ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3753/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3753/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1199 din 11
octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Vaslui a fost respinsă excepția lipsei
capacității procesuale de folosință și exercițiu a reclamantei
Primăria mun. Bârlad
.
A fost respinsă excepția
lipsei capacității procesuale de exercițiu a reclamanților
Primarul mun. Bârlad
și Consiliul Local Bârlad.
A fost respinsă excepția
lipsei calității procesuale active a reclamanților Primăria mun. Bârlad și
Primarul mun. Bârlad
, ambii cu sediul în Bârlad,
județul Vaslui.
A fost admisă excepția
lipsei calității procesuale active a reclamantului Consiliul Local Bârlad, invocată
de către pârâtă, și în consecință:
A fost respinsă acțiunea
formulată de către reclamantul Consiliul Local Bârlad, cu sediul în Bârlad, județul
Vaslui în contradictoriu cu pârâta
SC C.F.M. SA
, cu sediul în Iași, județul Iași, ca fiind
formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă.
A fost admisă excepția
prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâta
SC C.F.M. SA
, cu sediul în Iași.
A fost admisă, în parte,
acțiunea formulată de către reclamanții Primăria și
Primarul mun. Bârlad
în contradictoriu cu pârâta
SC
C.F.M. SA
Iași.
A fost admisă, în parte,
cererea de intervenție în interes propriu formulată de către Municipiul Bârlad,
prin Primar.
A fost obligată pârâta
să plătească reclamanților Primăria și
Primarul mun. Bârlad
, precum și intervenientului
în interes propriu mun. Bârlad, prin Primar, suma de 3.086,7 RON, cu dobânda legală
în materie comercială aferentă, de la data de 29 noiembrie 2007 până la data plății.
Au fost respinse, ca fiind
prescrise extinctiv, restul pretențiilor materiale formulate de reclamanți și intervenientul
în interes propriu.
A fost respinsă cererea
pârâtei privind plata cheltuielilor de judecată.
A fost obligată pârâta
să plătească reclamanților suma de 4.496,99 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această
hotărâre, Tribunalul a reținut în ceea ce privește excepțiile lipsei capacității
procesuale de exercițiu și de folosință ale reclamantei Primăria mun. Bârlad, că
sunt întemeiate, deoarece această reclamantă, care conform prevederilor art. 77
din Legea nr. 215/2001 constituie acea structură funcțională cu activitate permanentă
a municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile
primarului, are aptitudinea de a avea drepturi și obligații pe plan procesual, dar
și pe aceea de a-și exercita aceste drepturi și obligații, săvârșind acte juridice.
În ceea ce privește excepția
lipsei capacității procesuale de exercițiu a reclamanților
Primarul mun. Bârlad
și Consiliul Local
Bârlad, instanța a reținut că atât Primarul, cât și Consiliul Local, potrivit Legii
administrației publice locale, nu numai că au abilitatea de a avea drepturi și obligații,
dar au și capacitatea de a-și exercita drepturile și de a-și asuma obligațiile,
săvârșind acte juridice.
În ceea ce privește excepția
lipsei calității procesuale active a reclamanților Primăria și
Primarul mun. Bârlad,
Tribunalul a reținut
că atât timp cât contractul și actul adițional în litigiu au fost încheiate cu pârâta
SC
C.F.M. SA
de
către Primăria mun. Bârlad, iar potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001 primăria
constituie acea structură funcțională cu activitate permanentă a municipiului, care
duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, ambii
reclamanți au calitate procesuală activă.
În ceea ce privește excepția
lipsei calității procesuale active a reclamantului Consiliul Local Bârlad instanța
a reținut că, în condițiile în care reclamantul Consiliul Local Bârlad nu a avut
calitatea de parte nici în contractul nr. 33/2003, nici în actul adițional al acestuia,
acest reclamant nu este titularul dreptului în cadrul raportului de drept comercial
dedus judecății.
În ceea ce privește excepția
prescripției dreptului material la acțiune, instanța a reținut faptul că aceasta
este întemeiată în ceea ce privește sumele achitate în plus cu titlu de preț, în
temeiul contractului de antrepriză nr. 33/2003, în speță cu privire la suma de 38.450,5
RON, a cărei restituire se solicită, dar și în ceea ce privește suma de 67.885,08
RON, achitată în plus ca preț în temeiul actului adițional nr. 1/2/2778, prin ordinele
de plată nr. X din 14 aprilie 2004, nr. Y din 14 aprilie 2004, nr. Z din 15
aprilie 2004, nu însă și cu privire la suma de 3.086 RON, cu dobânda comercială
aferentă, achitată în plus cu titlu de preț pârâtei potrivit ordinului de plată
din 29 noiembrie 2007, fiind depășit termenul de 3 ani.
Suma pretinsă de către
reclamanți prin acțiune reprezintă diferența dintre valoarea prestației facturate,
conform facturilor întocmite de către pârâtă, facturi acceptate și achitate de către
reclamante și valoarea lucrărilor executate efectiv.
În aplicarea art. 3 și
7 din Decretul nr. 167/1968, instanța a reținut faptul că dreptul la acțiune al
reclamanților, care constituie o acțiune în restituirea sumelor achitate nedatorat,
în plus, cu titlu de preț, s-a născut în parte pentru fiecare sumă la data efectuării
plăților cu titlu de preț și nu de la data întocmirii procesului-verbal de recepție
finală.
Împotriva sentinței civile
nr. 1199 din 11 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Vaslui au formulat apel
pârâții Primarul mun. Bârlad, Primăria mun. Bârlad și Municipiul Bârlad, prin Primarul
mun. Bârlad și au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocându-se concluziile
expertizei tehnice în construcții, efectuată în cauză din care rezultă faptul că
pârâta, în executarea contractului nr. 33/2003 și a actului adițional, în valoare
de 425.830,55 RON, respectiv 70.971,76 RON, a căror valoare a fost plătită în integralitate
de către reclamanți, a executat doar lucrări în valoare totală de 387.390 RON, rămânând
neexecutate lucrări în valoare de 38.540,5 RON din prețul achitat pentru contractul
nr. 33/2003 și lucrările la care s-a obligat prin actul adițional, iar termenul
de prescripție curge de la data procesului-verbal de recepție finală încheiat pe
data de 31 martie 2008 și nu așa cum a reținut instanța, astfel că acțiunea trebuia
admisă în totalitate.
Sentința civilă nr.
1199 din 11 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Vaslui, a fost atacată cu apel
și de reclamanta SC C.F.M. SA care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,
deoarece admiterea acțiunii principale este incompatibilă cu admiterea cererii de
intervenție în interes propriu, în condițiile în care aceste două cereri au același
obiect și aceeași cauză.
Sentința de fond a fost
criticată și sub aspectul respingerii excepției lipsei capacității procesuale de
folosință și de exercițiu a Primăriei mun. Bârlad, ignorându-se prevederile
art. 41 C. proc. civ. potrivit cărora pot sta în judecată în calitate de reclamant
numai persoanele juridice care au personalitate/capacitate juridică proprie.
În ceea ce o privește
pe reclamanta Primăria mun. Bârlad, o asemenea instituție nici nu există având în
vedere reglementările în vigoare în anul 2008.
Față de legislația în
vigoare este irelevant aspectul invocat de reclamanți privind faptul că Primăria
Bârlad ar fi fost parte în contractul părților, în condițiile în care excepția invocată
este una procedurală și potrivit prevederilor imperative de procedură civilă reclamantul
trebuie să aibă întotdeauna capacitate deplină de exercițiu, ceea ce în materia
persoanelor juridice presupune capacitate juridică, reglementată expres printr-un
text de lege ca modalitate și moment de dobândire.
În același sens, a arătat
că față de prevederile invocate în precedent cât și având în vedere și dispozițiile
Legii nr. 215/2001, republicată, modificată, Primarul mun. Bârlad și Consiliul
Local Bârlad nu au capacitate juridică proprie.
Primarul și Consiliul
Local sunt doar organul executiv și respectiv organul deliberativ al unității administrativ-teritoriale,
neavând o capacitate juridică proprie.
Doar unitatea administrativ-teritorială
– mun. Bârlad – are capacitate juridică proprie și este singura care poate sta în
judecată în calitate de reclamantă invocându-se în acest sens prevederile art. 21
alin. (1) din Legea nr. 215/2001: „Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane
juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.
(…) Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor
ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului
public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane
fizice sau juridice, în condițiile legii”.
Pe fond, a arătat că instanța
de fond nu a motivat în niciun fel în drept admiterea acțiunii pentru suma de 3.086,70
RON.
Reclamanții și-au întemeiat
acțiunea pe prevederile art. 998 și următoarele C. civ., dar este evident însă că
nu acesta a fost temeiul de drept reținut de instanță, în condițiile în care din
sentință instanța a reținut că nu este vorba de o răspundere delictuală, situație
în care în respectarea prevederilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora
„judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii dedus judecății”, acțiunea
trebuia respinsă.
A mai susținut că s-au
acordat cheltuieli de judecată fără dovezi.
Apelanții-reclamanți Primarul
mun. Bârlad, Primăria mun. Bârlad și Municipiul Bârlad, prin Primarul mun.
Bârlad, au depus întâmpinare la apelul pârâtei cu depășirea termenului procedural,
aceasta fiind reținută la dosar cu titlu de concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările
dosarului prin prisma excepțiilor invocate, cât și a criticilor formulate prin cele
două apeluri, Curtea de Apel Iași, secția comercială, a pronunțat decizia
nr. 22 din 11 aprilie
2011 prin care
a
respins apelul declarat de Primarul mun. Bârlad, Primăria mun. Bârlad și Municipiul
Bârlad prin Primarul mun. Bârlad împotriva sentinței civile nr. 1199 din 11
octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
A admis apelul declarat
de SC C.F.M. SA împotriva sentinței civile nr. 1199 din 11 octombrie 2010 pronunțată
de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o schimbă în parte, în sensul că:
A admis excepția lipsei
capacității procesuale de folosință a reclamantei Primăria mun. Bârlad și în consecință
a respins acțiunea formulată de reclamanta Primăria mun. Iași în contradictor cu
pârâta SC C.F.M. SA.
A admis excepția lipsei
calității procesuale active a reclamantului Primarul mun. Bârlad și în consecință
a respins acțiunea formulată de reclamantul Primarul mun. Bârlad în contradictor
cu pârâta SC C.F.M. SA.
A păstrat dispoziția privind
admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului Consiliul
Local al mun. Bârlad și respingerea acțiunii formulată de reclamantul Consiliul
Local al mun. Bârlad.
A respins cererea de intervenție
în interes propriu formulată de intervenientul Municipiul Bârlad prin Primar.
A înlăturat dispoziția
privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.496,99
RON.
A obligat apelanții-intimați
Primarul mun. Bârlad, Primăria mun. Bârlad și Municipiul Bârlad prin Primarul mun.
Bârlad să plătească intimatei-apelante SC C.F.M. SA suma de 134,98 RON reprezentând
cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această
decizie a reținut că art. 41 alin. (1) C. proc. civ. instituie un principiu general
cu privire la capacitatea procesuală de folosință menționând că orice persoană care
are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată.
Potrivit art. 77 din Legea
nr. 215/2001 privind administrația publică locală, primăria este o structură funcțională
cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local
și dispozițiile primarului.
Unitățile administrativ-teritoriale
sunt prevăzute la art. 20 din Legea nr. 215/2001, respectiv comunele, orașele, municipiile
și județele.
Aceste unități administrativ-teritoriale
sunt persoane juridice de drept public, au capacitate juridică deplină și patrimoniu
propriu potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.
Reprezentarea în justiție
a unităților administrativ-teritoriale se face, după caz, de primar sau de președintele
consiliului județean.
Față de dispozițiile mai
sus menționate, Curtea de apel a reținut că pot sta în judecată, în calitate de
reclamant, doar persoanele juridice care au capacitate juridică proprie, condiție
ce nu este îndeplinită în ceea ce o privește pe reclamanta Primăria mun. Bârlad,
excepția formulată de pârâtă fiind întemeiată.
În ceea ce privește pe
Primarul mun. Bârlad, Curtea de apel a reținut că în raport de dispozițiile
art. 21 din Legea nr. 215/2001 primarul nu are capacitate juridică proprie, el putând
sta în judecată doar în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale.
O persoană poate participa
la activitatea judiciară în nume propriu, atunci când acțiunea este promovată de
pretinsul titular al dreptului, sau în calitate de reprezentant al altei persoane.
Prin calitate procesuală
se înțelege îndreptățirea unei persoane fizice sau juridice de a participa la activitatea
judiciară. Or, raportat la contractul de antrepriză nr. 33/2003 și la actul adițional
la acesta, s-a reținut că Primarul, în nume propriu, nu-și legitimează calitatea
procesuală activă în pricina dedusă prezentei judecăți.
Curtea de apel a mai reținut
că soluția primei instanțe de admitere a excepției lipsei calității procesuale active
a reclamantului Consiliul Local al mun. Bârlad și de respingere a acțiunii formulate
de acesta, în contradictoriu cu pârâta
SC C.F.M. SA
, în raport cu acest reclamant nu a fost
criticată, hotărârea intrând în puterea lucrului judecat.
În fine, în ceea ce privește
cererea de intervenție în interes propriu formulată de Municipiul Bârlad, prin Primar,
Curtea de apel a reținut că aceasta trebuia, însă, respinsă întrucât, deși potrivit
art. 20 și 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 Municipiul Bârlad are capacitate
de folosință, deoarece nefiind parte în contractul de antrepriză nr. 33/2003 și
nici în actul adițional la același contract, nu are calitate procesuală activă,
astfel că apelul pârâtei este fondat și din acest motiv.
Referitor la apelul promovat
de Primarul mun. Bârlad, Primăria mun. Bârlad și Municipiul Bârlad prin Primarul
mun. Bârlad prin care s-au formulat critici relative la fondul cauzei, Curtea de
apel a reținut că acesta este nefondat, având în vedere că soluția pronunțată ca
efect al admiterii apelului declarat de pârâta
SC C.F.M. SA, pe baza excepțiilor invocate,
nu mai permite intrarea în cercetarea fondului.
Împotriva acestei hotărâri
au formulat recurs, în termenul legal, reclamanții Primarul mun. Bârlad, Primăria
mun. Bârlad și
intervenientul
în interes propriu Municipiul Bârlad, prin
Primar, fără a-l motiva în drept, arătând că instanța
de apel a dat o rezolvare greșită excepțiilor susținute de pârâtă prin cererea de
apel cu raportare la cererea principală și cererea de intervenție în interes propriu.
Astfel, pe de o parte,
au arătat că Primarul și Primăria mun. Bârlad, potrivit Legii administrației publice,
au nu numai abilitatea de a avea drepturi și obligații, dar și capacitatea de a
și le exercita și asuma, săvârșind acte juridice, or contractul și actul adițional
nedesființate și executate au fost încheiate de către Primăria mun. Bârlad, prin
Primar
care
este o structură funcțională cu activitate permanentă a Municipiului
Bârlad
care duce la îndeplinire
hotărârile Consiliului Local și dispozițiile Primarului, astfel că în mod corect
prima instanță a stabilit că acestea au și capacitate juridică și calitate procesuală.
Pe de altă parte, în ceea
ce privește cererea de
intervenție
în interes propriu formulată de
Municipiul Bârlad, prin Primar, s-a arătat că
apelanta-pârâtă SC C.F.M. SA nu a invocat excepția lipsei calității procesuale active,
critica acesteia din apel vizând doar faptul că prima instanță nu putea admite în
același timp și cererea principală și cererea de
intervenție în interes propriu, astfel
că, instanța de apel nu putea să respingă cererea de intervenție constatând lipsa
calității procesuale active a acestei părți, iar aceasta se și justifică legal,
potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală.
Analizând recursul reclamanților
– ce poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin raportare
la criticile formulate, se găsește nefondat, iar recursul intervenientului în interes
propriu – ce poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.
civ., fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 41 C.
proc. civ. și art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, în procesul civil poate
fi parte în calitate de reclamant, pârât, intervenient, etc. doar persoana capabilă
de a avea drepturi și obligații.
A doua condiție pentru
a fi parte este aceea a calității procesuale, lipsa acesteia constituind o excepție
de fond ce poate fi invocată în tot cursul procesului civil și din oficiu.
Instanța de apel a aplicat
în mod corect dispozițiile Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală
cu raportare la dispozițiile art. 41 C. proc. civ. și art. 5 alin. (2) din Decretul
nr. 31/1954, atunci când a reținut că Primăria nu are capacitate de folosință, nefiind
decât o structură cu activitate permanentă a unității administrativ-teritoriale,
în cauză
Municipiul
Bârlad ce duce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local și dispozițiile Primarului,
excepție ce primează în raport cu excepția lipsei calității procesuale active, astfel
că în mod legal s-a admis apelul pârâtei în această privință.
În privința excepției
lipsei calității
procesuale active a Primarului, acesta nu justifică în cauză în temeiul unor dispoziții
speciale această calitate, acțiunea principală fiind formulată în nume propriu,
după cum nu se poate invoca în susținerea acestei calități nici contractul și actul
adițional la contract, deoarece semnarea actelor juridice respective s-a făcut de
către Primar în calitate de reprezentant legal și nu în nume propriu, astfel cum
a formulat acțiunea.
Prin urmare, și rezolvarea
dată de instanța de apel acestei excepții, invocată prin apel de către pârâtă, este
corectă, iar recursul reclamanților este nefondat, astfel că se vor aplica dispozițiile
art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și va fi respins așa cum a fost formulat.
În privința recursului
formulat de intervenientul în interes propriu se constată că instanța de apel, fără
a se invoca prin apelul formulat de pârâtă lipsa
calității procesuale active a acestei părți,
a admis apelul și a respins cererea de intervenție în interes propriu pe această
excepție fără a o pune în discuția părților, cu încălcarea dispozițiile art. 137
C. proc. civ. și a principiului dreptului la apărare și al contradictorialității.
Apelanta–pârâtă a criticat
prin apel doar greșita soluționare a celor două cereri de chemare în judecată cu
care instanța a fost învestită și care prin obiect se exclud reciproc, fiecare parte
considerându-se titulara dreptului pretins, astfel că nu puteau fi ambele admise.
Or, dacă instanța de apel
considera că se impunea analizarea și a excepției
lipsei calității procesuale
active a
intervenientului
în interes propriu, trebuia să o invoce din oficiu și să o pună în discuția părților,
ceea ce nu a făcut, deși regulile privind judecata în primă instanță sunt aplicabile
și în apel în această privință.
Rezolvarea dată excepției
a avut drept consecință directă soluționarea apelului intervenientului în interes
propriu fără a se analiza fondul, toate aceste critici privind răspunderea pârâtei
față de această parte nemaiputând fi analizate.
Această situație atrage
în cauză incidența art. 312 alin. (2), (3) și (5) C. proc. civ. raportat la
art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. și, în consecință, se va admite acest recurs,
se va casa în parte decizia și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe
în privința apelurilor formulate de pârâtă și intervenientul în interes propriu
cu menținerea deciziei în privința apelurilor formulate de reclamanți.
Cu ocazia rejudecării,
instanța de apel va avea, deci, în vedere limitele casării raportat atât la părțile
care au atacat hotărârea cu recurs, cât și la soluția dată în recursul reclamanților
și va pune în discuție excepția
lipsei calității procesuale active a
intervenientului în interes
propriu.
În această privință va
administra toate probele utile cauzei, având în vedere raporturile juridice în care
s-au aflat părțile, beneficiarul lucrărilor de reabilitare a străzii A.I.C. din
mun. Bârlad în calitate de administrator a bunului ce este proprietate publică și
orice alte elemente de natură a clarifica conținutul acestor raporturi juridice,
cu respectarea regulilor privind interpretarea contractelor, având în vedere, totodată,
și limitele reprezentării legale ale Primarului, potrivit Legii nr. 215/2001.
Așa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanții Primarul mun. Bârlad și Primăria mun. Bârlad împotriva deciziei
nr. 22/2011 din 11 aprilie 2011 a Curții de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat.
Admite recursul declarat
de intervenientul în interes propriu Municipiul Bârlad, prin Primar, împotriva deciziei
nr. 22/2011 din 11 aprilie 2011 a Curții de Apel Iași, secția comercială, pe care
o casează în parte și trimite cauza spre soluționarea apelurilor formulate de pârâta
SC C.F.M. SA Iași și intervenientul în interes propriu mun. Bârlad prin Primar.
Menține dispozițiile privind
soluționarea apelului formulat de reclamanții Primarul mun. Bârlad și Primăria
mun. Bârlad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 noiembrie 2011.