ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 40/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței

constatarea calității de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe

pârâtul P.N.

Reclamantul a arătat că pârâtul a

avut gradul de locotenent major (1974, 1975, 977), căpitan (1978-1983) și maior

(1984-1989) în cadrul Inspectoratului Județean Vâlcea și a procedat la

dirijarea rețelei informative și utilizarea măsurilor de tehnică operativă la

domiciliul persoanei urmărite. Măsurile informativ-operative au urmărit

îndeplinirea obiectivelor stabilite de Securitate față de persoanele urmărite,

stabilind „pozițiile ostile orânduirii de stat", „auditorii și colportării

știrilor transmise la posturile de radio reacționar", supravegherea

foștilor deținuți politici, stabilirea eventualelor legături pe care le au

persoanele urmărite cu cetățeni străini.

Prin cererea depusă la termenul din

23 februarie 2010, pârâtul a arătat că a fost eliberat la 15 decembrie 2009 din

funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brezoi ca urmare a

pensionării, invocând lipsa de interes a C.N.S.A.S. în promovarea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 963 din 23

ianuarie 2010 Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția lipsei de interes și a admis acțiunea reclamantului,

constatând calitatea pârâtului de lucrător al securității.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a apreciat că, în timpul judecății, pârâtul a fost eliberat

din funcția de magistrat, dar acesta nu conduce la lipsa de interes a acțiunii

în constatare, având în vedere scopul acesteia: deconspirarea Securității.

Calitatea persoanei se verifică,

conform legii, la momentul declanșării procedurii, interesul public în accesul

la aceste informații subzistând și în cazul încetării raportului de serviciu

sau demnitate publică în timpul procesului.

Instanța de fond a mai reținut că pârâtul

P.N., ofițer în cadrul Inspectoratului Județean Vâlcea, a procedat la

recrutarea de colaboratori ai Securității și dirijarea rețelei informative,

astfel cum rezultă din raportul recrutare din 11 octombrie 1975, raport cu

propuneri de predare a colaboratorului „P.D.” din 04 aprilie 1985, note

informative ale colaboratorilor, cu instrucțiunile dispuse de pârât, în

perioada 1975-1978.

Pârâtul a întocmit în iunie 1989

planul de măsuri privind pe U.P., avocat, în vederea „stabilirii cauzei reale

care determină comportarea neloială a obiectivului, dat fiind că este

descendent de fost condamnat pentru infracțiuni contra securității statului”.

S-a mai susținut că prin

activitățile desfășurate sau coordonate de pârât, acesta a suprimat, respectiv

îngrădit, drepturi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la libertatea de

exprimare și libertatea opiniilor, libertatea cuvântului și libertatea presei,

dreptul la viață privată, secretul corespondenței și al convorbirilor

telefonice, dreptul la libera circulație.

Împotriva hotărârii instanței de

fond, pârâtul P.N. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivele de recurs se arată că:

- hotărârea pronunțată este lipsită

de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Potrivit art.111 C. proc. civ.

„partea care are interes poate să facă cerere…”, iar interesul legitim avut în

vedere și urmărit de legiuitor când a emis O.U.G. nr. 24/2009 a fost

constatarea calității de lucrător al fostei Securități pentru persoanele care

ocupă funcții și demnități publice, între care și procurorii de la parchetele

civile.

Însă, în cauză, la data soluționării

în fond a pricinii (23 februarie 2010) nu erau întrunite condițiile cumulativ

prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 pentru că în baza Decretului nr. 1871 din 15

decembrie 2009 a fost eliberat din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzoi ca urmare a pensionării, astfel că cererea

reclamantei C.N.S.A.S. a devenit lipsită de interes legitim.

- hotărârea recurată cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii, motiv de recurs prevăzut de art.

304 pct. 7 C. proc. civ.

Acțiunea reclamantei a fost

formulată în baza art. 1, art. 2, art. 8, art. 11 și art. 33 din O.U.G. nr. 24/2008,

dar în cazul recurentului nu sunt întrunite condițiile cumulative și

obligatorii prevăzute de lege deoarece:

- nu a desfășurat activități

concrete prin care să fi exercitată „o teroare permanentă împotriva cetățenilor

țării” și de „reprimare” a cetățenilor;

- majoritatea documentelor depuse de

C.N.S.A.S. nu au legătură directă cu activitatea sa profesională de ofițer al

Securității;

- nu a negat și nu neagă calitatea

sa de ofițer al Securității, dar nu a desfășurat activități prin care să fi

suprimat sau îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Se invocă faptul că o serie de

documente care nu au legătură cu activitatea sa profesională de ofițer al

Securității și nu dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.

- hotărârea recurată a fost dată cu

încălcarea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ.

Judecătorul fondului avea

îndatorirea legală să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni

orice greșeală privind aflarea adevărului.

Recurentul-pârât deși a propus

administrarea unor probe pertinente și concludente, respectiv o adresă către

C.S.M. prin care să se solicite rezultate verificărilor efectuate pentru numirea

sa ca procuror la Procuratura Județului Vâlcea, adresa către M.A.N. din care să

rezulte preluarea acestuia la 22 decembrie 1989 ca ofițer de Securitate, o

adresă către S.R.I. din care să rezulte preluarea sa ca ofițer specialist în

activitatea de informații până la 22 mai 1990, doi martori care cunosc

activitatea sa în Securitate, proba cu înscrisuri din care să rezulte că a

lucrat în Securitate ca specialist în informații și nu pentru reprimarea

cetățenilor.

După examinarea motivelor de recurs,

a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

recurs invocat privind nelegalitatea hotărârii atacate pentru că a fost dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., se constată că acesta este nefondat.

Recurentul a invocat faptul că prin

Decretul nr. 1871 din 15 decembrie 2009 al Președintelui României a fost

eliberat din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brezoi, județul Vâlcea ca urmare a pensionării și, prin urmare, nu ar mai fi

îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 3 și art. 5 din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității,

între persoanele care sunt numite în funcții de demnitate publică și care sunt

obligate să depună declarația pe propria răspundere în sensul că au avut sau nu

calitatea de lucrător sau colaborator al Securității se află și procurorii de

la parchetele civile.

Recurentul, la momentul declanșării

procedurii de verificare deținea funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzoi, județul Vâlcea și se încadra în categoria prevăzută

de lege.

Faptul că ulterior, pe parcursul

litigiului acesta s-a pensionat, nu prezintă relevanță pentru că importantă era

funcția deținută în momentul începerii verificărilor.

recurs potrivit căruia hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de

natura pricinii, motiv de recurs prevăzut de art. 307 C. proc. civ., se constată

că acesta este nefondat.

Hotărârea atacată cuprinde motivele

de fapt și de drept care au format convingerea instanței și ele se referă la

activitatea desfășurată de recurent și care au fost dus la admiterea cererii

formulate de C.N.S.A.S.

Într-adevăr, pentru a fi admisă o

acțiune în constatarea calității de lucrător al Securității, în sensul O.U.G.

nr. 24/2008 se cer întrunite cumulativ mai multe condiții.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008, lucrător al Securității este considerată orice persoană

care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității, inclusiv

ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Din interpretarea acestui text

rezultă că pentru a stabili calitatea de lucrător al Securității trebuie

îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- persoana să fi avut calitatea de

ofițer sau subofițer al Securității, inclusiv acoperit, în perioada 1945-1989;

- persoana să fi desfășurat

activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului.

Cu probele aflate la dosar s-a făcut

dovada îndeplinirii acestor condiții deoarece recurentul a fost ofițer de

Securitate și în această calitate, a desfășurat activități prin care a suprimat

sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Referitor la aceste probe, se

constată că chiar dacă documentul nr.19 din 9 octombrie 1961 nu este semnat de

recurent, are legătură indirectă cu activitatea acestuia deoarece în anul 1977

există o notă informativă încheiată de recurent privind pe „D.M.” ce a fost

recrutat din anul 1961, conform documentului depus la dosar.

Oricum, la dosar există probe care

dovedesc întrunirea condițiilor prevăzute de lege pentru admiterea acțiunii.

încălcarea art. 129 C. proc. civ.

Într-adevăr, potrivit art. 129 C.

proc. civ., judecătorul fondului avea îndatorirea legală să stăruie, prin toate

mijloacele pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului.

De menționat că recurentul, în

prezent pensionat din funcția de procuror, a fost asistat de un avocat atât în

fața Tribunalului București, instanța mai întâi sesizată, cât și în fața Curții

de Apel București.

În întâmpinarea depusă în dosarul

nr. 23576/3/2008 al Tribunalului București, recurentul a solicitat

administrarea unor probe, însă, după declinarea cauzei și înregistrarea

acesteia pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal, recurentul, prin apărător, a formulat excepție de neconstituționalitate

și, după revenirea dosarului de la Curtea Constituțională, nu a formulat nicio solicitare de probatorii.

De altfel, potrivit art. 167 C.

proc. civ., dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot

să ducă la dezlegarea pricinii.

În raport de probele solicitate de

recurent se constată că acestea nici nu ar fi fost utile și pertinente cauzei

pentru că din adresele solicitate către diversele instituții de dovedeau fapte

ulterioare anului 1989 și oricum recurentul a recunoscut faptul că a fost

lucrător al Securității și, după anul 1989, a lucrat în serviciile de informații până în 1990 când a fost trecut în rezervă.

Acțiunea în constatare s-a referit

la activitatea desfășurată de recurent anterior anului 1989 și instanța de fond

a avut de interpretat și verificat documentele depuse pentru a stabili

incidența O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității.

Apreciind că soluția instanței de

fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20

din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.N.

împotriva sentinței civile nr. 963 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 ianuarie 2011.