ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1459/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

instanțe

Prin sentința nr. 386 din 17 noiembrie 2011 Curtea de Apel

Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis

cererea de suspendare formulată de reclamantul B.A., în contradictoriu cu

pârâta Administrația Națională a Vămilor și, în consecință, a suspendat

executarea Ordinului nr. 7126 din 2 august 2011, emis de Autoritatea Națională

a Vămilor, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește condiția cazului

bine justificat, fără a intra într-o analiză de detaliu, referitoare la

legalitatea actelor contestate, instanța a observat că un preaviz (preaviz -

înștiințare prealabilă de concediere a unui angajat; interval de timp în care

un angajat mai lucrează după primirea acestei înștiințări), care este menit să

încunoștințeze persoana vizată că urmează a-și pierde locul de muncă și să

asigure un interval de timp în care acesta să-și caute alt loc de muncă, nu-și

poate îndeplini menirea dacă este emis înainte ca această măsură să fie sigură

(ceea ce nu este cazul în prezenta speță), astfel încât legalitatea emiterii actelor

administrative contestate este sub semnul îndoielii.

În ce privește cea de-a doua

condiție, instanța de fond a apreciat că este o pagubă iminentă trecerea atât

de grăbită, și în acest fel traumatizantă, de la statutul de funcționar public

la statutul de șomer, cu atât mai mult cu cât perioada de preaviz, menită să

atenueze acest disconfort și să-l pregătească pe cel vizat pentru o nouă

direcție în carieră și viață, a expirat aproximativ la data la care,

afișându-se rezultatele concursului, reclamantul a aflat că nu va mai avea

calitatea sus - menționată.

În consecință, constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța a

dispus suspendarea executării actului administrativ în discuție, până la

soluționarea irevocabilă a cauzei.

– pârâtă.

Împotriva acestei hotărâri în termen

legal a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac exercitate,

recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că sentința recurată este lipsită de temei

legal fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legi, în sensul art. 304

pct. 9 C. proc. civ., în condițiile în care suspendarea de executare a actului

administrativ atacat s-a dispus fără a fi îndeplinite cerințele art. 14 din

Legea nr. 554/2004, republicată.

S-a mai arătat că, pe de–o parte,

reclamantul nu a făcut nici o dovadă în sensul îndeplinirii celor două condiții

legale, iar pe de alta, chiar motivarea instanței de fond este deficitară și neconvingătoare.

A mai precizat recurenta, în

contextul indicării inaplicabilității în cauză a prevederilor art. 56 și 57 din

Legea nr. 188/1999, și ale H.G. nr. 611/2008, că nu se poate vorbi de o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ atacat întrucât în speță

este vorba despre un proces de reorganizare și nu de ocupare a unei funcții

publice prin una din modalitățile prevăzute de lege. Așa fiind instituția recurentă

nu avea obligația de a publica anunțul privind examenul de testare profesională

în M. Of. al României cu 30 de zile înainte de data susținerii acestuia și nici

de a respecta dispozițiile H.G. nr. 611/2008.

În fine, s-a mai învederat că nu subzistă

în cauză nici premisele care să conducă la formarea convingerii instanței cu privire

la producerea unei pagube iminente, intimatul-reclamant nefăcând dovada producerii

unui prejudiciu material viitor și previzibil, executarea unui act neputând fi considerată

prin ea însăși ca producătoare a unei pagube iminente întrucât nu rezultă din probele

administrate că această vătămare este ireparabilă.

instanței de control judiciar.

Analizând sentința atacată în raport

de criticile formulate cât și față de prevederile legale incidente, cu referire

directă la dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, republicată, și

la înscrisurile noi depuse în recurs, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat

pentru considerentele în continuare arătate.

Prin întâmpinarea formulată la

motivele de recurs ale recurentei-pârâte, reclamantul intimat, solicitând

respingerea recursului ca nefondat a învederat că a fost soluționată în fond

acțiunea principală, având ca obiect chiar anularea actului administrativ a

cărui suspendare de executare formează obiectul acțiunii de față, respectiv a Ordinului

nr. 7126 din 2 august 2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor.

S-a arătat astfel că prin sentința

nr. 72 din 27 februarie 2012, Curtea de Apel Suceava, a admis acțiunea principală

și a dispus atât anularea Ordinului nr. 7126/2 august 2011 cât și reîncadrarea

reclamantului intimat, cu acordarea drepturilor salariale aferente.

Constatând că susținerile reclamantului

sunt confirmate prin certificatul de pe minuta sentinței nr. 72 din 27

februarie 2012 a Curții de Apel Suceava (dosar nr. 909/39/2011), ce atestă întocmai

cele susținute, Înalta Curte reține că în prezenta cauză sunt incidente și pe

deplin aplicabile prevederile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004,

republicată, în raport de care se va soluționa și recursul de față.

În textul legal precitat se prevede că: „În ipoteza

admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14

se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ

în temeiul alin. (1)”.

Având ca reper acest text de lege și observând că

Ordinul nr. 7126 din 02 august 2011 emisă de pârâta A.N.V. a fost anulat de

judecătorul fondului, urmează ca suspendarea în prezenta cauză să opereze în

puterea legii, până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond, astfel că

nu se mai impune analizarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a

motivelor de recurs, punctuale, vizând măsura dispusă.

Față de cele

ce preced, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de

Autoritatea Națională a Vămilor

prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și

Operațiuni Vamale Iași împotriva sentinței nr. 386 din 17 noiembrie 2011 a

Curții de Apel Suceava. secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 20 martie 2012.