ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5657/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 14 februarie 2011 pe rolul Tribunalului

Gorj,

reclamanta C.P. a chemat în

judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

solicitând, în temeiul art. 998-999 C. civ., obligarea pârâtului la plata sumei

de 520.000 RON despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, ca urmare a

faptului că, în perioada 01 iulie 1942 - 01 iulie 1944, a fost

deportată în Transnistria din motive etnice.

Prin sentința civilă nr.

196 din 5 aprilie 2011, Tribunalul Gorj, secția civilă, a respins acțiunea ca

fiind prescrisă.

Pentru

a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit art. 1 din

Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect material, se stinge

prin

prescripție,

dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.

Tribunalul

a considerat că cererea reclamantei are natură patrimonială, chiar

dacă sursa prejudiciului nu este una de acest fel,

iar conform art. 3 din actul normativ sus-menționat, termenul general de

prescripție pentru creanțe este de 3 ani. Fiind vorba despre repararea unui

prejudiciu pricinuit de o faptă ilicită, în

temeiul

răspunderii civile delictuale, tribunalul a reținut că dreptul la acțiune curge

de la momentul când păgubitul a

cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de

ea, conform art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.

În

concret, tribunalul a reținut că reclamanta nu putea acționa pe pârât în

judecată de la momentul repatrierii, iulie 1944, atât

timp cât regimul politic instaurat în România a fost unul totalitar, până la

momentul Revoluției din decembrie 1989.

Ulterior

însă, reclamanta putea să se adreseze instanțelor judecătorești pentru

valorificarea dreptului la

repararea pagubei invocate, cunoscând atât prejudiciul

suferit, cât și autorul faptei ilicite.

Pe

de altă parte, tribunalul a reținut că pentru persoanele deportate pe motive

etnice au fost edictate de

Statul Român alte acte normative în care s-au prevăzut

drepturi pentru acestea, precum Decretul-lege nr. 118/1991,

ceea ce înseamnă că cel târziu de la acest moment reclamanta trebuia să

cunoască pe cel care i-a produs

prejudiciul

invocat, în actul normativ menționat recunoscându-se caracterul ilicit al

acțiunilor statului român din perioada deportărilor, indicată și de parte.

Ca atare, în temeiul art. 998-999

C. civ., reclamanta trebuia să-și exercite

dreptul

material la acțiune în termen de trei ani de la momentul anterior evocat. Or,

introducând acțiunea abia în anul 2011, termenul de prescripție s-a împlinit.

împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamanta.

Curtea

de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

prin decizia nr. 272 din 16 iunie 2011,

a confirmat soluția tribunalului prin respingerea

apelului.

În

esență, instanța de apel a reținut că tribunalul a interpretat și aplicat

corect

dispozițiile legale care

reglementează prescripția extinctivă, stabilind în mod judicios că dreptul la

acțiune s-a prescris.

Instanța

de apel a motivat că susținerea reclamantei cum că în cauză a operat o cauză de

suspendare a cursului prescripției în sensul art. 13 lit. a) din Decretul nr.

167/1958 până la 22 ianuarie 2010, când a aflat,

citind într-un articol de ziar

(Evenimentul

zilei), că un deportat a câștigat daune morale printr-o hotărâre a

Tribunalului

Galați și că din acel moment începe să curgă efectiv termenul de

prescripție de 3 ani, în condițiile art. 15 alin.

(1) din decret, nu poate fi admisă. Sub

acest aspect a reținut că

necunoașterea unor elemente de fapt și de drept, ce au făcut sau nu obiectul

unei analize particulare în justiție, nu poate fi considerată ca fiind o

împrejurare cu efect echivalent forței majore, definită ca împrejurare de

origine externă, cu caracter extraordinar, absolut

imprevizibilă si inevitabilă.

Conchizând, instanța a

reținut că nu a operat suspendarea în perioada

cuprinsă între momentul 1990 și data formulării cererii - 2011,

deoarece nu au

intervenit evenimente

exterioare și piedici insurmontabile, cu caracter extraordinar, absolut imprevizibile

si inevitabile, care să-l fi pus pe reclamant în situația de a nu putea face un

act întrerupător de prescripție - potrivit art. 13 lit. a) și art. 16 lit. b)

din

Decret nr. 167/1958.

Pe

de altă parte, instanța a reținut că nu a operat nici o repunere în termen în

sensul art. 19 alin. (2) din decretul menționat.

Împotriva

acestei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs, invocând

dispozițiile art. 304pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului, reclamanta a susținut că hotărârea instanței de apel

este nelegală, întrucât cererea

privind acordarea de despăgubiri pe care a formulat-o

nu se întemeiază pe dispozițiile art. 7 alin. (2) din

O.G. nr. 105/1999 pentru a fi

formulată

până la 31 decembrie 2006. A susținut că dreptul unei persoane de a solicita

despăgubiri

de la Statul Român nu este reglementat de o lege specială care să prevadă

anumite termene. A mai susținut că instanțele nu au reținut corect faptul

că a luat cunoștință că are dreptul la daune

morale abia în luna ianuarie 2010, din

ziarul „Evenimentul Zilei

”

,

dintr-un articol se făcea vorbire că un deportat a

câștigat daune morale, printr-o hotărâre a Tribunalului Galați, iar

prescripția începe

să curgă de la acea dată.

Recursul

este nul, pentru considerentele care urmează:

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de

recurs

va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. 3 din

același cod,

indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea

acestuia, dacă este

posibilă încadrarea lor

într-una din ipotezele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Per a contrario,

rezultă că, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu

face

posibilă încadrarea lor într-unui din

cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1-9 C.

proc. civ., sancțiunea care intervine este

nulitatea recursului.

A

motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea unuia din cazurile

reglementate de art. 304 C. proc. civ., iar pe de

altă parte, dezvoltarea

acestuia să se

circumscrie unor critici privind legalitatea deciziei atacate, raportat la

motivul

de recurs invocat.

În consecință, în măsura în

care recursul nu este motivat ori atunci când

aspectele

învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304

pct. 1-9 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită

de nulitate.

În speță,

recurenta reclamantă a indicat, prin cererea de recurs ca temei legal al

criticilor formulate, art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., fără să arate ce text

de lege a fost încălcat sau aplicat

greșit de către instanța de apel și în ce constă nelegalitatea deciziei

recurate, susținând că acțiunea privind obligarea Statului Român la acordarea

de daune morale nu este supusă unor termene de prescripție sau că instanțele nu

au reținut corect faptul că a luat cunoștință că are dreptul la

daune morale abia în luna ianuarie 2010, din

ziarul „Evenimentul Zilei”, ceea ce nu este suficient pentru investirea

instanței cu exercitarea controlului judiciar pe calea

recursului.

Altfel spus, recurenta nu a

precizat în ce constă nelegalitatea deciziei

recurate,

prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate sau

precizarea eventualelor greșeli săvârșite de

instanță, în legătură cu aceste dispoziții

legale.

În consecință,

constatând că recurenta reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302

C. proc. civ., potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D

E

Constată nul recursul

declarat de reclamanta C.P. împotriva

deciziei

nr. 272 din 16 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru

cauze

cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2012.