ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2120/2009

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele;

La data de 16 martie 2009 petenta intimată

C.G. a formulat plângere în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.

împotriva Sentinței penale nr. 27/F din 13 martie 2009 a Curții de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În motivarea

plângerii petenta a susținut că sentința este nelegală și netemeinică deoarece:

Curtea de Apel a dispus încetarea procesului penal, considerând că există o

cauză de înlăturare a răspunderii penale - prescripția, deși potrivit art. 122

și 124 C. pen. termenul de prescripție s-ar fi împlinit la data de 23 iulie

2009, iar nu la 23 ianuarie 2008 cum din eroare a calculat judecătorul cauzei;

aprecierii greșite a împlinirii termenului de prescripție, petenta a apreciat

că nu a fost soluționată latura penală pentru că ar fi trebuit repusă pe rol

cauza și pusă în discuția părților prescripția în vederea aplicării corecte a

art. 13 din C. proc. pen.;

instanța nu se putea pronunța asupra laturii civile a procesului și nu putea

dispune constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare

autentificat din 23 ianuarie 2002 de notarul public C.G.

Examinând aceste

critici Înalta Curte, cu majoritate de voturi, constată că sentința atacată cu

recurs de petenta C.G. este legală și temeinică pentru următoarele

considerente:

Instanța de fond în

mod corect și în temeiul art. 249 alin. (1) C. pen. a încadrat din punct de

vedere juridic fapta notarului C.G. în infracțiunea de neglijență în serviciu,

întrucât nu și-a îndeplinit îndatorirea de serviciu de a verifica identitatea

părților care s-au prezentat pentru autentificarea contractului de

vânzare-cumpărare la data de 23 ianuarie 2002.

Expertizele

criminalistice efectuate în cauză au constatat, fără niciun dubiu, că partea

vătămată C.M. nu a semnat în calitate de vânzătoare contractul de

vânzare-cumpărare autentificat de notarul public C.G. la data de 23 ianuarie

2002 ci el a fost semnat în numele acesteia de cel de al doilea vânzător N.A.,

fostul soț al părții vătămate.

Fapta notarului

public care și-a îndeplinit defectuos atribuția de serviciu de a autentifica un

asemenea act se încadrează în prevederile art. 249 alin. (1) C. pen., faptă

sancționată cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.

Potrivit art. 122

alin. (1) lit. d) C. pen. termenul de prescripție a răspunderii penale este de

5 ani când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai

mare de 1 an dar care nu depășește 5 ani.

Conform art. 124 C.

pen. prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni

dacă termenul de prescripție prevăzut de art. 122 C. pen. este depășit cu încă

jumătate.

Este adevărat că în

raport cu aceste texte legale termenul de prescripție a răspunderii penale s-ar

fi împlinit după expirarea a 7 ani și 6 luni calculat de la data de 23 ianuarie

2002, respectiv la data de 23 iulie 2009, astfel cum în mod corect observă

petenta C.G.

Înalta Curte, având

însă în vedere prevederile art. 385 alin. (8) C. proc. pen. potrivit cărora

instanța de recurs soluționând cauza nu poate crea o situație mai grea pentru

cel care a declarat recurs, consideră că este în defavoarea învinuitei

admiterea recursului său și rejudecarea cauzei care ar putea fi finalizată, în

raport cu probele administrate printr-o condamnare a acesteia.

Astfel fiind,

apreciază că deși nelegală sentința atacată cu recurs este favorabilă

recurentei petente, iar recursul urmează a fi respins, avându-se în vedere

prevederile art. 385 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte neputând crea

recurentei o situația mai grea în cazul în care s-ar admite recursul acesteia.

Sub aspectul

nesoluționării laturii penale a procesului, critică prevăzută la pct. 2 din

recurs, susținerile petentei sunt nefondate deoarece finalizarea unui proces

penal prin încetarea acestuia reprezintă una din soluțiile prevăzute de art. 11

pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Pentru aceste

considerente și având în vedere împrejurarea că în privința laturii civile

soluționată de Curtea de Apel prin constatarea nulității absolute a contractului

de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public C.G. recurenta petentă nu

este prejudiciată, urmează a fi respins recursul declarat de petenta C.G.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen. recurenta petentă va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat în sumă de 200 RON.

Decizia urmează a fi

pronunțată cu majoritate de voturi și cu opinia separată a doamnei judecător

G.C.A. (care va fi motivată distinct).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate de

voturi,

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurenta inculpată C.G. împotriva Sentinței

penale nr. 27/F din 13 martie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta

inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 iunie 2009.