ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3823/2009

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 157/PI din 10 iunie

2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 1426/59/2008 din 22

decembrie 2008 s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulate de

petiționarul M.I. împotriva Rezoluției nr. 434/P/2008 din 12 noiembrie 2008 dată

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. petiționarul a fost obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre s-au reținut în fapt următoarele:

Petiționarul M.I. a

formulat în data de 12 octombrie 2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara plângere penală solicitând a se efectua cercetări față de

prim-procurorul G.L. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gurahonț pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prevăzută de art. 246 C. pen.

Efectuând actele

premergătoare, procurorul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Judecătoria Gurahonț, nr. 3871/P/2004 din 6 decembrie 2004 s-a dispus

trimiterea în judecată a petiționarului M.I. pentru săvârșirea infracțiunii de

distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. și tentativă la furt

calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) C. pen.

și art. 209 lit. a), g) C. pen., reținându-se că la inițiativa acestuia,

împreună cu alți inculpați au tăiat mai multe subansamble de fier și cupru,

inculpații fiind surprinși de către organele de poliție.

Prin Sentința penală

nr. 54 din 14 aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în Dosarul nr.

6/2005 s-a dispus achitarea inculpatului M.I..

Ulterior, prin

exercitarea căii de atac a apelului, respectiv recursului, inculpatul a fost

condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

După rămânerea

definitivă a hotărârii, petentul a formulat mai multe cereri de revizuire,

fiind însă respinse de instanța competentă.

Față de aceste

elemente procurorul a constatat că fapta reclamată de petiționar nu există,

dispunând neînceperea urmăririi penale față de intimata procuror G.L.

Plângerea formulată

de petiționar împotriva soluției de netrimitere în judecată a fost respinsă

prin Rezoluția nr. 1229/II/2/2008 din 4 decembrie 2008 a Procurorului General

de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În temeiul

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul a formulat

plângere la Curtea de Apel Timișoara.

Instanța de fond a

reținut că rezoluția procurorului este legală și temeinică, nemulțumirile

petiționarului în raport de hotărârea de condamnare fiind examinate în căile

ordinare de atac.

În aceste condiții nu

se poate afirma că procurorul de caz l-ar fi trimis în judecată pe inculpat

(petiționarul din prezenta cauză) știind că este nevinovat sau că, în

exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu știință, procurorul nu ar fi

îndeplinit un act ori l-ar fi îndeplinit în mod defectuos și prin aceasta ar fi

cauzat o vătămare intereselor legale ale inculpatului.

Împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond, a declarat recurs petiționarul M.I. solicitând

casarea acesteia și în rejudecare admiterea plângerii, desființarea rezoluției

atacate și trimiterea plângerii procurorului în vederea începerii urmăririi

penale față de intimata procuror G.L.

Înalta Curte de

Casație și Justiție examinând recursul declarat de petiționarul M.I., în

conformitate cu dispozițiile art. 385

14

C. proc. pen. cu referire la

art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. constată că acesta este nefondat

pentru următoarele considerente:

Din actele

premergătoare dispuse și efectuate în cauză rezultă că prin Rechizitoriul nr.

387/P/2004 din data de 6 decembrie 2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Gurahonț - întocmit de magistratul procuror G.L. - s-a dispus trimiterea în

judecată a inculpatului M.I. - alături de alți inculpați pentru săvârșirea

infracțiunilor de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. și

tentativă la furt calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 208

alin. (1) și art. 209 lit. a) și g) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

În esență, procurorul

a reținut că inculpații, în baza unei înțelegeri prealabile au distrus și și-au

însușit subansamble de la SC C.A. SA București.

Urmare cercetării

judecătorești și exercitarea căilor ordinare de atac inculpatul M. a fost

condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție

(Sentința penală nr. 54/14 aprilie 2005 a Judecătoriei Gurahonț rămasă

definitivă prin Decizia penală nr. 976/R/13 septembrie 2006 a Curții de Apel

Timișoara).

Eventualele aspecte

de nelegalitate ale actelor întocmite de procuror puteau fi invocate de

petiționar fie la primul termen de judecată, instanța fiind obligată să

verifice regularitatea actului de sesizare conform art. 300 alin. (1) C. proc.

pen., fie în cursul cercetării judecătorești sau în căile ordinare de atac.

În procedura specială

a plângerii împotriva soluțiilor date de procuror, întemeiată pe dispozițiile

art. 278

1

C. proc. pen. nu poate fi examinată legalitatea și

temeinicia unei hotărâri de condamnare.

Intimatul procuror G.L., în raport de probele

administrate, a apreciat că se impune trimiterea în judecată a petiționarului

M.I.

Nu se poate reține în

sarcina acesteia exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu astfel încât în

mod corect s-a apreciat că fapta reținută în plângerea petiționarului,

respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246

C. pen., nu există.

Așa fiind, Înalta

Curte în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b)

C. proc. pen. va respingă ca nefondat recursul declarat de petiționarul M.I.

împotriva Sentinței penale nr. 157/2009 a Curții de Apel Timișoara.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul petiționarul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul M.I., împotriva Sentinței penale

nr. 157/PI din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara - secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 noiembrie 2009.