozițiile art. 3 alin. (2) texa II și art. 16 alin. (3) din O.G. nr. 18/2009

care statuează că cei care promovează concursul sau selecția, după caz, devin rezidenți

în specialitatea respectivă în condițiile în care la dispozițiile legale în vigoare

la data susținerii examenului de rezidențiat, prin dispoziția legală contestată

s-a mai adaugă o condiție pentru dobândirea calității de rezident și anume clasarea,

în urma promovării examenului, în limita locurilor publicate, condiție care nu apare

nicăieri în lege

de recurs

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

din C. proc. civ., și ținând seama de toate susținerile și apărările părților

și de probele administrate în fața instanței de fond, Înalta Curte constată că recursul

nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată,

în primul rând, că prin criticile de recurs formulate, recurentul-reclamant critică

soluția instanței de fond doar cu privire la respingerea excepției de nelegalitate

a dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Ordinul comun

ministrului

sănătății și al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului

nr. 1083/4654/ 2010 și

se rezumă, sub acest aspect, la reiterarea argumentelor de fapt și de drept, invocate

în fața instanței de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în sensul că dispozițiile

legale contestate

sunt în deplină concordanță cu prevederile O.G. nr. 18/2009,

norma juridică cu forță superioară, în vigoare la data de 7 octombrie 2010.

Totodată, se reține că,

instanța de fond a fost investită, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 544/2004,

cu o excepție de nelegalitate având ca obiect dispozițiile art. 4 alin. (3) din

Anexa la Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1083/2010 și Ordinul Ministerului Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 4654/2010, în raport de actul normativ,

în executarea cărora au fost emise, respectiv O.G. nr. 18/2009 privind organizarea

și finanțarea rezidențiatului, prin raportare la art. 3 alin. (2) teza II și

art. 16 alin. (3) din respectivul act normativ.

Potrivit

art. 4

alin. (3) din Anexa Ordinului comun al ministrului sănătății și al ministrului educației,

cercetării, tineretului și sportului nr. 1083/4654/2010, privind aprobarea Metodologiei

pentru desfășurarea concursului de rezidențiat pe loc și pe post în medicină, medicină

dentară și familie, sesiunea 21 noiembrie 2010, publicat în M. Oficial al României,

Partea I, nr. 680/07.10.2010:

„Ocuparea locurilor

în specialitate se face în ordinea punctajului de promovare obținut, în limita locurilor

publicate pentru fiecare domeniu, alcătuindu-se o singură clasificare pentru fiecare

domeniu. Pentru rezidențiatul pe post, clasificarea se face pe fiecare post”.

Potrivit prevederilor

art. 3 alin. (2) teza II din O.G. nr. 18/1999 privind organizarea și finanțarea

rezidențiatului, în forma anterioară modificărilor și completărilor aduse de O.G.

nr. 2/2011 și publicată în M. Oficial al României nr. 77/31.01.2011:

„Rezultatele

concursului național de rezidențiat pe locuri și pe posturi, precum și rezultatele

selecției pentru rezidențiatul în medicină de familie se confirmă prin ordin al

ministrului sănătății, iar cei care promovează concursul sau selecția, după caz,

devin rezidenți în specialitatea respectivă”.

De asemenea,

art. 16 alin. (3) din O.G. nr. 18/1999, prevede că:

„Medicii, medicii

dentiști și farmaciștii care promovează concursul organizat pentru rezidențiatul

pe locuri și ales loc în specialitate, sunt confirmați prin ordin al ministrului

sănătății, devenind rezidenți în specialitatea respectivă, cu pregătire în centrul

universitar ales.

Instanța de contencios

administrativ investită cu soluționarea excepției de nelegalitate, în mod corect

a verificat concordanța actului administrativ supus analizei nu doar în mod trunchiat

în raport de textele din O.G. nr. 18/1999 invocate de recurentul-reclamant, respectiv

art. 3 alin. (2) teza II și art. 16 alin. (3), ci în raport și de alte norme înscrise

în respectivul act normativ, cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea

cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor

normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția, republicată și art. 4

alin. (3) din Legea nr. 24 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea

actelor normative, republicată.

Astfel, Înalta Curte,

constată nu pot fi primite criticile recurentului-reclamant în sensul că nelegalitatea

dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Anexa la Ordinul comun

ministrului

sănătății și al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului

nr. 1083/4654/2010 este

atrasă de, impunerea, în dezacord cu dispozițiile art.

3 alin. (2)

teza II

și

art. 16 alin. (3) din O.G. nr. 18/1999

, a unei noi condiții

pentru promovarea examenului de rezidențiat, respectiv încadrarea în numărul de

locuri, respectiv posturi stabilite pentru fiecare sesiune de concurs, în condițiile

în care legiuitorul în textele legale, în raport de care au fost emisă norma contestată,

a indicat drept condiție pentru accesul în etapa de rezidențiat promovarea unui

concurs și nu a unui examen iar de esența unei proceduri de concurs este stabilirea

unui număr limitat de locuri/posturi.

De asemenea, câtă vreme

în cuprinsul O.G. nr. 18/1999 se vorbește despre stabilirea unei cifre de școlarizare

anuală [art. 2 alin. (3)] și se indică drept condiție pentru confirmarea în rezidențiat

promovarea unui concurs, respectiv a unei selecții [în art. 15 alin. (7), art. 16

alin. (3)] în mod justificat Ministerul Sănătății a stabilit un număr de locuri

și de posturi pentru fiecare specialitate, în raport de care s-a efectuat selecția

candidaților pentru fiecare domeniu, pe baza punctajului de promovare obținut de

aceștia în urma examenului de rezidențiat, din sesiunea noiembrie 2010.

În consecință, Înalta

Curte constată că dispozițiile art. 4 alin. (3) din Anexa la Ordinul comun

ministrului

sănătății și al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului

, au fost emise cu respectarea

actului normativ, în executarea căruia au fost emise, O.G. nr. 18/2009, așa încât

urmează a fi înlăturate susținerile recurentului-reclamant privind încălcarea dispozițiilor

art. 3 alin. (2) teza II și art. 16 alin. (3) din O.G. nr. 18/2009.

Toate considerentele expuse,

converg către concluzia că soluția de respingere a excepțiilor de nelegalitate pronunțată

de instanța de fond este legală și temeinică, motiv pentru care recursul va fi respins.

Astfel, potrivit art.

312 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 4 din Legea contenciosului administrativ

nr. 544/2004 recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.T., împotriva

sentinței civile nr. 100/CA din 12 aprilie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie

2011.