ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 41/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul M.M. solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității. În fapt, reclamantul a arătat că prin cererea din 13 august 2009, adresată C.N.S.A.S. de către domnul P.C., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. x (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care domnul M.M.

figurează. Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport de prevederile art. 21 din Constituția României precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului. 2. Prin Sentința nr. 2428 din 4 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008; a respins excepția lipsei calității procesuale active a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității; a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul M.M.

Pentru a dispune sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, opinând, în sensul că excepția este neîntemeiată. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, prima instanță a constatat că legiuitorul a acordat prin O.U.G. nr. 24/2008 legitimitate procesuală activă reclamantului, fapt ce îl scutește pe acesta de a face dovada unui interes personal al acestei instituții. Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a constatat, din analiza conținutului înscrisurilor de la dosar, că sunt îndeplinite condițiile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru ca pârâtul să fie considerat lucrător al fostei Securității. Activitatea desfășurată de reclamant se înscrie tocmai în acele atribuții ale fostei Securități pe linia sprijinirii regimului totalitar comunist, identificând și supraveghind orice persoana care făcea afirmații necorespunzătoare atât la adresa politicii de partid și de stat cât și a conducerii statului, orice afirmație nefavorabilă la adresa "conducătorului iubit", fiind interpretată ca o poziție importantă a orânduirii și statului. Scopul acțiunilor nu era nici pe de parte prevenirea săvârșirii de infracțiuni ori urmărirea unor persoane care atentau la ordinea publică ori securitatea națională ci constrângerea cetățenilor de a rămâne mai departe în țară pentru a nu se crea impresia că regimul comunist ar fi un regim restrictiv și care afectează libertățile cetățenești recunoscute la mod declarativ.

Că este așa o demonstrează faptul că numitul G.I. a fost urmărit numai pentru dorința de a pleca și eventual a rămâne în străinătate. Măsurile dispuse de pârât au încălcat atât dreptul la viață privată și la secretul corespondenței și convorbirilor telefonice, iar în privința numitului P.V. a fost încălcat și dreptul la libertatea de exprimare a opiniilor prevăzute de art. 28 din Constituția României din 1965 și art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice. 3. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Analizând cu prioritate excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, potrivit art. 137 C. proc.

civ., aplicabil și în recurs în temeiul art. 316 corelat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente: Potrivit art. 301 C. proc. civ. "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii" iar conform art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004 "hotărârea prin care s-a soluționat acțiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". Din dovezile aflate la dosarul cauzei, rezultă că sentința atacată a fost comunicată recurentului la data de 3 iulie 2012, iar recursul a fost transmis prin poștă, la data de 23 iulie 2012. Având în vedere că termenul de recurs, calculat conform dispozițiilor art. 101 alin. (1) și (5) C. proc.

civ., s-a împlinit la data de 19 iulie 2012, rezultă că a fost depășit termenul legal de 15 zile prevăzut de textele legale sus-citate. Conform dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei". Cum în cauză, recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, Înalta Curte, în temeiul art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va admite excepția tardivității recursului și, pe cale de consecință, va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.M. împotriva Sentinței nr. 2428 din 4 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2014. Procesat de GGC - CL