ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5573/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința nr. 100/CA/2011 PI din 12 aprilie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Anexa Ordinului nr. 1083/2010 al Ministerului Sănătății București și Ordinului nr. 4654/2010 al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului; a respins atât excepția inadmisibilității acțiunii cât și acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B.T. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: În ceea ce privește excepția de nelegalitate a art. 4 alin. (3) din Anexa la Ordinul nr. 1083/2010 al Ministerului Sănătății și Ordinul nr. 4654/2010 al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, invocată de reclamantul B.T., instanța de fond a reținut următoarele: În speță, reclamantul a invocat în susținerea excepției de nelegalitate că la prevederile art. 3 alin. (2) teza II și al art. 16 alin. (3) din O.G. nr. 18/1999, art. 4 alin. (3) din Anexa la Ordinul nr. 1083/2010 al Ministerului Sănătății și Ordinul nr. 4654/2010 al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, mai adaugă o condiție pentru a deveni rezident, în sensul că nu este suficientă promovarea examenului de rezidențiat pentru a deveni rezident, ci și clasarea în limita locurilor publicate.

De asemenea, se afirmă că dovada cea mai evidentă că prin art. 4 alin. (3) din Anexa la Ordinul comun, s-a adăugat la lege, o reprezintă modificarea legislativă ulterioară, intrată în vigoare la data de 6 februarie 2011 (O.G. nr. 2/2011), prin care a fost eliminat art. 3 alin. (2) teza II din O.G. nr. 18/1999. Instanța de fond a apreciat ca fiind nejustificată susținerea reclamantului din motivarea excepției de nelegalitate în sensul că, prin art. 4 alin. (3) din Anexa la Ordinul comun nr. 1083/4654/2010 se mai adaugă o condiție pentru a deveni rezident prin necesitatea clasării în limita locurilor publicate, în condițiile în care art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 18/2009 prevede în mod expres că cifra de școlarizare a rezidenților se aprobă anual prin ordin comun al ministrului sănătății și al ministrului educației, cercetării și inovării.

Mai mult, se reține că prevederile O.G. nr. 18/2009 se referă în mod clar la o selecție a candidaților în vederea confirmării în rezidențiatul pentru medicina de familie, la promovarea acestei selecții, la o cifră de școlarizare aprobată anual, ceea ce înseamnă că sunt confirmați în specialitatea medicină de familie candidații care, urmare selecției au obținut nu doar un punctaj corespunzător, dar punctajul îi clasifică în numărul de locuri aprobate prin ordin ca și cifră de școlarizare pentru specialitatea respectivă [art. 3, art. 13, art. 15 alin. (7) și alin. (8) din O.G. nr. 18/2009]. A apreciat instanța de fond că norma contestată este practic în deplină concordanță nu doar cu cea de nivel superior dar și cu legislația generală, C. mun.

care reglementează necesitatea încheierii unui contract individual de muncă care să reglementeze drepturile și obligațiile dintre angajat și angajator. Astfel, pentru a putea fi remunerați, pe perioada rezidențiatului, rezidenții încheie un contract individual de muncă. Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ, invocată de pârâtul Ministerul Sănătății București, prin întâmpinare, instanța de fond a respins-o cu motivarea că, practic, susținerea pârâtului cum că actele normative aplicabile în cauză nu prevăd posibilitatea emiterii unui ordin al Ministerului Sănătății, de confirmare a calității de medic rezident în specialitatea medicină de familie, decât pentru persoanele care se clasează pe unul dintre locurile publicate la concurs, constituie o apărare de fond care a fost luată în considerare la soluționarea fondului cauzei.

În ceea ce privește fondul acțiunii în contencios administrativ, examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamantul B.T. a participat la examenul de rezidențiat sesiunea 21 noiembrie 2010, în urma efectuării clasamentului final acesta clasându-se în afara numărului de posturi publicate la concurs (480). Prin adresa din 23 decembrie 2010, pârâtul Ministerul Sănătății București a refuzat emiterea ordinului de confirmare a calității reclamantului de medic rezident specialitatea medicină de familie, pe considerentul că acesta s-a clasat în afara numărului de locuri publicate la concurs.

Instanța de fond a constatat că, în speță, metodologia pentru desfășurarea concursului de rezidențiat pe post și pe loc în medicină, medicină dentară și farmacie, sesiunea 21 noiembrie 2010, a fost aprobată prin Ordinul comun al ministrului sănătății și al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 1083/4654/2010, iar cifra de școlarizare la același concurs de rezidențiat a fost aprobat prin Ordinul comun al ministrului sănătății și al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 1287/5360/2010, pentru specialitatea de medicină de familie, fiind aprobat un număr de 480 locuri și posturi, conform anexei nr. 1, Domeniul medicină la Ordinul comun nr. 1287/5360/2010, în urma desfășurării concursului de rezidențiat, acestea fiind ocupate în totalitate.

Având în vedere că, reclamantul s-a clasat în afara numărului de posturi publicate la concurs, precum și respingerea excepției de nelegalitate a art. 4 alin. (3) din Ordinul comun nr. 1083/4654/2010, în conformitate cu care ocuparea locurilor în specialitate se face în ordinea punctajului de promovare obținut, în limita locurilor publicate pentru fiecare domeniu, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant. 2. Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 100/CA/2011 din 12 aprilie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul B.T., în temeiul art. 304 1 din C. proc.

civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în esență, următoarele: Astfel, susține recurentul că în mod greșit instanța de fond nu a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Ordinul nr. 1083/2010 și Ordinul nr. 4654/2010 în raport cu dispozițiile art. 3 alin. (2) texa II și art. 16 alin. (3) din O.G. nr. 18/2009 care statuează că cei care promovează concursul sau selecția, după caz, devin rezidenți în specialitatea respectivă în condițiile în care la dispozițiile legale în vigoare la data susținerii examenului de rezidențiat, prin dispoziția legală contestată s-a mai adaugă o condiție pentru dobândirea calității de rezident și anume clasarea, în urma promovării examenului, în limita locurilor publicate, condiție care nu apare nicăieri în lege 3. Hotărârea instanței de recurs Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 din C. proc.

civ., și ținând seama de toate susținerile și apărările părților și de probele administrate în fața instanței de fond, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată, în primul rând, că prin criticile de recurs formulate, recurentul-reclamant critică soluția instanței de fond doar cu privire la respingerea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Ordinul comun ministrului sănătății și al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 1083/4654/ 2010 și se rezumă, sub acest aspect, la reiterarea argumentelor de fapt și de drept, invocate în fața instanței de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în sensul că dispozițiile legale contestate sunt în deplină concordanță cu prevederile O.G.

nr. 18/2009, norma juridică cu forță superioară, în vigoare la data de 7 octombrie 2010. Totodată, se reține că, instanța de fond a fost investită, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, cu o excepție de nelegalitate având ca obiect dispozițiile art. 4 alin. (3) din Anexa la Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1083/2010 și Ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 4654/2010, în raport de actul normativ, în executarea cărora au fost emise, respectiv O.G. nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, prin raportare la art. 3 alin. (2) teza II și art. 16 alin. (3) din respectivul act normativ.

Potrivit art. 4 alin. (3) din Anexa Ordinului comun al ministrului sănătății și al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 1083/4654/2010, privind aprobarea Metodologiei pentru desfășurarea concursului de rezidențiat pe loc și pe post în medicină, medicină dentară și familie, sesiunea 21 noiembrie 2010, publicat în M. Oficial al României, Partea I, nr. 680/07.10.2010: „Ocuparea locurilor în specialitate se face în ordinea punctajului de promovare obținut, în limita locurilor publicate pentru fiecare domeniu, alcătuindu-se o singură clasificare pentru fiecare domeniu. Pentru rezidențiatul pe post, clasificarea se face pe fiecare post”. Potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) teza II din O.G.

nr. 18/1999 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, în forma anterioară modificărilor și completărilor aduse de O.G. nr. 2/2011 și publicată în M. Oficial al României nr. 77/31.01.2011: „Rezultatele concursului național de rezidențiat pe locuri și pe posturi, precum și rezultatele selecției pentru rezidențiatul în medicină de familie se confirmă prin ordin al ministrului sănătății, iar cei care promovează concursul sau selecția, după caz, devin rezidenți în specialitatea respectivă”. De asemenea, art. 16 alin. (3) din O.G. nr. 18/1999, prevede că: „Medicii, medicii dentiști și farmaciștii care promovează concursul organizat pentru rezidențiatul pe locuri și ales loc în specialitate, sunt confirmați prin ordin al ministrului sănătății, devenind rezidenți în specialitatea respectivă, cu pregătire în centrul universitar ales.

Instanța de contencios administrativ investită cu soluționarea excepției de nelegalitate, în mod corect a verificat concordanța actului administrativ supus analizei nu doar în mod trunchiat în raport de textele din O.G. nr. 18/1999 invocate de recurentul-reclamant, respectiv art. 3 alin. (2) teza II și art. 16 alin. (3), ci în raport și de alte norme înscrise în respectivul act normativ, cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția, republicată și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

Astfel, Înalta Curte, constată nu pot fi primite criticile recurentului-reclamant în sensul că nelegalitatea dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Anexa la Ordinul comun ministrului sănătății și al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 1083/4654/2010 este atrasă de, impunerea, în dezacord cu dispozițiile art. 3 alin. (2) teza II și art. 16 alin. (3) din O.G. nr. 18/1999 , a unei noi condiții pentru promovarea examenului de rezidențiat, respectiv încadrarea în numărul de locuri, respectiv posturi stabilite pentru fiecare sesiune de concurs, în condițiile în care legiuitorul în textele legale, în raport de care au fost emisă norma contestată, a indicat drept condiție pentru accesul în etapa de rezidențiat promovarea unui concurs și nu a unui examen iar de esența unei proceduri de concurs este stabilirea unui număr limitat de locuri/posturi.

De asemenea, câtă vreme în cuprinsul O.G. nr. 18/1999 se vorbește despre stabilirea unei cifre de școlarizare anuală [art. 2 alin. (3)] și se indică drept condiție pentru confirmarea în rezidențiat promovarea unui concurs, respectiv a unei selecții [în art. 15 alin. (7), art. 16 alin. (3)] în mod justificat Ministerul Sănătății a stabilit un număr de locuri și de posturi pentru fiecare specialitate, în raport de care s-a efectuat selecția candidaților pentru fiecare domeniu, pe baza punctajului de promovare obținut de aceștia în urma examenului de rezidențiat, din sesiunea noiembrie 2010. În consecință, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 4 alin. (3) din Anexa la Ordinul comun ministrului sănătății și al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului , au fost emise cu respectarea actului normativ, în executarea căruia au fost emise, O.G.

nr. 18/2009, așa încât urmează a fi înlăturate susținerile recurentului-reclamant privind încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (2) teza II și art. 16 alin. (3) din O.G. nr. 18/2009. Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluția de respingere a excepțiilor de nelegalitate pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, motiv pentru care recursul va fi respins. Astfel, potrivit art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.T., împotriva sentinței civile nr. 100/CA din 12 aprilie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2011.