ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3753/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1199 din 11 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Vaslui a fost respinsă excepția lipsei capacității procesuale de folosință și exercițiu a reclamantei Primăria mun. Bârlad . A fost respinsă excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a reclamanților Primarul mun. Bârlad și Consiliul Local Bârlad. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților Primăria mun. Bârlad și Primarul mun. Bârlad , ambii cu sediul în Bârlad, județul Vaslui. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Consiliul Local Bârlad, invocată de către pârâtă, și în consecință: A fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul Consiliul Local Bârlad, cu sediul în Bârlad, județul Vaslui în contradictoriu cu pârâta SC C.F.M.

SA , cu sediul în Iași, județul Iași, ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă. A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâta SC C.F.M. SA , cu sediul în Iași. A fost admisă, în parte, acțiunea formulată de către reclamanții Primăria și Primarul mun. Bârlad în contradictoriu cu pârâta SC C.F.M. SA Iași. A fost admisă, în parte, cererea de intervenție în interes propriu formulată de către Municipiul Bârlad, prin Primar. A fost obligată pârâta să plătească reclamanților Primăria și Primarul mun. Bârlad , precum și intervenientului în interes propriu mun. Bârlad, prin Primar, suma de 3.086,7 RON, cu dobânda legală în materie comercială aferentă, de la data de 29 noiembrie 2007 până la data plății.

Au fost respinse, ca fiind prescrise extinctiv, restul pretențiilor materiale formulate de reclamanți și intervenientul în interes propriu. A fost respinsă cererea pârâtei privind plata cheltuielilor de judecată. A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 4.496,99 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut în ceea ce privește excepțiile lipsei capacității procesuale de exercițiu și de folosință ale reclamantei Primăria mun. Bârlad, că sunt întemeiate, deoarece această reclamantă, care conform prevederilor art. 77 din Legea nr. 215/2001 constituie acea structură funcțională cu activitate permanentă a municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, are aptitudinea de a avea drepturi și obligații pe plan procesual, dar și pe aceea de a-și exercita aceste drepturi și obligații, săvârșind acte juridice.

În ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a reclamanților Primarul mun. Bârlad și Consiliul Local Bârlad, instanța a reținut că atât Primarul, cât și Consiliul Local, potrivit Legii administrației publice locale, nu numai că au abilitatea de a avea drepturi și obligații, dar au și capacitatea de a-și exercita drepturile și de a-și asuma obligațiile, săvârșind acte juridice. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților Primăria și Primarul mun. Bârlad, Tribunalul a reținut că atât timp cât contractul și actul adițional în litigiu au fost încheiate cu pârâta SC C.F.M. SA de către Primăria mun. Bârlad, iar potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001 primăria constituie acea structură funcțională cu activitate permanentă a municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, ambii reclamanți au calitate procesuală activă.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Consiliul Local Bârlad instanța a reținut că, în condițiile în care reclamantul Consiliul Local Bârlad nu a avut calitatea de parte nici în contractul nr. 33/2003, nici în actul adițional al acestuia, acest reclamant nu este titularul dreptului în cadrul raportului de drept comercial dedus judecății.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța a reținut faptul că aceasta este întemeiată în ceea ce privește sumele achitate în plus cu titlu de preț, în temeiul contractului de antrepriză nr. 33/2003, în speță cu privire la suma de 38.450,5 RON, a cărei restituire se solicită, dar și în ceea ce privește suma de 67.885,08 RON, achitată în plus ca preț în temeiul actului adițional nr. 1/2/2778, prin ordinele de plată nr. X din 14 aprilie 2004, nr. Y din 14 aprilie 2004, nr. Z din 15 aprilie 2004, nu însă și cu privire la suma de 3.086 RON, cu dobânda comercială aferentă, achitată în plus cu titlu de preț pârâtei potrivit ordinului de plată din 29 noiembrie 2007, fiind depășit termenul de 3 ani.

Suma pretinsă de către reclamanți prin acțiune reprezintă diferența dintre valoarea prestației facturate, conform facturilor întocmite de către pârâtă, facturi acceptate și achitate de către reclamante și valoarea lucrărilor executate efectiv. În aplicarea art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1968, instanța a reținut faptul că dreptul la acțiune al reclamanților, care constituie o acțiune în restituirea sumelor achitate nedatorat, în plus, cu titlu de preț, s-a născut în parte pentru fiecare sumă la data efectuării plăților cu titlu de preț și nu de la data întocmirii procesului-verbal de recepție finală. Împotriva sentinței civile nr. 1199 din 11 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Vaslui au formulat apel pârâții Primarul mun.

Bârlad, Primăria mun. Bârlad și Municipiul Bârlad, prin Primarul mun. Bârlad și au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocându-se concluziile expertizei tehnice în construcții, efectuată în cauză din care rezultă faptul că pârâta, în executarea contractului nr. 33/2003 și a actului adițional, în valoare de 425.830,55 RON, respectiv 70.971,76 RON, a căror valoare a fost plătită în integralitate de către reclamanți, a executat doar lucrări în valoare totală de 387.390 RON, rămânând neexecutate lucrări în valoare de 38.540,5 RON din prețul achitat pentru contractul nr. 33/2003 și lucrările la care s-a obligat prin actul adițional, iar termenul de prescripție curge de la data procesului-verbal de recepție finală încheiat pe data de 31 martie 2008 și nu așa cum a reținut instanța, astfel că acțiunea trebuia admisă în totalitate.

Sentința civilă nr. 1199 din 11 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Vaslui, a fost atacată cu apel și de reclamanta SC C.F.M. SA care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece admiterea acțiunii principale este incompatibilă cu admiterea cererii de intervenție în interes propriu, în condițiile în care aceste două cereri au același obiect și aceeași cauză. Sentința de fond a fost criticată și sub aspectul respingerii excepției lipsei capacității procesuale de folosință și de exercițiu a Primăriei mun. Bârlad, ignorându-se prevederile art. 41 C. proc. civ. potrivit cărora pot sta în judecată în calitate de reclamant numai persoanele juridice care au personalitate/capacitate juridică proprie.

În ceea ce o privește pe reclamanta Primăria mun. Bârlad, o asemenea instituție nici nu există având în vedere reglementările în vigoare în anul 2008. Față de legislația în vigoare este irelevant aspectul invocat de reclamanți privind faptul că Primăria Bârlad ar fi fost parte în contractul părților, în condițiile în care excepția invocată este una procedurală și potrivit prevederilor imperative de procedură civilă reclamantul trebuie să aibă întotdeauna capacitate deplină de exercițiu, ceea ce în materia persoanelor juridice presupune capacitate juridică, reglementată expres printr-un text de lege ca modalitate și moment de dobândire. În același sens, a arătat că față de prevederile invocate în precedent cât și având în vedere și dispozițiile Legii nr. 215/2001, republicată, modificată, Primarul mun.

Bârlad și Consiliul Local Bârlad nu au capacitate juridică proprie. Primarul și Consiliul Local sunt doar organul executiv și respectiv organul deliberativ al unității administrativ-teritoriale, neavând o capacitate juridică proprie. Doar unitatea administrativ-teritorială – mun. Bârlad – are capacitate juridică proprie și este singura care poate sta în judecată în calitate de reclamantă invocându-se în acest sens prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001: „Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. (…) Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii”.

Pe fond, a arătat că instanța de fond nu a motivat în niciun fel în drept admiterea acțiunii pentru suma de 3.086,70 RON. Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prevederile art. 998 și următoarele C. civ., dar este evident însă că nu acesta a fost temeiul de drept reținut de instanță, în condițiile în care din sentință instanța a reținut că nu este vorba de o răspundere delictuală, situație în care în respectarea prevederilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora „judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii dedus judecății”, acțiunea trebuia respinsă. A mai susținut că s-au acordat cheltuieli de judecată fără dovezi. Apelanții-reclamanți Primarul mun. Bârlad, Primăria mun.

Bârlad și Municipiul Bârlad, prin Primarul mun. Bârlad, au depus întâmpinare la apelul pârâtei cu depășirea termenului procedural, aceasta fiind reținută la dosar cu titlu de concluzii scrise. Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepțiilor invocate, cât și a criticilor formulate prin cele două apeluri, Curtea de Apel Iași, secția comercială, a pronunțat decizia nr. 22 din 11 aprilie 2011 prin care a respins apelul declarat de Primarul mun. Bârlad, Primăria mun. Bârlad și Municipiul Bârlad prin Primarul mun. Bârlad împotriva sentinței civile nr. 1199 din 11 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Vaslui. A admis apelul declarat de SC C.F.M. SA împotriva sentinței civile nr. 1199 din 11 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o schimbă în parte, în sensul că: A admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei Primăria mun.

Bârlad și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamanta Primăria mun. Iași în contradictor cu pârâta SC C.F.M. SA. A admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Primarul mun. Bârlad și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamantul Primarul mun. Bârlad în contradictor cu pârâta SC C.F.M. SA. A păstrat dispoziția privind admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului Consiliul Local al mun. Bârlad și respingerea acțiunii formulată de reclamantul Consiliul Local al mun. Bârlad. A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul Municipiul Bârlad prin Primar. A înlăturat dispoziția privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.496,99 RON.

A obligat apelanții-intimați Primarul mun. Bârlad, Primăria mun. Bârlad și Municipiul Bârlad prin Primarul mun. Bârlad să plătească intimatei-apelante SC C.F.M. SA suma de 134,98 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel. Pentru a pronunța această decizie a reținut că art. 41 alin. (1) C. proc. civ. instituie un principiu general cu privire la capacitatea procesuală de folosință menționând că orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată. Potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, primăria este o structură funcțională cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului.

Unitățile administrativ-teritoriale sunt prevăzute la art. 20 din Legea nr. 215/2001, respectiv comunele, orașele, municipiile și județele. Aceste unități administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, au capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001. Reprezentarea în justiție a unităților administrativ-teritoriale se face, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean. Față de dispozițiile mai sus menționate, Curtea de apel a reținut că pot sta în judecată, în calitate de reclamant, doar persoanele juridice care au capacitate juridică proprie, condiție ce nu este îndeplinită în ceea ce o privește pe reclamanta Primăria mun.

Bârlad, excepția formulată de pârâtă fiind întemeiată. În ceea ce privește pe Primarul mun. Bârlad, Curtea de apel a reținut că în raport de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 215/2001 primarul nu are capacitate juridică proprie, el putând sta în judecată doar în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale. O persoană poate participa la activitatea judiciară în nume propriu, atunci când acțiunea este promovată de pretinsul titular al dreptului, sau în calitate de reprezentant al altei persoane. Prin calitate procesuală se înțelege îndreptățirea unei persoane fizice sau juridice de a participa la activitatea judiciară. Or, raportat la contractul de antrepriză nr. 33/2003 și la actul adițional la acesta, s-a reținut că Primarul, în nume propriu, nu-și legitimează calitatea procesuală activă în pricina dedusă prezentei judecăți.

Curtea de apel a mai reținut că soluția primei instanțe de admitere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului Consiliul Local al mun. Bârlad și de respingere a acțiunii formulate de acesta, în contradictoriu cu pârâta SC C.F.M. SA , în raport cu acest reclamant nu a fost criticată, hotărârea intrând în puterea lucrului judecat. În fine, în ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de Municipiul Bârlad, prin Primar, Curtea de apel a reținut că aceasta trebuia, însă, respinsă întrucât, deși potrivit art. 20 și 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 Municipiul Bârlad are capacitate de folosință, deoarece nefiind parte în contractul de antrepriză nr. 33/2003 și nici în actul adițional la același contract, nu are calitate procesuală activă, astfel că apelul pârâtei este fondat și din acest motiv.

Referitor la apelul promovat de Primarul mun. Bârlad, Primăria mun. Bârlad și Municipiul Bârlad prin Primarul mun. Bârlad prin care s-au formulat critici relative la fondul cauzei, Curtea de apel a reținut că acesta este nefondat, având în vedere că soluția pronunțată ca efect al admiterii apelului declarat de pârâta SC C.F.M. SA, pe baza excepțiilor invocate, nu mai permite intrarea în cercetarea fondului. Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, în termenul legal, reclamanții Primarul mun. Bârlad, Primăria mun. Bârlad și intervenientul în interes propriu Municipiul Bârlad, prin Primar, fără a-l motiva în drept, arătând că instanța de apel a dat o rezolvare greșită excepțiilor susținute de pârâtă prin cererea de apel cu raportare la cererea principală și cererea de intervenție în interes propriu.

Astfel, pe de o parte, au arătat că Primarul și Primăria mun. Bârlad, potrivit Legii administrației publice, au nu numai abilitatea de a avea drepturi și obligații, dar și capacitatea de a și le exercita și asuma, săvârșind acte juridice, or contractul și actul adițional nedesființate și executate au fost încheiate de către Primăria mun. Bârlad, prin Primar care este o structură funcțională cu activitate permanentă a Municipiului Bârlad care duce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local și dispozițiile Primarului, astfel că în mod corect prima instanță a stabilit că acestea au și capacitate juridică și calitate procesuală. Pe de altă parte, în ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de Municipiul Bârlad, prin Primar, s-a arătat că apelanta-pârâtă SC C.F.M.

SA nu a invocat excepția lipsei calității procesuale active, critica acesteia din apel vizând doar faptul că prima instanță nu putea admite în același timp și cererea principală și cererea de intervenție în interes propriu, astfel că, instanța de apel nu putea să respingă cererea de intervenție constatând lipsa calității procesuale active a acestei părți, iar aceasta se și justifică legal, potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală. Analizând recursul reclamanților – ce poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin raportare la criticile formulate, se găsește nefondat, iar recursul intervenientului în interes propriu – ce poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ., fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 41 C. proc. civ. și art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, în procesul civil poate fi parte în calitate de reclamant, pârât, intervenient, etc. doar persoana capabilă de a avea drepturi și obligații. A doua condiție pentru a fi parte este aceea a calității procesuale, lipsa acesteia constituind o excepție de fond ce poate fi invocată în tot cursul procesului civil și din oficiu. Instanța de apel a aplicat în mod corect dispozițiile Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală cu raportare la dispozițiile art. 41 C. proc. civ.

și art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, atunci când a reținut că Primăria nu are capacitate de folosință, nefiind decât o structură cu activitate permanentă a unității administrativ-teritoriale, în cauză Municipiul Bârlad ce duce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local și dispozițiile Primarului, excepție ce primează în raport cu excepția lipsei calității procesuale active, astfel că în mod legal s-a admis apelul pârâtei în această privință. În privința excepției lipsei calității procesuale active a Primarului, acesta nu justifică în cauză în temeiul unor dispoziții speciale această calitate, acțiunea principală fiind formulată în nume propriu, după cum nu se poate invoca în susținerea acestei calități nici contractul și actul adițional la contract, deoarece semnarea actelor juridice respective s-a făcut de către Primar în calitate de reprezentant legal și nu în nume propriu, astfel cum a formulat acțiunea.

Prin urmare, și rezolvarea dată de instanța de apel acestei excepții, invocată prin apel de către pârâtă, este corectă, iar recursul reclamanților este nefondat, astfel că se vor aplica dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și va fi respins așa cum a fost formulat. În privința recursului formulat de intervenientul în interes propriu se constată că instanța de apel, fără a se invoca prin apelul formulat de pârâtă lipsa calității procesuale active a acestei părți, a admis apelul și a respins cererea de intervenție în interes propriu pe această excepție fără a o pune în discuția părților, cu încălcarea dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și a principiului dreptului la apărare și al contradictorialității.

Apelanta–pârâtă a criticat prin apel doar greșita soluționare a celor două cereri de chemare în judecată cu care instanța a fost învestită și care prin obiect se exclud reciproc, fiecare parte considerându-se titulara dreptului pretins, astfel că nu puteau fi ambele admise. Or, dacă instanța de apel considera că se impunea analizarea și a excepției lipsei calității procesuale active a intervenientului în interes propriu, trebuia să o invoce din oficiu și să o pună în discuția părților, ceea ce nu a făcut, deși regulile privind judecata în primă instanță sunt aplicabile și în apel în această privință. Rezolvarea dată excepției a avut drept consecință directă soluționarea apelului intervenientului în interes propriu fără a se analiza fondul, toate aceste critici privind răspunderea pârâtei față de această parte nemaiputând fi analizate.

Această situație atrage în cauză incidența art. 312 alin. (2), (3) și (5) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. și, în consecință, se va admite acest recurs, se va casa în parte decizia și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în privința apelurilor formulate de pârâtă și intervenientul în interes propriu cu menținerea deciziei în privința apelurilor formulate de reclamanți. Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va avea, deci, în vedere limitele casării raportat atât la părțile care au atacat hotărârea cu recurs, cât și la soluția dată în recursul reclamanților și va pune în discuție excepția lipsei calității procesuale active a intervenientului în interes propriu.

În această privință va administra toate probele utile cauzei, având în vedere raporturile juridice în care s-au aflat părțile, beneficiarul lucrărilor de reabilitare a străzii A.I.C. din mun. Bârlad în calitate de administrator a bunului ce este proprietate publică și orice alte elemente de natură a clarifica conținutul acestor raporturi juridice, cu respectarea regulilor privind interpretarea contractelor, având în vedere, totodată, și limitele reprezentării legale ale Primarului, potrivit Legii nr. 215/2001. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții Primarul mun. Bârlad și Primăria mun. Bârlad împotriva deciziei nr. 22/2011 din 11 aprilie 2011 a Curții de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat. Admite recursul declarat de intervenientul în interes propriu Municipiul Bârlad, prin Primar, împotriva deciziei nr. 22/2011 din 11 aprilie 2011 a Curții de Apel Iași, secția comercială, pe care o casează în parte și trimite cauza spre soluționarea apelurilor formulate de pârâta SC C.F.M. SA Iași și intervenientul în interes propriu mun. Bârlad prin Primar. Menține dispozițiile privind soluționarea apelului formulat de reclamanții Primarul mun. Bârlad și Primăria mun. Bârlad. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2011.