ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1459/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin sentința nr. 386 din 17 noiembrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul B.A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Vămilor și, în consecință, a suspendat executarea Ordinului nr. 7126 din 2 august 2011, emis de Autoritatea Națională a Vămilor, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, fără a intra într-o analiză de detaliu, referitoare la legalitatea actelor contestate, instanța a observat că un preaviz (preaviz - înștiințare prealabilă de concediere a unui angajat; interval de timp în care un angajat mai lucrează după primirea acestei înștiințări), care este menit să încunoștințeze persoana vizată că urmează a-și pierde locul de muncă și să asigure un interval de timp în care acesta să-și caute alt loc de muncă, nu-și poate îndeplini menirea dacă este emis înainte ca această măsură să fie sigură (ceea ce nu este cazul în prezenta speță), astfel încât legalitatea emiterii actelor administrative contestate este sub semnul îndoielii.

În ce privește cea de-a doua condiție, instanța de fond a apreciat că este o pagubă iminentă trecerea atât de grăbită, și în acest fel traumatizantă, de la statutul de funcționar public la statutul de șomer, cu atât mai mult cu cât perioada de preaviz, menită să atenueze acest disconfort și să-l pregătească pe cel vizat pentru o nouă direcție în carieră și viață, a expirat aproximativ la data la care, afișându-se rezultatele concursului, reclamantul a aflat că nu va mai avea calitatea sus - menționată. În consecință, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța a dispus suspendarea executării actului administrativ în discuție, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

2. Motivele de recurs înfățișate de recurenta – pârâtă. Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac exercitate, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că sentința recurată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legi, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile în care suspendarea de executare a actului administrativ atacat s-a dispus fără a fi îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată. S-a mai arătat că, pe de–o parte, reclamantul nu a făcut nici o dovadă în sensul îndeplinirii celor două condiții legale, iar pe de alta, chiar motivarea instanței de fond este deficitară și neconvingătoare.

A mai precizat recurenta, în contextul indicării inaplicabilității în cauză a prevederilor art. 56 și 57 din Legea nr. 188/1999, și ale H.G. nr. 611/2008, că nu se poate vorbi de o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ atacat întrucât în speță este vorba despre un proces de reorganizare și nu de ocupare a unei funcții publice prin una din modalitățile prevăzute de lege. Așa fiind instituția recurentă nu avea obligația de a publica anunțul privind examenul de testare profesională în M. Of. al României cu 30 de zile înainte de data susținerii acestuia și nici de a respecta dispozițiile H.G. nr. 611/2008.

În fine, s-a mai învederat că nu subzistă în cauză nici premisele care să conducă la formarea convingerii instanței cu privire la producerea unei pagube iminente, intimatul-reclamant nefăcând dovada producerii unui prejudiciu material viitor și previzibil, executarea unui act neputând fi considerată prin ea însăși ca producătoare a unei pagube iminente întrucât nu rezultă din probele administrate că această vătămare este ireparabilă. 3. Soluția și considerentele instanței de control judiciar. Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate cât și față de prevederile legale incidente, cu referire directă la dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, republicată, și la înscrisurile noi depuse în recurs, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele în continuare arătate.

Prin întâmpinarea formulată la motivele de recurs ale recurentei-pârâte, reclamantul intimat, solicitând respingerea recursului ca nefondat a învederat că a fost soluționată în fond acțiunea principală, având ca obiect chiar anularea actului administrativ a cărui suspendare de executare formează obiectul acțiunii de față, respectiv a Ordinului nr. 7126 din 2 august 2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor. S-a arătat astfel că prin sentința nr. 72 din 27 februarie 2012, Curtea de Apel Suceava, a admis acțiunea principală și a dispus atât anularea Ordinului nr. 7126/2 august 2011 cât și reîncadrarea reclamantului intimat, cu acordarea drepturilor salariale aferente.

Constatând că susținerile reclamantului sunt confirmate prin certificatul de pe minuta sentinței nr. 72 din 27 februarie 2012 a Curții de Apel Suceava (dosar nr. 909/39/2011), ce atestă întocmai cele susținute, Înalta Curte reține că în prezenta cauză sunt incidente și pe deplin aplicabile prevederile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, republicată, în raport de care se va soluționa și recursul de față. În textul legal precitat se prevede că: „În ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14 se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)”.

Având ca reper acest text de lege și observând că Ordinul nr. 7126 din 02 august 2011 emisă de pârâta A.N.V. a fost anulat de judecătorul fondului, urmează ca suspendarea în prezenta cauză să opereze în puterea legii, până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond, astfel că nu se mai impune analizarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a motivelor de recurs, punctuale, vizând măsura dispusă. Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași împotriva sentinței nr. 386 din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava. secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 martie 2012.