ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 41/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 41/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată
pe pârâtul M.M. solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate
calitatea pârâtului de lucrător al Securității.
În fapt, reclamantul
a arătat că prin cererea din 13 august 2009, adresată C.N.S.A.S. de către
domnul P.C., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calității de
lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la
instrumentarea dosarului fond informativ nr. x (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care
domnul M.M. figurează.
Prin întâmpinare,
pârâtul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 lit.
a) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport de prevederile art. 21 din Constituția
României precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Prin Sentința nr.
2428 din 4 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu
excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 lit. a) din O.U.G. nr.
24/2008; a respins excepția lipsei calității procesuale active a Consiliului
Național pentru Studierea Arhivelor Securității; a admis acțiunea formulată de
reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a
constatat calitatea de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul
M.M.
Pentru a dispune
sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a
prevederilor art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, prima instanță a constatat
că sunt îndeplinite condițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, opinând, în
sensul că excepția este neîntemeiată.
Cu privire la
excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, prima instanță a
constatat că legiuitorul a acordat prin O.U.G. nr. 24/2008 legitimitate
procesuală activă reclamantului, fapt ce îl scutește pe acesta de a face dovada
unui interes personal al acestei instituții.
Cu privire la fondul
cauzei, prima instanță a constatat, din analiza conținutului înscrisurilor de
la dosar, că sunt îndeplinite condițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008
pentru ca pârâtul să fie considerat lucrător al fostei Securității.
Activitatea
desfășurată de reclamant se înscrie tocmai în acele atribuții ale fostei
Securități pe linia sprijinirii regimului totalitar comunist, identificând și
supraveghind orice persoana care făcea afirmații necorespunzătoare atât la
adresa politicii de partid și de stat cât și a conducerii statului, orice
afirmație nefavorabilă la adresa "conducătorului iubit", fiind
interpretată ca o poziție importantă a orânduirii și statului.
Scopul acțiunilor nu
era nici pe de parte prevenirea săvârșirii de infracțiuni ori urmărirea unor
persoane care atentau la ordinea publică ori securitatea națională ci
constrângerea cetățenilor de a rămâne mai departe în țară pentru a nu se crea
impresia că regimul comunist ar fi un regim restrictiv și care afectează
libertățile cetățenești recunoscute la mod declarativ.
Că este așa o
demonstrează faptul că numitul G.I. a fost urmărit numai pentru dorința de a
pleca și eventual a rămâne în străinătate.
Măsurile dispuse de
pârât au încălcat atât dreptul la viață privată și la secretul corespondenței
și convorbirilor telefonice, iar în privința numitului P.V. a fost încălcat și
dreptul la libertatea de exprimare a opiniilor prevăzute de art. 28 din
Constituția României din 1965 și art. 19 din Pactul Internațional cu privire la
Drepturile Civile și Politice.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs pârâtul M.M., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Analizând cu
prioritate excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, potrivit art.
137 C. proc. civ., aplicabil și în recurs în temeiul art. 316 corelat cu art.
298 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele
considerente:
Potrivit art. 301 C.
proc. civ. "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea
hotărârii" iar conform art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004
"hotărârea prin care s-a soluționat acțiunea în contencios poate fi
atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".
Din dovezile aflate
la dosarul cauzei, rezultă că sentința atacată a fost comunicată recurentului
la data de 3 iulie 2012, iar recursul a fost transmis prin poștă, la data de 23
iulie 2012.
Având în vedere că
termenul de recurs, calculat conform dispozițiilor art. 101 alin. (1) și (5) C.
proc. civ., s-a împlinit la data de 19 iulie 2012, rezultă că a fost depășit
termenul legal de 15 zile prevăzut de textele legale sus-citate.
Conform dispozițiilor
art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: "neexercitarea oricărei căi de atac și
neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea,
afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost
împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei".
Cum în cauză,
recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în
termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, Înalta
Curte, în temeiul art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004, va admite excepția tardivității recursului și, pe cale de
consecință, va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de M.M. împotriva Sentinței nr. 2428 din 4 aprilie 2012 a Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv
formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 ianuarie 2014.
Procesat de GGC - CL