ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4182/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Pe rolul Curții de Apel București, secția a

II-a penală, se află înregistrat Dosarul nr. 6852/2/2011 având ca obiect

plângerea formulată de petentul B.M. împotriva Rezoluției nr. 1118/P/2010 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

La termenul din 7

noiembrie 2011, prin cererea scrisă depusă la dosarul cauzei, petentul B.M. a

invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010,

arătând că, prin îngrădirea căii de atac care cenzurează actele unei instanțe

de fond, pentru a respecta principiile de drept statuate și de Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și de Constituție, sunt încălcate atât dreptul

de acces liber la justiție, consacrat prin art. 21 din Constituție, cât și

prevederile art. 148 pct. 2 și 3 din Constituție care prevăd caracterul

obligatoriu al prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și al

celorlalte reglementări comunitare.

Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, prin Încheierea din 7 noiembrie 2011, a

respins ca inadmisibilă cererea privind sesizarea Curții Constituționale cu

soluționarea execuției de neconstituționalitate invocată.

Pentru a hotărî

astfel instanța reținut următoarele:

Dispozițiile art. 29

alin. (1) din Legea nr. 47/1992 instituie, pentru admisibilitatea excepției, pe

lângă condiția îndeplinită în speță, de a fi invocată în fața unei instanțe

judecătorești și pe aceea potrivit căreia excepția de trebuie să privească

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea

cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Curtea a apreciat că,

fiind învestită cu soluționarea în fond a unei plângeri împotriva soluției de

netrimitere în judecată adoptată de procuror, dispozițiile privind calea de

atac împotriva hotărârii judecătorești pe care urmează să o pronunțe nu au o

legătură strânsă, determinantă, pentru pronunțarea unei soluții asupra fondului

plângerii și a conchis că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.

278

1

alin. (10) C. proc. pen., invocată de petentul B.M. în acest

cadru procesual (judecată în primă - și ultimă - instanță a plângerii), este

contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ceea ce

determină constatarea inadmisibilității acesteia și respingerea cererii de

sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva acestei

încheieri petentul B.M. a declarat recursul de față, solicitând admiterea

acestuia casarea încheierii și, pe fond, admiterea cererii și sesizarea Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Recursul este

nefondat.

Art. 29 din Legea nr.

47/1992, republicată, care reia stipulația din art. 146 lit. c) din Constituție

stabilește, în alin. (1), (2) și (3), situațiile în care o excepție de

neconstituționalitate este admisibilă.

Totodată, din

examinarea dispozițiilor alin. (6) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, rezultă că

excepțiile contrare prevederilor alin. (1), (2) și (3) ale aceluiași articol

sunt inadmisibile, astfel că trebuie să fie respinse, ca atare, chiar de

instanța învestită, printr-o încheiere motivată, fără a se mai sesiza Curtea

Constituțională.

Înalta Curte constată

că în mod corect Curtea de Apel a apreciat că excepția invocată nu îndeplinește

condiția de admisibilitate cuprinsă în alin. (1) al art. 29 din Legea nr.

47/1992, text ce trebuie corelat și cu prevederile art. 2 alin. (3) din aceeași

lege, potrivit cu care: "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra

actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa

prevederile supuse controlului."

Or, din analiza

excepției invocate de petent rezultă că ceea ce se urmărește este, de fapt,

modificarea dispozițiilor legale, în sensul reinstituirii căii de atac a

recursului împotriva sentinței pronunțate potrivit art. 278

1

alin.

(8) C. proc. pen., solicitare vădit inadmisibilă în raport cu normele legale

evocate mai sus.

Așa fiind, Înalta

Curte constată că încheierea atacată este legală și temeinică, urmând ca, în

baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă

ca nefondat recursul declarat de petentul B.M., cu obligarea recurentului la

plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul B.M. împotriva Încheierii din 7

noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în

Dosarul nr. 6852/2/2011 (2727/2011).

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 decembrie 2011.