ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2128/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Brașov, prin Sentința penală nr. 28F din 11 martie 2011, în baza dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.N. împotriva rezoluției din 12 ianuarie 2011 emisă în Decizia nr. 1923/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, menținând soluția. Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut că petentul sesizase Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, el susținând că fosta sa soție, C.V.C. ar fi săvârșit instigare la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen. pentru că ar fi depus concluzii scrise în Dosarul civil nr. 18589/197/2009 al Judecătoriei Brașov, respectiv că un imobil i-ar fi fost atribuit în totalitate, în realitate însă a beneficiat numai de cota de ½ parte.

Ulterior, același petent, adresându-se Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, a sesizat că magistratul judecător I.P. de la Judecătoria Brașov, ar fi comis infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. pentru că prin Încheierea din 9 decembrie 2009 din Dosarul civil nr. 18589/197/2009, după ce a consemnat susținerile lui, reclamant, a apreciat că în soluționarea cauzei nu era relevantă Decizia nr. 468/2003 deoarece a fost casată, cauza fiind trimisă pentru rejudecare și, ca atare, s-a pronunțat Decizia civilă nr. 56 din 27 ianuarie 2004, petentul susținând însă că hotărârea nu a fost casată în totalitate, ci în parte privind ieșirea din indiviziune. În temeiul art. 32 și a art. 34 lit. d) C. proc.

pen., prin rezoluția din 18 februarie 2010 a procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Dosarele penale nr. 30/7/2010 și nr. 1923/P/2009 au fost reunite (conținând cele două plângeri amintite), sub număr Dosar 1923/P/2009. La 12 ianuarie 2011, în dosarul amintit, prin rezoluție, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, a dispus, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de Z.I. (fostă P.) sub aspectul comiterii infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. și față de C.V.C., pentru instigare la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) același cod, temeiul legal reținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Adoptând soluția menționată, din actele premergătoare realizate, procurorul a relevat, legal, că în sarcina intimatelor nu se pot reține infracțiunile reclamate de petent, părțile unui litigiu dedus spre soluționare instanței judecătorești având dreptul să-și formuleze apărări și să depună concluzii pe care le consideră, în realizarea actului de justiție magistratul judecător dispunând asupra probelor potrivit concludenței și utilității lor, iar dacă o parte consideră că o încheiere de ședință este nelegală, netemeinică, are dreptul să uzeze de căile de atac reglementate legal, în acest sens fiind la latitudinea părții dacă folosește o cale de atac odată cu fondul cauzei, potrivit dispozițiilor art. 238 C. proc.

civ. În acest sens, este probat că petentul a atacat Sentința civilă nr. 1198 din 3 februarie 2010 a Judecătoriei Brașov, apelul și recursul fiindu-i respinse prin hotărârile tribunalului și curții de apel competente. Plângerea petentului împotriva rezoluției amintite, formulată potrivit dispozițiilor art. 275 - 178 C. proc. pen. a fost respinsă prin rezoluția din 10 februarie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov. Asupra susținerilor petentului, procurorul ierarhic a reținut că faptul casării doar în parte a Deciziei nr. 68/2003 a Tribunalului Brașov nu constituie, prin el însuși, infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., iar C.V.C.

nu a determinat, în nici un mod, judecătorul să săvârșească o faptă penală, ea și-a susținut doar interesele, în calitatea procesuală de pârâtă în cauza Dosar număr 18589/197/2009 al Judecătoriei Brașov, apărările ei, coroborate cu alte probe fiind necesar supuse analizei pentru clarificarea obiectului judecății. Referitor aprecierii judecătorului I.P., că nu se impunea revenirea la Curtea de Apel Brașov pentru atașarea Dosarului nr. 8748/2001 al Judecătoriei Brașov, aceasta, reprezintă analiza tuturor probelor cauzei, magistratul motivând că hotărârea fusese casată, în rejudecare pronunțându-se Decizia civilă nr. 56 din 27 ianuarie 2004. În cauză, cererea reclamantului C.N. a fost analizată, judecătorul pronunțându-se asupra ei, astfel că s-au respectat dispozițiile art. 268 alin. (4) C. proc.

civ. Întinderea casării deciziei civile reclamate nu realizează elementele constitutive ale unei infracțiuni, apelul și recursul promovate de reclamantul petent fiind respinse așa cum s-a mai amintit, verificarea conținutului hotărârilor din căile de atac amintite nerelevând că ele s-au exercitat și împotriva Încheierii de ședință din 09 decembrie 2009, hotărârea - încheiere - fiind premergătoare și, deci, atacabilă doar odată cu fondul cauzei. La procuror petentul a fost audiat, actele premergătoare verificând hotărârile judecătorești amintite, s-au audiat și cele două intimate, astfel că, și sub acest aspect, petentului i s-au respectat drepturile. Împotriva sentinței, petentul a formulat recurs, cale de atac nemotivată în scris și nici oral, el, legal citat, neprezentându-se la termenul de judecată.

Recursul este inadmisibil pentru considerentul ce se va dezvolta. Alin. 10 al art. 278 1 C. proc. pen., modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (în vigoare de la 25 noiembrie 2010), prevede că hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) (C. proc. pen.) este definitivă. În aceste condiții, recursul formulat de petent, potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va fi respins ca inadmisibil, o asemenea cale de atac nemaifiind permisă de către legiuitor pentru sentințe pronunțate în materia plângerii contra actelor procurorului. Potrivit dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) același cod, recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul C.N. împotriva Sentinței penale nr. 28/F din 11 martie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 24 mai 2011.