ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4066/2011

Din actele și lucrările dosarului, constată că: Prin Sentința civilă nr. 2011 din 1 august 2011, Judecătoria Miercurea-Ciuc a admis excepția de necompetență materială și a declinat judecata contestației formulate de contestatoarea SC W.R. SA, în contradictoriu cu intimatul N.M., în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, reținând că obiectul principal al contestației îl reprezintă lămurirea înțelesului, a întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 1983 din 3 decembrie 2010 a Tribunalului Caraș-Severin, care are nevoie de lămuriri referitoare la înțelesul, întinderea și aplicarea acestuia, debitul în cuantum de 5.694,29 RON, reprezentând diurnă de deplasare și alte sume aferente executării silite, solicitat de executor, fiind mai mare decât suma datorată conform titlului executoriu, competența de soluționare a contestației revenind Tribunalului Caraș-Severin, instanța care a pronunțat titlul executoriu.

Prin Încheierea nr. 1311 din data de 20 septembrie 2011, Tribunalul Caraș-Severin a dispus disjungerea capătului de cerere al acțiunii introductive privind lămurirea dispozitivului și formarea unui nou dosar, a admis excepția de necompetența materială și a declinat competența de soluționare a capătului de cerere privind contestația la executare în favoarea Judecătoriei Miercurea-Ciuc, constatând ivit conflictul negativ de competență și dispunând suspendarea judecății cauzei și trimiterea acesteia Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență, reținând, în esență, că Judecătoria Miercurea-Ciuc, ca instanță de executare, este competentă să soluționeze contestația executării silite, în aplicarea dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc.

civ, iar, în ceea ce privește capătul de cerere privind lămurirea dispozitivului titlului executoriu fiind aplicabile dispozițiile art. 400 alin. (2) teza I C. proc. civ. Asupra conflictului negativ de competență de față, este de observat că, potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite se poate face contestație de către cei interesați și vătămați prin executare, iar, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare și, deși nu se arată în mod expres, rezultă că precitatul text legal vizează contestația la executare propriu-zisă, din moment ce în alin. (2) se prevede care este instanța competentă să soluționeze contestația la titlu.

Prin raportarea art. 400 alin. (1) la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia instanța de executare este judecătoria în raza căreia se face executarea, dacă legea nu prevede altfel, rezultă că soluționarea contestației la executare propriu-zisă este întotdeauna de competența judecătoriei. În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a pricinii în favoarea instanței de executare, respectiv, Judecătoria Miercurea-Ciuc. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea-Ciuc. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 8 decembrie 2011.