ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1246/2012

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.

3323/114/2009 pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul F.A.-S. a chemat în

judecată pe pârâta SC C.V.V. 2000 SA solicitând instanței ca, prin hotărârea ce

se va pronunța, să se dispună anularea deciziei de concediere din 9 iunie 2009,

comunicată la data de 2 iulie 2009, ca fiind netemeinică și nelegală; să se

constate că la data de 29 august 2008 reclamantul a suferit un grav accident de

muncă care i-a produs o vătămare corporală gravă cu incapacitate de muncă,

accident ce nu a fost declarat și cercetat de pârâtă în condițiile legii, cu

obligarea pârâtei la plata de daune pentru reducerea capacității de muncă ca

urmare a accidentului de muncă suferit, începând cu data de 9 iunie 2009 și

până la recuperarea integrală, apreciate ca fiind egale cu venitul lunar primit

de la unitatea pârâtă.

A mai solicitat

reclamantul obligarea unității pârâte la plata de daune morale pentru

prejudiciul creat prin comportamentul și nerespectarea obligațiilor legale de

către aceasta, în calitate de angajator, care l-au expus la suferințe fizice și

morale cu consecințe grave asupra sănătății sale.

De asemenea, s-a

solicitat obligarea pârâtei la plata concediului medical aferent perioadei 1

mai 2009 - 23 mai 2009, precum și la remiterea carnetului de muncă în care să

efectueze mențiunile legale, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de

judecată din 4 ianuarie 2010, având în vedere fuziunea prin absorbție și

Încheierea nr. 6913 din 23 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău,

precum și faptul că reclamantul a înțeles să se judece cu societatea nou

formată, ce a preluat drepturile și obligațiile societății desființate - fost

angajator, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a SC C.V.Z.

SA.

Prin Sentința civilă

nr. 559 din 21 aprilie 2010, Tribunalul Buzău a respins acțiunea ca

neîntemeiată, reclamantul fiind obligat la 500 RON cheltuieli de judecată către

pârâtă.

Împotriva sentinței

primei instanțe reclamantul a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală și

netemeinică, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 1827

din 23 noiembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, a admis recursul declarat de reclamantul F.A.-S. împotriva

Sentinței civile nr. 559 din 21 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Buzău și

în consecință:

A modificat în tot

sentința în sensul că a admis în parte acțiunea.

A anulat în parte

decizia de concediere din 9 iunie 2009 și a dispus înlocuirea sancțiunii

desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă aplicată

reclamantului cu sancțiunea reducerii salariului de bază pe o durată de 3 luni,

cu 10%.

A obligat pârâta să

plătească reclamantului drepturile salariale corespunzătoare de la data

desfacerii contractului individual de muncă al acestuia și până la data

pronunțării prezentei decizii, conform art. 78 alin. (1) C. muncii.

A obligat pârâta să

plătească reclamantului indemnizația de concediu medical pentru perioada 1 mai

2009 - 23 mai 2009.

A respins restul

cererilor reclamantului ca neîntemeiate.

A obligat

intimata-pârâtă la 530,4 RON cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant,

din care: 500 RON cheltuieli la instanța de fond, rest după compensare și 30,4

RON cheltuieli în recurs.

Împotriva acestei din

urmă decizii reclamantul F.A.S. a declarat recurs, criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate și invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7,

8 și 9 C. proc. civ.

La termenul din 23

februarie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat, din oficiu,

excepția inadmisibilității recursului, față de împrejurarea că a fost exercitat

împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, excepție pe care o va

analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ.

Recursul este

inadmisibil, pentru considerentele care succed.

Împotriva hotărârii

judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții

imperative, de la care nu se poate deroga.

În conformitate cu

dispozițiile art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date

fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de

lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Decizia pronunțată de

curtea de apel nu se încadrează între cele enumerate de dispozițiile art. 299

C. proc. civ., care reglementează expres ce hotărâri sunt supuse recursului.

În speță, decizia

atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, care este

irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât nu

este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea

condiției prevăzută de art. 299 C. proc. civ.

Normele procedurale

privind sesizarea organelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele

competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător

principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Prin urmare,

hotărârea supusă recursului, fiind irevocabilă, nu este susceptibilă de

reformare pe calea recursului și, față de considerentele mai sus expuse, în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca

inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de reclamantul F.A.S. împotriva Deciziei nr. 1827

din 23 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 februarie 2012.

Procesat de GGC - AA