ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 40/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin acțiunea formulată, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței constatarea calității de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul P.N. Reclamantul a arătat că pârâtul a avut gradul de locotenent major (1974, 1975, 977), căpitan (1978-1983) și maior (1984-1989) în cadrul Inspectoratului Județean Vâlcea și a procedat la dirijarea rețelei informative și utilizarea măsurilor de tehnică operativă la domiciliul persoanei urmărite.

Măsurile informativ-operative au urmărit îndeplinirea obiectivelor stabilite de Securitate față de persoanele urmărite, stabilind „pozițiile ostile orânduirii de stat", „auditorii și colportării știrilor transmise la posturile de radio reacționar", supravegherea foștilor deținuți politici, stabilirea eventualelor legături pe care le au persoanele urmărite cu cetățeni străini. Prin cererea depusă la termenul din 23 februarie 2010, pârâtul a arătat că a fost eliberat la 15 decembrie 2009 din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brezoi ca urmare a pensionării, invocând lipsa de interes a C.N.S.A.S. în promovarea acțiunii. 2. Soluția instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 963 din 23 ianuarie 2010 Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes și a admis acțiunea reclamantului, constatând calitatea pârâtului de lucrător al securității.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a apreciat că, în timpul judecății, pârâtul a fost eliberat din funcția de magistrat, dar acesta nu conduce la lipsa de interes a acțiunii în constatare, având în vedere scopul acesteia: deconspirarea Securității. Calitatea persoanei se verifică, conform legii, la momentul declanșării procedurii, interesul public în accesul la aceste informații subzistând și în cazul încetării raportului de serviciu sau demnitate publică în timpul procesului. Instanța de fond a mai reținut că pârâtul P.N., ofițer în cadrul Inspectoratului Județean Vâlcea, a procedat la recrutarea de colaboratori ai Securității și dirijarea rețelei informative, astfel cum rezultă din raportul recrutare din 11 octombrie 1975, raport cu propuneri de predare a colaboratorului „P.D.” din 04 aprilie 1985, note informative ale colaboratorilor, cu instrucțiunile dispuse de pârât, în perioada 1975-1978.

Pârâtul a întocmit în iunie 1989 planul de măsuri privind pe U.P., avocat, în vederea „stabilirii cauzei reale care determină comportarea neloială a obiectivului, dat fiind că este descendent de fost condamnat pentru infracțiuni contra securității statului”. S-a mai susținut că prin activitățile desfășurate sau coordonate de pârât, acesta a suprimat, respectiv îngrădit, drepturi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, libertatea cuvântului și libertatea presei, dreptul la viață privată, secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice, dreptul la libera circulație. 3. Calea de atac exercitată. Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâtul P.N.

a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivele de recurs se arată că: - hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Potrivit art.111 C. proc. civ. „partea care are interes poate să facă cerere…”, iar interesul legitim avut în vedere și urmărit de legiuitor când a emis O.U.G. nr. 24/2009 a fost constatarea calității de lucrător al fostei Securități pentru persoanele care ocupă funcții și demnități publice, între care și procurorii de la parchetele civile. Însă, în cauză, la data soluționării în fond a pricinii (23 februarie 2010) nu erau întrunite condițiile cumulativ prevăzute de O.U.G.

nr. 24/2008 pentru că în baza Decretului nr. 1871 din 15 decembrie 2009 a fost eliberat din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzoi ca urmare a pensionării, astfel că cererea reclamantei C.N.S.A.S. a devenit lipsită de interes legitim. - hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Acțiunea reclamantei a fost formulată în baza art. 1, art. 2, art. 8, art. 11 și art. 33 din O.U.G. nr. 24/2008, dar în cazul recurentului nu sunt întrunite condițiile cumulative și obligatorii prevăzute de lege deoarece: - nu a desfășurat activități concrete prin care să fi exercitată „o teroare permanentă împotriva cetățenilor țării” și de „reprimare” a cetățenilor; - majoritatea documentelor depuse de C.N.S.A.S.

nu au legătură directă cu activitatea sa profesională de ofițer al Securității; - nu a negat și nu neagă calitatea sa de ofițer al Securității, dar nu a desfășurat activități prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Se invocă faptul că o serie de documente care nu au legătură cu activitatea sa profesională de ofițer al Securității și nu dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege. - hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ. Judecătorul fondului avea îndatorirea legală să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului. Recurentul-pârât deși a propus administrarea unor probe pertinente și concludente, respectiv o adresă către C.S.M.

prin care să se solicite rezultate verificărilor efectuate pentru numirea sa ca procuror la Procuratura Județului Vâlcea, adresa către M.A.N. din care să rezulte preluarea acestuia la 22 decembrie 1989 ca ofițer de Securitate, o adresă către S.R.I. din care să rezulte preluarea sa ca ofițer specialist în activitatea de informații până la 22 mai 1990, doi martori care cunosc activitatea sa în Securitate, proba cu înscrisuri din care să rezulte că a lucrat în Securitate ca specialist în informații și nu pentru reprimarea cetățenilor. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente: 1. Referitor la primul motiv de recurs invocat privind nelegalitatea hotărârii atacate pentru că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se constată că acesta este nefondat. Recurentul a invocat faptul că prin Decretul nr. 1871 din 15 decembrie 2009 al Președintelui României a fost eliberat din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brezoi, județul Vâlcea ca urmare a pensionării și, prin urmare, nu ar mai fi îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Potrivit art. 3 și art. 5 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, între persoanele care sunt numite în funcții de demnitate publică și care sunt obligate să depună declarația pe propria răspundere în sensul că au avut sau nu calitatea de lucrător sau colaborator al Securității se află și procurorii de la parchetele civile.

Recurentul, la momentul declanșării procedurii de verificare deținea funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzoi, județul Vâlcea și se încadra în categoria prevăzută de lege. Faptul că ulterior, pe parcursul litigiului acesta s-a pensionat, nu prezintă relevanță pentru că importantă era funcția deținută în momentul începerii verificărilor. 2. În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, motiv de recurs prevăzut de art. 307 C. proc. civ., se constată că acesta este nefondat. Hotărârea atacată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și ele se referă la activitatea desfășurată de recurent și care au fost dus la admiterea cererii formulate de C.N.S.A.S.

Într-adevăr, pentru a fi admisă o acțiune în constatarea calității de lucrător al Securității, în sensul O.U.G. nr. 24/2008 se cer întrunite cumulativ mai multe condiții. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, lucrător al Securității este considerată orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Din interpretarea acestui text rezultă că pentru a stabili calitatea de lucrător al Securității trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: - persoana să fi avut calitatea de ofițer sau subofițer al Securității, inclusiv acoperit, în perioada 1945-1989; - persoana să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Cu probele aflate la dosar s-a făcut dovada îndeplinirii acestor condiții deoarece recurentul a fost ofițer de Securitate și în această calitate, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Referitor la aceste probe, se constată că chiar dacă documentul nr.19 din 9 octombrie 1961 nu este semnat de recurent, are legătură indirectă cu activitatea acestuia deoarece în anul 1977 există o notă informativă încheiată de recurent privind pe „D.M.” ce a fost recrutat din anul 1961, conform documentului depus la dosar. Oricum, la dosar există probe care dovedesc întrunirea condițiilor prevăzute de lege pentru admiterea acțiunii. 3. Hotărârea atacată nu este dată cu încălcarea art. 129 C. proc.

civ. Într-adevăr, potrivit art. 129 C. proc. civ., judecătorul fondului avea îndatorirea legală să stăruie, prin toate mijloacele pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului. De menționat că recurentul, în prezent pensionat din funcția de procuror, a fost asistat de un avocat atât în fața Tribunalului București, instanța mai întâi sesizată, cât și în fața Curții de Apel București. În întâmpinarea depusă în dosarul nr. 23576/3/2008 al Tribunalului București, recurentul a solicitat administrarea unor probe, însă, după declinarea cauzei și înregistrarea acesteia pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, recurentul, prin apărător, a formulat excepție de neconstituționalitate și, după revenirea dosarului de la Curtea Constituțională, nu a formulat nicio solicitare de probatorii.

De altfel, potrivit art. 167 C. proc. civ., dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să ducă la dezlegarea pricinii. În raport de probele solicitate de recurent se constată că acestea nici nu ar fi fost utile și pertinente cauzei pentru că din adresele solicitate către diversele instituții de dovedeau fapte ulterioare anului 1989 și oricum recurentul a recunoscut faptul că a fost lucrător al Securității și, după anul 1989, a lucrat în serviciile de informații până în 1990 când a fost trecut în rezervă. Acțiunea în constatare s-a referit la activitatea desfășurată de recurent anterior anului 1989 și instanța de fond a avut de interpretat și verificat documentele depuse pentru a stabili incidența O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.N. împotriva sentinței civile nr. 963 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 ianuarie 2011.