ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3782/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Bihor, prin Sentința penală nr.

124 din 1 iunie 2010 l-a condamnat pe inculpatul T.L. la pedepsele de 9 ani și

6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197

alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 201 alin. (2) și (3

1

)

C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. și 7 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., 9 ani și 6 luni pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., 9 ani și 6

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 201 alin. (2)

și (3

1

) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 9 ani și 6

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1)

și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 9 ani și 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 201 alin. (2), (3

1

)

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 86

5

alin. (1) C. pen. cu referire la art. 85 alin. (1) C. pen. a anulat suspendarea

sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin

Sentința penală nr. 311 din 31 octombrie 2007 a Tribunalului Bihor, definitivă

prin Decizia penală nr. 4233 din 17 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală.

În baza art. 33 lit.

a) și 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa și a aplicat inculpatului pedeapsa

cea mai grea de 9 ani și 6 luni închisoare.

A dedus arestul

preventiv de la 8 iulie 2008 la zi și a menținut starea de arest.

Curtea de Apel

Oradea, sesizată cu judecarea apelului declarat de inculpat cu termen la 26

octombrie 2010, prin încheierea de ședință din 14 octombrie 2010, în temeiul

art. 300

1

cu referire la art. 160

b

alin. (1) și (3) a

constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpat este legală și temeinică

și a menținut-o.

Împotriva încheierii

a declarat recurs inculpatul care a solicitat revocarea ei deoarece din probele

administrate nu rezultă vinovăția sa.

Verificând pe baza

actelor și lucrărilor din dosar, încheierea recurată, Înalta Curte constată că

aceasta este legală și temeinică.

Potrivit art. 160

b

,

în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de

zile legalitatea și temeinicia arestării și dacă constată că arestarea

preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea

preventivă au încetat .., dispune prin încheiere motivată, revocarea măsurii

privării de libertate și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Mai înainte de

termenul de judecată stabilit pentru 26 octombrie 2010, instanța de apel a

procedat conform art. 300

1

C. proc. pen. A constatat că măsura

arestării a fost luată cu respectarea dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc.

pen., faptele presupus săvârșite de inculpat fiind pedepsite cu închisoare mai

mare de 4 ani (infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) este

pedepsită cu închisoare de la 10 la 25 ani).

În același timp s-a

avut în vedere că prin sentința penală supusă apelului inculpatul a fost

condamnat la o pedeapsă rezultantă de 9 ani și 6 luni închisoare.

Fără a fi încălcată

prezumția de nevinovăție, detenția după pronunțarea unei hotărâri de condamnare

în primă instanță, indiferent dacă hotărârea este executorie sau nu, se

încadrează în prevederile art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și Libertăților Cetățenești, dată fiind legătura esențială a

acestor dispoziții cu cele prevăzute de către parag. 3 și 1 lit. c) ale art. 5,

potrivit cărora o persoană condamnată în primă instanță și menținută în arest

preventiv în calea de atac, nu mai poate fi considerată ca fiind deținută

pentru a fi adusă în fața autorității competente în baza unei suspiciuni

rezonabile că ar fi comis acea infracțiune.

Pe de altă parte,

prin motivele de apel inculpatul solicită administrarea unor probe inclusiv

expertiza ADN pentru a dovedi că nu este autorul faptelor imputate ori tocmai

aceste aspecte urmează a fi analizate cu ocazia soluționării apelului.

Așa fiind, urmează ca

recursul să fie respins ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul T.L. împotriva Încheierii din 14

octombrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori, pronunțată în Dosarul nr. 3623/111/2008.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 octombrie 2010.