ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4066/2011

Din actele și lucrările dosarului,

constată că:

Prin Sentința civilă nr. 2011 din 1 august 2011, Judecătoria

Miercurea-Ciuc a admis excepția de necompetență materială și a declinat

judecata contestației formulate de contestatoarea SC W.R. SA, în contradictoriu

cu intimatul N.M., în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, reținând că obiectul

principal al contestației îl reprezintă lămurirea înțelesului, a întinderii și

aplicării titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 1983 din 3

decembrie 2010 a Tribunalului Caraș-Severin, care are nevoie de lămuriri

referitoare la înțelesul, întinderea și aplicarea acestuia, debitul în cuantum

de 5.694,29 RON, reprezentând diurnă de deplasare și alte sume aferente

executării silite, solicitat de executor, fiind mai mare decât suma datorată

conform titlului executoriu, competența de soluționare a contestației revenind

Tribunalului Caraș-Severin, instanța care a pronunțat titlul executoriu.

Prin Încheierea nr. 1311 din data de

20 septembrie 2011, Tribunalul Caraș-Severin a dispus disjungerea capătului de

cerere al acțiunii introductive privind lămurirea dispozitivului și formarea

unui nou dosar, a admis excepția de necompetența materială și a declinat

competența de soluționare a capătului de cerere privind contestația la

executare în favoarea Judecătoriei Miercurea-Ciuc, constatând ivit conflictul

negativ de competență și dispunând suspendarea judecății cauzei și trimiterea

acesteia Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului negativ de competență, reținând, în esență, că Judecătoria

Miercurea-Ciuc, ca instanță de executare, este competentă să soluționeze

contestația executării silite, în aplicarea dispozițiilor art. 373 alin. (2) C.

proc. civ, iar, în ceea ce privește capătul de cerere privind lămurirea

dispozitivului titlului executoriu fiind aplicabile dispozițiile art. 400 alin.

(2) teza I C. proc. civ.

Asupra conflictului negativ de

competență de față, este de observat că, potrivit art. 399 alin. (1) C. proc.

civ., împotriva executării silite se poate face contestație de către cei

interesați și vătămați prin executare, iar, potrivit art. 400 alin. (1) C.

proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare și, deși nu se

arată în mod expres, rezultă că precitatul text legal vizează contestația la

executare propriu-zisă, din moment ce în alin. (2) se prevede care este

instanța competentă să soluționeze contestația la titlu.

Prin raportarea art. 400 alin. (1)

la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia instanța de executare este

judecătoria în raza căreia se face executarea, dacă legea nu prevede altfel,

rezultă că soluționarea contestației la executare propriu-zisă este întotdeauna

de competența judecătoriei.

În consecință, pentru considerentele

arătate, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a

pricinii în favoarea instanței de executare, respectiv, Judecătoria

Miercurea-Ciuc.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea-Ciuc.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 8 decembrie 2011.