ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4669/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prima instanță Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, reclamanții M.G. și M.S. au chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Guvernul României - Comisia Centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 , precum și pe Președintele Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor D.C.N., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții, persoane juridice, să le acorde despăgubiri în cuantum de 100.000 RON, iar conducătorul autorității publice să fie obligat la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 30 iunie 2009 și până la executarea obligației stabilite prin sentința nr. 247 din 09 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2944 din 28 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea acțiunii, au arătat că, prin sentința nr. 247/2008 li s-a admis acțiunea, în contradictoriu cu pârâtele, fiind obligate acestea să le plătească suma de 54.917,56 RON, actualizată, în raport de indicele de creștere al prețurilor de consum, începând cu data de 23 aprilie 2001 și până la data efectuării plății, iar această sentință a rămas irevocabilă, potrivit deciziei nr. 2944/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție . Au mai arătat reclamanții că la data de 18 septembrie 2009, prin scrisoare recomandată, au înaintat pârâtelor hotărârile judecătorești conforme cu originalul, pentru a proceda la reactualizarea sumei și să le plătească sumele care li se cuvin, în raport de indicele creșterii prețului de consum.

Pârâtele le-au confirmat primirea înscrisurilor, în sensul că le-au trimis o adresă în care precizau că suma actualizată este de 70.260,42 RON și că trebuie să deschidă cont și să depună acte din care să rezulte cotele, privind împărțirea despăgubirilor între beneficiari. Astfel, la data de 27 ianuarie 2010, reclamanții au înaintat o nouă cerere pârâtelor, prin care le-au adus la cunoștință faptul că suma menționată în adresa pârâtelor nu indică modalitatea de calcul și nici nu se specifică dacă suma este pentru fiecare în parte, atașând adresa din 14 septembrie 2009 a Direcției Regionale de Statistică Dolj, pe perioada aprilie 2001-august 2009, care atestă că sumele cuvenite sunt mai mari decât cele menționate în adresă.

Au arătat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004. A fost anexată sentința nr. 247 din 09 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, decizia nr. 2944 din 28 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adresa emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 către M.G., cereri adresate de reclamant pârâtelor în cauză. La data de 22 aprilie 2010, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus note scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, având în vedere că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților s-a conformat dispozițiilor sentinței civile nr. 247/2008, punând-o în executare.

În acest sens, a arătat pârâta că a purtat corespondență cu reclamantul M.G., în vederea indicării de către acesta a contului deschis la o bancă comercială și înaintării unei procuri notariale în original sau copie legalizată prin care toți beneficiarii împuternicesc pe unul dintre ei sau o terță persoană să primească plata întregii sume. A mai arătat pârâta că, după îndeplinirea acestor condiții, suma urmează să fie actualizată, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat. Prin sentința nr. 292 din 04 iunie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanții M.S. și M.G., împotriva pârâților Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Guvernul României - Comisia Centrală pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 și D.C.N.

- Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că solicitarea reclamanților de obligare a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata despăgubirilor pentru neexecutarea sentinței, este nefondată, în condițiile în care, în sentința invocată, a fost respinsă acțiunea față de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. De asemenea, s-a reținut că instanța de fond care a pronunțat hotărârea definitivă și irevocabilă a obligat pe pârâta Comisia Centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Cancelariei Primului Ministru să plătească reactualizarea sumei stabilite printr-un ordin anterior, fără însă să prevadă în cuprinsul hotărârii un termen de executare.

S-a arătat că nu era posibil să se stabilească un termen de executare, întrucât sumele necesare plății despăgubirilor și reactualizării despăgubirilor persoanelor beneficiare conform Legii nr. 9/1998 se alocă prin bugetul de stat, astfel încât instanța nu putea să prevadă o obligație bugetară. S-a apreciat că în aceste condiții nu sunt aplicabile nici dispozițiile finale ale alin. (1) al art. 24 din Legea nr. 554/2004, privind executarea hotărârii în cel mult 30 zile de la data rămânerii irevocabile a acesteia. Mai mult, Curtea a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, întrucât autoritatea pârâtă a fost obligată „să plătească”, aceasta fiind o obligație de a face, și nu una dintre modalitățile indicate în text, respectiv de a încheia, înlocui au modifica un înscris, de a elibera un alt înscris sau de a efectua anumite operațiuni administrative.

Ipoteza în cauză nu vizează niciuna dintre aceste componente. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții M.S. și M.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenții au arătat că deși în hotărâre nu s-a prevăzut un termen de executare, totuși potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004 în lipsa termenului de executare, hotărârea trebuia executată în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a acesteia. S-a precizat că plata se încadrează în noțiunea de operațiune administrativă, astfel că se impunea admiterea acțiunii, ipoteza enunțată fiind reglementată de art. 24 din Legea nr. 554/2004. Intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

S-a arătat că acțiunea a rămas fără obiect, cu motivarea că au fost depuse actele necesare efectuării plății, urmând ca în cursul anului 2010 să se efectueze plata. Înalta Curte analizând motivele de recurs, situația de fapt dovedită în cauză și legislația aplicabilă reține următoarele: Situația de fapt Prin sentința nr. 247 din 09 octombrie 2008 Curtea de Apel Craiova a obligat Comisia Centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 să plătească reclamanților M.G. și M.S. actualizarea în raport de indicele de creștere a prețurilor a sumei de 54.917,56 RON, începând cu data de 23 aprilie 2001 și până la efectuarea plății. Reclamanții au pretins că pentru neplata reactualizării în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, se impune obligarea pârâților la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere precum și despăgubiri de 100.000 RON.

Legislația aplicabilă Legea nr. 554/2004, art. 24 „obligația executării” alin. „(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii . (2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.” Legea nr. 9/1998 art. 8 alin. „(1) Compensațiile acordate cetățenilor români îndreptățiți se suportă din bugetul de stat, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație, iar plățile către persoanele fizice se asigură de către direcțiile generale ale finanțelor publice în raza cărora își au domiciliul beneficiarii . (2) În termen de 60 de zile de la împlinirea termenului prevăzut la art. 4 alin. (1), în funcție de volumul compensațiilor ce urmează să se acorde, prin hotărâre a Guvernului se va stabili modalitatea de eșalonare a acordării compensațiilor.

În cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate de comisia centrală, iar în situația în care se achită în anul următor, direcțiile generale ale finanțelor publice le actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care a fost publicat de către Institutul Național de Statistică înaintea plății, față de luna decembrie a anului anterior. Eșalonarea plăților nu poate depăși 2 ani consecutivi. ” H.G. nr. 753/1998 art. 38 alin. „(6) Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează, potrivit prevederilor art. 5 din H.G. nr. 286/2004 privind unele măsuri referitoare la funcționarea Comisiei Centrale și a comisiilor județene și a mun.

București pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 07 septembrie 1940, în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de Institutul Național de Statistică, față de luna decembrie a anului anterior.” H.G. nr. 286/2004 art. 5 „Compensațiile stabilite prin hotărârea de validare a Comisiei Centrale pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 se achită beneficiarilor eșalonat, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în anul în care se face plata și 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat.

Cota de 60% din cuantumul compensației, achitată în anul următor, se actualizează în condițiile Legii nr. 9/1998”. Analiza legislației aplicabile în materie relevă că se poate aplica conducătorului autorității publice o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere, în cazul în care hotărârea nu s-a executat în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia sau în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Textul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilește cu rigoare și sfera de aplicare a acestuia, respectiv hotărârile a căror neexecutare atrage acordarea despăgubirilor și aplicarea sancțiunii.

Sancțiunile prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se aplică numai în cazul hotărârilor care au ca obiect obligarea unei autorități să încheie, să înlocuiască, să modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative. Chiar în situația în care s-ar aprecia că efectuarea plății se poate asimila unei operațiuni administrative ulterioare, nu sunt aplicabile prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004, întrucât legea specială, respectiv art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998, art. 38 alin. (6) din H.G. nr. 753/1998 prevăd modalitatea de reparare a prejudiciului suferit, astfel încât sunt aplicabile prevederile derogatorii cuprinse în legea specială.

În același timp, Înalta Curte arată că potrivit art. 5 din H.G. nr. 286/2004 și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 compensațiile acordate cetățenilor români îndreptățiți se suportă din bugetul de stat, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație. Ori, în cauză s-a susținut că nu au fost alocate fonduri bugetare cu această destinație, situație în care operează motive obiective, care justifică neexecutarea hotărârii. Reclamanții nu au făcut dovada că pârâții au primit suma datorată de la bugetul de stat și au refuzat să le-o achite. Trebuie precizat că prin bugetul de stat se alocă anual sume cu această destinație, însă atributul construirii bugetului de stat, repartizării sumelor pe diverse capitole bugetare, constituie competența exclusivă a legiuitorului, context în care nu se poate reține existența culpei autorităților pârâte.

În consecință, în raport de motivele enunțate în prezenta decizie, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.S. și M.G. împotriva sentinței nr. 292 din 03 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2010.