ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1677/2011

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Beclean Județul Bistrița Năsăud, reclamantul M.P.K.C., în contradictoriu cu pârâtele

SC V. SRL Uriu și SC I. SRL, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța,

să dispună anularea contractului de vânzare - cumpărare nr. 14 din 10 ianuarie 2006

încheiat cu pârâtele cu privire la bunurile mobile și imobile respectiv hala industrială,

sediu birouri, vestiar și post transformare ce aparține pârâtei de rând 1, respectiv

SC I. SRL cu cheltuieli de judecată aferente.

În motivarea demersului

său judiciar reclamantul arată că respectivul contract a fost încheiat cu încălcarea

art. 10 și art. 11 din Actul Constitutiv al SC I. SRL motivat de faptul că asociatul

L.C. nu i-a cerut părerea și nu l-a contactat cu privire la încheierea evocatei

convenții, aducându-i astfel atingere drepturilor sale de asociat în SC I. SRL.

Mai precizează reclamantul că asociatul său nu a avut împuternicire specială în

vederea încheierii contractului sus-menționat.

Acțiunea a fost întemeiată

în drept pe dispozițiile art. 948, 1716, 1900 C. civ..

Prin precizarea de acțiune

reclamantul a solicitat anularea contractului potrivit art. 961 C. civ..

Judecătoria Beclean, prin

sentința nr. 623 din 21 septembrie 2007, a admis excepția de necpompetență materială

invocată de pârâta SC I. SRL și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud, în aplicarea art. 2 pct. 1 lit. a) C.

proc. civ., instanța apreciind, față de obiectul acțiunii, că a fost nelegal învestită

cu o cerere în materie comercială neevaluabilă în bani.

Tribunalul Bistrița Năsăud,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 288

din 29 aprilie 2009, a admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea contractului

de vânzare - cumpărare din 10 ianuarie 2006 și repunerea părților în situația anterioară

prin restituirea prestațiilor reciproce, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1984

RON în sarcina pârâtei de ordin 1 SC I. SRL.

În fundamentarea acestei

soluții instanța de fond a reținut, în esență, că evocatul contract de vânzare -

cumpărare a fost încheiat în disprețul art. 10 din Actul Constitutiv al pârâtei

de rang 1 și al art. 76, 78 și 80 Legea nr. 31/1990, republicată.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs - calificat de instanță drept apel - pârâta de rang 1 SC I. SRL,

criticile aduse vizând faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 197

alin. (3) coroborat cu art. 76 alin. (2) Legea nr. 31/1990, prima instanță apreciind

în mod eronat că vânzarea halei nu a reprezentat un act comercial urgent, a cărui

neîndeplinire ar fi cauzat societății o pagubă mare.

Apelanta argumentează

această critică prin aceea că operațiunea de vânzare s-a impus ca urmare a urgenței

restituirii unui credit garantat printre altele și de mama asociatului L.C. cu o

ipotecă asupra casei sale, fără ca prin această convenție să fie prejudiciați societatea

sau reclamantul.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 23 din 24 februarie

2010, a admis apelul pârâtei SC I. SRL Cristeștii Ciceului, a schimbat sentința

apelată în sensul că a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.

În pronunțarea acestei

hotărâri instanța de control judiciar a reținut, în esență, că prin încheierea contractului

din 2006 pârâta SC I. SRL nu a urmărit eludarea unor norme legale obligatorii, ci

a prevenit demararea unor proceduri de executare silită a societății, asociatul

pârâtei de rang 1 exercitându-și astfel cu bună credință drepturile în îndeplinirea

obligațiilor asumate față de terții creditori.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs reclamantul M.P.K.C., criticând-o pentru nelegalitate.

Recurentul - reclamant

își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9

C. proc. civ., argumentând într-o manieră extrem de sumară că, astfel cum a reținut

și instanța de fond, vânzarea bunurilor societății SC I. SRL s-a făcut cu încălcarea

art. 10 și art. 11 din Actul constitutiv al acesteia și a art. 76, 78 și 80 Legea

nr. 31/1990 republicată, neputându-se reține caracterul urgent și grav dat de instanța

de apel operațiunii a cărei anulare o solicită.

Intimata - pârâtă SC I.

SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte examinând

decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat

pentru motivele ce se vor arăta.

Instanța de control judiciar

s-a pronunțat în respectarea principiului disponibilității examinând legalitatea

și temeinicia sentinței apelate din perspectiva aplicării și interpretării art.

961 C. civ. - temeiul juridic al acțiunii precizate - raportat la situația de fapt

existentă rezultată din probatoriul administrat.

Astfel instanța de apel

a examinat incidența cauzelor de nulitate relativă reglementate de art. 961 C.

civ. raportându-se la cauza contractului de vânzare - cumpărare, reținând caracterul

licit al acesteia, dedusă din exercitarea cu bună credință a drepturilor de către

asociatul administrator L.C., în sensul legal avut în vedere de art. 76 alin.

(2) Legea nr. 31/1990 republicată, față de situația financiară precară în care se

afla societatea în raport cu banca creditoare.

În considerarea celor

ce preced Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a

fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant

M.P.K.C. împotriva deciziei nr. 23 din 24 februarie 2010 pronunțată de Curtea de

Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2011.