ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4182/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, se află înregistrat Dosarul nr. 6852/2/2011 având ca obiect plângerea formulată de petentul B.M. împotriva Rezoluției nr. 1118/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. La termenul din 7 noiembrie 2011, prin cererea scrisă depusă la dosarul cauzei, petentul B.M. a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278 1 alin. (10) C. proc.

pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, arătând că, prin îngrădirea căii de atac care cenzurează actele unei instanțe de fond, pentru a respecta principiile de drept statuate și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de Constituție, sunt încălcate atât dreptul de acces liber la justiție, consacrat prin art. 21 din Constituție, cât și prevederile art. 148 pct. 2 și 3 din Constituție care prevăd caracterul obligatoriu al prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și al celorlalte reglementări comunitare. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin Încheierea din 7 noiembrie 2011, a respins ca inadmisibilă cererea privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea execuției de neconstituționalitate invocată.

Pentru a hotărî astfel instanța reținut următoarele: Dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 instituie, pentru admisibilitatea excepției, pe lângă condiția îndeplinită în speță, de a fi invocată în fața unei instanțe judecătorești și pe aceea potrivit căreia excepția de trebuie să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Curtea a apreciat că, fiind învestită cu soluționarea în fond a unei plângeri împotriva soluției de netrimitere în judecată adoptată de procuror, dispozițiile privind calea de atac împotriva hotărârii judecătorești pe care urmează să o pronunțe nu au o legătură strânsă, determinantă, pentru pronunțarea unei soluții asupra fondului plângerii și a conchis că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278 1 alin. (10) C. proc.

pen., invocată de petentul B.M. în acest cadru procesual (judecată în primă - și ultimă - instanță a plângerii), este contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ceea ce determină constatarea inadmisibilității acesteia și respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale. Împotriva acestei încheieri petentul B.M. a declarat recursul de față, solicitând admiterea acestuia casarea încheierii și, pe fond, admiterea cererii și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată. Recursul este nefondat. Art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, care reia stipulația din art. 146 lit. c) din Constituție stabilește, în alin. (1), (2) și (3), situațiile în care o excepție de neconstituționalitate este admisibilă.

Totodată, din examinarea dispozițiilor alin. (6) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, rezultă că excepțiile contrare prevederilor alin. (1), (2) și (3) ale aceluiași articol sunt inadmisibile, astfel că trebuie să fie respinse, ca atare, chiar de instanța învestită, printr-o încheiere motivată, fără a se mai sesiza Curtea Constituțională.

Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel a apreciat că excepția invocată nu îndeplinește condiția de admisibilitate cuprinsă în alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, text ce trebuie corelat și cu prevederile art. 2 alin. (3) din aceeași lege, potrivit cu care: "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului." Or, din analiza excepției invocate de petent rezultă că ceea ce se urmărește este, de fapt, modificarea dispozițiilor legale, în sensul reinstituirii căii de atac a recursului împotriva sentinței pronunțate potrivit art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen., solicitare vădit inadmisibilă în raport cu normele legale evocate mai sus.

Așa fiind, Înalta Curte constată că încheierea atacată este legală și temeinică, urmând ca, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de petentul B.M., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.M. împotriva Încheierii din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 6852/2/2011 (2727/2011). Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2011.