ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2102/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2102/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

și procedura derulată în primă instanță

Reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității l-a chemat în judecată pe

pârâtul N.D., solicitând instanței să constate calitatea acestuia de lucrător

al securității.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că, prin cererea din 30 aprilie 2008, adresată Consiliului

Național pentru Studierea Arhivelor Securității de către C.A.M. s-a solicitat

verificarea, sub aspectul calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii

sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului acesteia.

A mai arătat că, așa

cum rezultă din Nota de constatare din 02 septembrie 2008, ca și din

înscrisurile atașate acțiunii, pârâtul a avut gradul de locotenent colonel și

funcția de șef Serviciul 8 din cadrul Direcției I și, în această calitate, a

participat la analiza eficienței măsurilor întreprinse în cazul persoanelor

care „au trimis postului de radio „E.L.” și altor organisme internaționale

scrisori cu conținut denigrator la adresa realităților din R.S.România,

invocând așa-zisa nerespectare a drepturilor omului”.

Prin „cererea

completatoare și precizatoare”, formulată la data de 11 februarie 2009, pârâtul

a invocat excepția de necompetență materială a instanței, excepția lipsei de

interes, excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de

finalitate juridică și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2

lit. a), art. 7, art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) și art. 24 O.U.G. nr. 24/2008,

în raport de art. 1 alin. (3), art. 15, 16, 21, 23, 24, 30, 53, 54, 55, 57 și

126 din Constituție.

Prin încheierea din

data de 21 mai 2009, a admis cererea pârâtului și a sesizat Curtea

Constituțională cu excepția de neconstituționalitate, excepție respinsă de

Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1411 din 03 noiembrie 2009.

La data de 02 martie 2010,

cauza a fost repusă pe rol în vederea continuării judecății.

2.Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă

nr. 2169 din 6 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a hotărât respingerea excepției de necompetență materială a instanței,

excepția lipsei de interes și excepția lipsei de finalitate juridică, invocate de

pârât.

De asemenea, a admis acțiunea

formulată de reclamant și a constatat existența calității de lucrător al Securității

a pârâtului N.D..

Pentru a decide astfel,

instanța a reținut următoarele:

Excepția de necompetență

materială a instanței este neîntemeiată, în raport cu prevederile art. 11 alin.

(1) O.U.G. nr. 24/2008, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea

nr. 293/2008, care instituie competența exclusivă a Curții de Apel București în

soluționarea acțiunii.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale active, s-a reținut că este neîntemeiată față de prevederile

art. 8 lit. a) și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, din a căror interpretare rezultă

că acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator

al acesteia poate fi promovată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității , în baza notei de constatare întocmită în condițiile art. 7 din acest

act normativ și aprobată de Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor

Securității.

Cât privește interesul

reclamantului de a promova acțiunea în constatare, s-au avut în vedere rațiunile

adoptării O.U.G. nr. 24/2008, respectiv „continuarea, într-un mecanism nou, a procesului

de devoalare a activităților exercitate de regimul comunist”, care a exercitat,

prin intermediul Securității, „o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării,

a drepturilor și a libertăților fundamentale”.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că acțiunea în constatare formulată de reclamant este întemeiată, pârâtul

îndeplinind dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G.nr. 24/2008, întrucât a avut gradul

de locotenent colonel și funcția de șef Serviciul 8 din cadrul Direcției I, iar

în această calitate a desfășurat acțiuni și a dispus măsuri informativ-operative

în scopul susținerii regimului totalitar comunist, astfel cum au fost reținute în

cuprinsul Notei de constatare din 02 septembrie 2008, care nu au fost contestate

în cauză.

3.Recursul exercitat de

pârât

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs pârâtul N.D., invocând prevederile

art. 304 pct. 7 și art. 9 C. proc. civ..

Din motivarea căii de

atac, în care recurentul-pârât a reluat unele dinte apărările formulate în întâmpinarea

și notele scrise depuse la dosarul de fond, ar putea fi decelate următoarele critici:

3.1. Hotărârea a fost

pronunțată de o instanță necompetentă, pentru că litigiul are o natură juridică

strict civilă, acțiunea fiind una în constatare, întemeiată pe prevederile art.

111 C. proc. civ., iar nu o acțiune în anularea unui act administrativ care să fie

soluționată de o secție de contencios administrativ.

3.2. Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității este un organism cu atribuții administrative,

iar nu jurisdicționale, astfel că acțiunea este lipsită de interes.

3.3. Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității nu a acționat în baza unui mandat de reprezentare,

motiv pentru care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant și excepția

lipsei calității procesuale active.

3.4. Scopul O.U.G. nr.

24/2008 este străin ideii de justiție, are caracter revanșard,politic și nu asigură

respectarea principiului egalității de tratament în justiție, prevăzând scutirea

de taxe de timbru a reclamantului.

3.5. În speță, nu au fost

prezentate dovezi privind persecutarea persoanelor vizate de măsurile operative

coordonate de recurentul-pârât în virtutea atribuțiilor sale de serviciu, măsurile

dispuse prin planurile de măsuri nu au fost puse în aplicare în mod efectiv, prin

acțiuni concrete, iar instanța de fond a declarat dezbaterile închise pe baza unor

înscrisuri insuficiente, neconvingătoare, fiind lipsită de rol activ.

3.6. Utilizarea mijloacelor

muncii informative, la ordin și sub comandă militară, nu se încadrează în prevederile

art. 2 lit. a) din O.U.G.nr. 24/2008, modul de abordare a unei cauze de acest gen

neputând fi justificat prin invocarea interesului public și a dreptului de informare

prevăzut de art. 31 din Constituția României.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, dezlegarea dată

de judecătorul fondului fiind legală.

Argumente de fapt și de

drept relevante

Intimatul-reclamant Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios

administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind

accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect

constatarea calității de lucrător a recurentului-pârât.

Verificările au fost efectuate

ca urmare a cererii formulate în acest sens de către C.A.M., în temeiul art. 1

alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prima instanță a reținut

în mod corect, pe baza documentației prezentate de Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, că recurentul-pârâta avut calitatea de ofițer al Securității

și că, prin activitatea desfășurată, a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți

fundamentale ale omului.

Pentru a răspunde motivelor

de recurs, pe care partea nu le-a structurat în acord cu temeiurile de drept invocate

în calea de atac, Înalta Curte urmează să le grupeze și să le sistematizeze, analizându-le

prin considerente comune, raportate la cazurile de casare sau de modificare în care

pot fi încadrate.

1.1. Critica privind necompetența

instanței care a pronunțat hotărârea atacată, ce poate fi încadrată în prevederile

art. 304 pct. 3 C. proc. civ., este nefondată. Curtea de apel, secția contencios

administrativ și fiscal, a fost învestită în temeiul normei speciale de competență

cuprinsă în art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 293/2008, prin aplicarea prevederii tranzitorii cuprinse în art. 34 din

același act normativ.

1.2. Criticile referitoare

la neregularitatea sesizării instanței prin prisma lipsei de interes, lipsei calității

procesuale active și lipsei dovezii calității de reprezentant a Consiliului Național

pentru Studierea Arhivelor Securității (expuse la pct. 1.3.2. - 1.3.3.) sunt, de

asemenea, nefondate, pentru că intimatul-reclamant a acționat potrivit atribuțiilor

conferite prin dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008 (art. 7 - 11).

Judecătorul fondului a

reținut corect că, în optica legiuitorului, acțiunea în constatarea calității de

lucrător sau de colaborator al Securității vizează realizarea unui interes general,

care se deduce chiar din preambulul O.U.G. nr. 24/2008, în care se menționează că,

„în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie

1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securității statului,

parte a poliției politice, o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, drepturilor

și libertăților lor fundamentale. Aceasta îndreptățește accesul la propriul dosar

și deconspirarea Securității”.

1.3. Criticile privind

scopul și calitatea legii pe care s-a întemeiat acțiunea reiau, în mare măsură,

susținerile pe care recurentul-pârât le-a făcut în motivarea excepției de neconstituționalitate

a prevederilor art. 2 lit. a) și b), art. 7, art. 8, art. 9, art. 10, art. 11 și

art. 24 din O.U.G.nr. 24/2008, invocate în fața primei instanțe.

Excepția de neconstituționalitate

a fost însă respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 14211 din 3 noiembrie 2009

a Curții Constituționale, care a reținut că toate textele vizate sunt în acord cu

Constituția României, astfel că aspectele menționate nu mai pot fi repuse în discuție

pe calea recursului.

Procedura judiciară derulată

în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 asigură toate garanțiile dreptului la un proces echitabil,

părțile sunt pe poziții de egalitate procesuală iar în ceea ce privește timbrajul,

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a fost scutit de taxe

judiciare pentru judecata în primă instanță, potrivit art. 11 alin. (1) teza finală

din O.U.G. nr. 24/2008, dar în mod corespunzător, nici recurentului-pârât nu i s-a

pretins vreo taxă pentru promovarea căii de atac.

1.4. Critica privind modul

de administrare și interpretare a probelor și rolul activ al instanței.

Curtea de apel a soluționat

cauza pe baza înscrisurilor prezentate de intimatul-reclamant, incluzând note de

activitate, adrese și rapoarte întocmite de recurentul-pârât în perioada în care

era ofițer de Securitate, comunicate acestuia la termenul din 26 februarie 2009,

în temeiul art. 96 C. proc. civ..

Recurentul-pârât nu a

contestat autenticitatea înscrisurilor și nu a solicitat probe în combaterea lor,

apărarea sa constând în invocarea unor excepții procesuale și a excepției de neconstituționalitate

a unor prevederi ale O.U.G. nr. 24/2008.

Nici în recurs, recurentul-pârât

nu a depus la dosar înscrisuri, potrivit art. 305 C. proc. civ., deși în finalul

cererii de recurs a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.

Atâta vreme cât instanța

de fond a considerat concludente înscrisurile depuse de intimatul-reclamant, nu

i se poate reproșa o lipsă a rolului activ, care nu poate fi transformat într-un

mijloc de rupere a echilibrului procesual, prin substituirea instanței în poziția

procesuală a uneia dintre părți și apărarea intereselor acesteia, mai ales atunci

când partea beneficiază de asistență juridică de specialitate, asigurată de un avocat

cu delegație la dosar.

1.5. Critica privind încadrarea

activității recurentului-pârât în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Potrivit prevederii legale

enunțate, este lucrător al Securității „orice persoană care, având calitatea de

ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de

Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități

prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.

Recurentul-pârât a încercat

să acrediteze ideea că, prin activitățile desfășurate în calitatea sa de locotenent-colonel,

Șef serviciu în cadrul Direcței I a Securității, și apoi de colonel, Șef al Inspectoratului

Județean de Securitate Brașov, nu a suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăți

fundamentale ale omului.

Susținerile sale sunt

însă infirmate de înscrisurile aflate la dosarul de fond, care demonstrează cu prisosință

acțiunile ce pot fi încadrate în ipoteza normei juridice citate.

Astfel, nota din 12 octombrie

1977, vizează „măsurile diversificate de neutralizare a elementelor în cauză” pe

care le-au întreprins organele de securitate pentru „contracararea” acțiunilor unor

„elemente înapoiate, aventuriere și lipsite de patriotism, ori cu diferite nemulțumiri

personale, între care și P.G., fost condamnat pentru infracțiuni contra securității

statului, cunoscut cu atitudine ostilă orânduirii socialiste”, care, „stimulate

de propaganda dușmănoasă desfășurată împotriva țării noastre de cercuri reacționare

din străinătate”, au trimis postului de radio „E.L.” și altor organisme internaționale,

„scrisori cu conținut denigrător la adresa realităților din R.S.România, invocând

așa-zisa nerespectare a drepturilor omului”.

În notă au fost expuse

măsurile deja întreprinse, constând în cercetarea și avertizarea mai multor persoane,

punerea în discuția colectivelor de oameni ai muncii, „măsuri complexe de influențare

în direcția renunțării la acțiuni ostile”, dispersarea în unități economice din

diferite județe, etc.

Într-o altă notă întocmită

de recurentul-pârât, din 21 decembrie 1977, se menționa, printre altele, să se opereze

eficient în neutralizarea, îndeosebi a denigratorilor, folosindu-se toate mijloacele

reglementate de ordine. Adepții lui P.G. să fie urmăriți atent, să se organizeze

un control permanent, de la centru, asupra modului cum sunt urmăriți, să se caute

în activitatea și comportarea lor infracțiuni de drept comun și să se aplice măsurile

legale pe linie de miliție.

De asemenea, unele dintre

înscrisurile aflate la dosarul de fond privesc măsurile dispuse pentru urmărirea

unor persoane determinate (C.E., S.E.), în vederea identificării legăturilor dintre

ele și a naturii acestora, fiind reprodus și conținutul corespondenței interceptate.

Or, dreptul la libertatea

de exprimare și libertatea opiniilor era prevăzut în art. 28 din Constituția României

din 1965, fiind, așadar, protejat la nivel normativ și în perioada anterioară anului

1989.

Dezlegarea dată fondului

cauzei reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a art. 2 lit. a) O.U.G.

nr. 24/2008, în raport cu probele cauzei, iar motivele care au format convingerea

instanței sunt expuse în mod logic și detaliat, întrunind toate cerințele impuse

de art. 261 pct. 5 C. proc. civ..

Temeiul legal al soluției

adoptate în recurs

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de N.D. împotriva sentinței

civile nr. 2169 din 6 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 aprilie

2011.