ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2102/2011

Obiectul acțiunii și procedura derulată în primă instanță Reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității l-a chemat în judecată pe pârâtul N.D., solicitând instanței să constate calitatea acestuia de lucrător al securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin cererea din 30 aprilie 2008, adresată Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de către C.A.M. s-a solicitat verificarea, sub aspectul calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului acesteia. A mai arătat că, așa cum rezultă din Nota de constatare din 02 septembrie 2008, ca și din înscrisurile atașate acțiunii, pârâtul a avut gradul de locotenent colonel și funcția de șef Serviciul 8 din cadrul Direcției I și, în această calitate, a participat la analiza eficienței măsurilor întreprinse în cazul persoanelor care „au trimis postului de radio „E.L.” și altor organisme internaționale scrisori cu conținut denigrator la adresa realităților din R.S.România, invocând așa-zisa nerespectare a drepturilor omului”. Prin „cererea completatoare și precizatoare”, formulată la data de 11 februarie 2009, pârâtul a invocat excepția de necompetență materială a instanței, excepția lipsei de interes, excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de finalitate juridică și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. a), art. 7, art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) și art. 24 O.U.G. nr. 24/2008, în raport de art. 1 alin. (3), art. 15, 16, 21, 23, 24, 30, 53, 54, 55, 57 și 126 din Constituție. Prin încheierea din data de 21 mai 2009, a admis cererea pârâtului și a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate, excepție respinsă de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1411 din 03 noiembrie 2009. La data de 02 martie 2010, cauza a fost repusă pe rol în vederea continuării judecății. 2.Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 2169 din 6 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a hotărât respingerea excepției de necompetență materială a instanței, excepția lipsei de interes și excepția lipsei de finalitate juridică, invocate de pârât. De asemenea, a admis acțiunea formulată de reclamant și a constatat existența calității de lucrător al Securității a pârâtului N.D.. Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele: Excepția de necompetență materială a instanței este neîntemeiată, în raport cu prevederile art. 11 alin. (1) O.U.G. nr. 24/2008, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 293/2008, care instituie competența exclusivă a Curții de Apel București în soluționarea acțiunii. Referitor la excepția lipsei calității procesuale active, s-a reținut că este neîntemeiată față de prevederile art. 8 lit. a) și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, din a căror interpretare rezultă că acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia poate fi promovată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității , în baza notei de constatare întocmită în condițiile art. 7 din acest act normativ și aprobată de Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Cât privește interesul reclamantului de a promova acțiunea în constatare, s-au avut în vedere rațiunile adoptării O.U.G. nr. 24/2008, respectiv „continuarea, într-un mecanism nou, a procesului de devoalare a activităților exercitate de regimul comunist”, care a exercitat, prin intermediul Securității, „o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, a drepturilor și a libertăților fundamentale”. Pe fondul cauzei, s-a reținut că acțiunea în constatare formulată de reclamant este întemeiată, pârâtul îndeplinind dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G.nr. 24/2008, întrucât a avut gradul de locotenent colonel și funcția de șef Serviciul 8 din cadrul Direcției I, iar în această calitate a desfășurat acțiuni și a dispus măsuri informativ-operative în scopul susținerii regimului totalitar comunist, astfel cum au fost reținute în cuprinsul Notei de constatare din 02 septembrie 2008, care nu au fost contestate în cauză. 3.Recursul exercitat de pârât Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs pârâtul N.D., invocând prevederile art. 304 pct. 7 și art. 9 C. proc. civ.. Din motivarea căii de atac, în care recurentul-pârât a reluat unele dinte apărările formulate în întâmpinarea și notele scrise depuse la dosarul de fond, ar putea fi decelate următoarele critici: 3.1. Hotărârea a fost pronunțată de o instanță necompetentă, pentru că litigiul are o natură juridică strict civilă, acțiunea fiind una în constatare, întemeiată pe prevederile art. 111 C. proc. civ., iar nu o acțiune în anularea unui act administrativ care să fie soluționată de o secție de contencios administrativ. 3.

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității este un organism cu atribuții administrative, iar nu jurisdicționale, astfel că acțiunea este lipsită de interes. 3.

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu a acționat în baza unui mandat de reprezentare, motiv pentru care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant și excepția lipsei calității procesuale active. 3.

Scopul O.U.G. nr. 24/2008 este străin ideii de justiție, are caracter revanșard,politic și nu asigură respectarea principiului egalității de tratament în justiție, prevăzând scutirea de taxe de timbru a reclamantului. 3.

În speță, nu au fost prezentate dovezi privind persecutarea persoanelor vizate de măsurile operative coordonate de recurentul-pârât în virtutea atribuțiilor sale de serviciu, măsurile dispuse prin planurile de măsuri nu au fost puse în aplicare în mod efectiv, prin acțiuni concrete, iar instanța de fond a declarat dezbaterile închise pe baza unor înscrisuri insuficiente, neconvingătoare, fiind lipsită de rol activ. 3.

Utilizarea mijloacelor muncii informative, la ordin și sub comandă militară, nu se încadrează în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G.nr. 24/2008, modul de abordare a unei cauze de acest gen neputând fi justificat prin invocarea interesului public și a dreptului de informare prevăzut de art. 31 din Constituția României. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, dezlegarea dată de judecătorul fondului fiind legală. Argumente de fapt și de drept relevante Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător a recurentului-pârât. Verificările au fost efectuate ca urmare a cererii formulate în acest sens de către C.A.M., în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008. Prima instanță a reținut în mod corect, pe baza documentației prezentate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, că recurentul-pârâta avut calitatea de ofițer al Securității și că, prin activitatea desfășurată, a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Pentru a răspunde motivelor de recurs, pe care partea nu le-a structurat în acord cu temeiurile de drept invocate în calea de atac, Înalta Curte urmează să le grupeze și să le sistematizeze, analizându-le prin considerente comune, raportate la cazurile de casare sau de modificare în care pot fi încadrate. 1.1. Critica privind necompetența instanței care a pronunțat hotărârea atacată, ce poate fi încadrată în prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., este nefondată. Curtea de apel, secția contencios administrativ și fiscal, a fost învestită în temeiul normei speciale de competență cuprinsă în art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin aplicarea prevederii tranzitorii cuprinse în art. 34 din același act normativ. 1.2. Criticile referitoare la neregularitatea sesizării instanței prin prisma lipsei de interes, lipsei calității procesuale active și lipsei dovezii calității de reprezentant a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (expuse la pct. 1.3.2. - 1.3.3.) sunt, de asemenea, nefondate, pentru că intimatul-reclamant a acționat potrivit atribuțiilor conferite prin dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008 (art. 7 - 11). Judecătorul fondului a reținut corect că, în optica legiuitorului, acțiunea în constatarea calității de lucrător sau de colaborator al Securității vizează realizarea unui interes general, care se deduce chiar din preambulul O.U.G. nr. 24/2008, în care se menționează că, „în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securității statului, parte a poliției politice, o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale. Aceasta îndreptățește accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității”. 1.3. Criticile privind scopul și calitatea legii pe care s-a întemeiat acțiunea reiau, în mare măsură, susținerile pe care recurentul-pârât le-a făcut în motivarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. a) și b), art. 7, art. 8, art. 9, art. 10, art. 11 și art. 24 din O.U.G.nr. 24/2008, invocate în fața primei instanțe. Excepția de neconstituționalitate a fost însă respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 14211 din 3 noiembrie 2009 a Curții Constituționale, care a reținut că toate textele vizate sunt în acord cu Constituția României, astfel că aspectele menționate nu mai pot fi repuse în discuție pe calea recursului. Procedura judiciară derulată în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 asigură toate garanțiile dreptului la un proces echitabil, părțile sunt pe poziții de egalitate procesuală iar în ceea ce privește timbrajul, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a fost scutit de taxe judiciare pentru judecata în primă instanță, potrivit art. 11 alin. (1) teza finală din O.U.G. nr. 24/2008, dar în mod corespunzător, nici recurentului-pârât nu i s-a pretins vreo taxă pentru promovarea căii de atac. 1.4. Critica privind modul de administrare și interpretare a probelor și rolul activ al instanței. Curtea de apel a soluționat cauza pe baza înscrisurilor prezentate de intimatul-reclamant, incluzând note de activitate, adrese și rapoarte întocmite de recurentul-pârât în perioada în care era ofițer de Securitate, comunicate acestuia la termenul din 26 februarie 2009, în temeiul art. 96 C. proc. civ.. Recurentul-pârât nu a contestat autenticitatea înscrisurilor și nu a solicitat probe în combaterea lor, apărarea sa constând în invocarea unor excepții procesuale și a excepției de neconstituționalitate a unor prevederi ale O.U.G. nr. 24/2008. Nici în recurs, recurentul-pârât nu a depus la dosar înscrisuri, potrivit art. 305 C. proc. civ., deși în finalul cererii de recurs a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri. Atâta vreme cât instanța de fond a considerat concludente înscrisurile depuse de intimatul-reclamant, nu i se poate reproșa o lipsă a rolului activ, care nu poate fi transformat într-un mijloc de rupere a echilibrului procesual, prin substituirea instanței în poziția procesuală a uneia dintre părți și apărarea intereselor acesteia, mai ales atunci când partea beneficiază de asistență juridică de specialitate, asigurată de un avocat cu delegație la dosar. 1.5. Critica privind încadrarea activității recurentului-pârât în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Potrivit prevederii legale enunțate, este lucrător al Securității „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”. Recurentul-pârât a încercat să acrediteze ideea că, prin activitățile desfășurate în calitatea sa de locotenent-colonel, Șef serviciu în cadrul Direcței I a Securității, și apoi de colonel, Șef al Inspectoratului Județean de Securitate Brașov, nu a suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăți fundamentale ale omului. Susținerile sale sunt însă infirmate de înscrisurile aflate la dosarul de fond, care demonstrează cu prisosință acțiunile ce pot fi încadrate în ipoteza normei juridice citate. Astfel, nota din 12 octombrie 1977, vizează „măsurile diversificate de neutralizare a elementelor în cauză” pe care le-au întreprins organele de securitate pentru „contracararea” acțiunilor unor „elemente înapoiate, aventuriere și lipsite de patriotism, ori cu diferite nemulțumiri personale, între care și P.G., fost condamnat pentru infracțiuni contra securității statului, cunoscut cu atitudine ostilă orânduirii socialiste”, care, „stimulate de propaganda dușmănoasă desfășurată împotriva țării noastre de cercuri reacționare din străinătate”, au trimis postului de radio „E.L.” și altor organisme internaționale, „scrisori cu conținut denigrător la adresa realităților din R.S.România, invocând așa-zisa nerespectare a drepturilor omului”. În notă au fost expuse măsurile deja întreprinse, constând în cercetarea și avertizarea mai multor persoane, punerea în discuția colectivelor de oameni ai muncii, „măsuri complexe de influențare în direcția renunțării la acțiuni ostile”, dispersarea în unități economice din diferite județe, etc. Într-o altă notă întocmită de recurentul-pârât, din 21 decembrie 1977, se menționa, printre altele, să se opereze eficient în neutralizarea, îndeosebi a denigratorilor, folosindu-se toate mijloacele reglementate de ordine. Adepții lui P.G. să fie urmăriți atent, să se organizeze un control permanent, de la centru, asupra modului cum sunt urmăriți, să se caute în activitatea și comportarea lor infracțiuni de drept comun și să se aplice măsurile legale pe linie de miliție. De asemenea, unele dintre înscrisurile aflate la dosarul de fond privesc măsurile dispuse pentru urmărirea unor persoane determinate (C.E., S.E.), în vederea identificării legăturilor dintre ele și a naturii acestora, fiind reprodus și conținutul corespondenței interceptate. Or, dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor era prevăzut în art. 28 din Constituția României din 1965, fiind, așadar, protejat la nivel normativ și în perioada anterioară anului 1989. Dezlegarea dată fondului cauzei reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a art. 2 lit. a) O.U.G. nr. 24/2008, în raport cu probele cauzei, iar motivele care au format convingerea instanței sunt expuse în mod logic și detaliat, întrunind toate cerințele impuse de art. 261 pct. 5 C. proc. civ.. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.