ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 923/2011

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 449/PI din 1

octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 1530.1/30/29010, în

baza art. 183 C. pen., a fost condamnat inculpatul U.M.N., cetățenie română, 12

clase, ocupație mecanic agricol-șofer, fără loc de muncă, la:

- 14 (paisprezece)

ani închisoare.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., art. 160

b

alin. (1), (3) C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului U.M.N., începând cu data de 1 octombrie

2010.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și

arestului preventiv de la 15 decembrie 2009 până la zi.

În baza art. 14, 346

alin. (1) C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ., a fost obligat inculpatul

U.M.N. la 5.000 euro (echivalent în RON) daune morale pe seama minorului U.M.

prin reprezentanți legali U.V. și U.O.

S-a constatat că

partea vătămată I.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a dispus

restituirea către inculpat a următoarelor bunuri: o bluză de culoare roșie, o

pereche de pantofi tip blugi de culoare albastră și un pulover de culoare

neagră (aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Timiș).

În baza art. 192

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 2.500 RON cheltuieli

judiciare față de stat, din care suma de 1.473 RON, reprezentând costul

operațiunilor medico-legale.

Pentru a pronunța

această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

În data de 10

decembrie 2009, inculpatul a revenit în România (din Germania) pentru a sta

câteva zile cu soția sa, care locuia în fapt la imobilul din Timișoara, imobil

pe care îl avea în grijă. În data de 14 decembrie 2009, inculpatul U.M.N.,

împreună cu soția sa - victima U.A., au băut împreună până în jurul orelor

16:00, între cei doi iscându-se un scandal pe fondul consumului de alcool în

curtea imobilului de pe str. L. din Timișoara; inculpatul U.M.N. a lovit-o pe

soția sa, a doborât-o la pământ, a tras-o pe scările de la intrarea imobilului,

prin holurile acestuia, apoi până în baia de la parter, unde a continuat să o

lovească. Văzând că soția sa nu mai mișcă, fiind întinsă pe pardosea, a

încercat să o resusciteze, spălând-o direct pe podea, îmbrăcată și apoi a

plecat să mai bea în altă cameră. Văzând că soția sa nu mai apare, inculpatul

s-a dus din nou în baie și a văzut că victimei îi e rău și vomită, a mai

lovit-o cu picioarele până când aceasta a încetat să mai miște. Anterior acestor

agresiuni, inculpatul luase legătura cu mama sa, căreia i-a spus să cheme

salvarea. După ce soția sa a rămasă imobilizată pe pardoseala băii, inculpatul

s-a schimbat de haine și a plecat cu autoturismul la întâmplare pe străzile

Timișoarei, apoi a racolat o femeie (martora R.V.N.), cu care s-a dus la o

pensiune unde au petrecut noaptea, iar dimineața a fost ridicat de poliție.

Concludente în acest

sens sunt declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală și la

instanță, declarații în care a recunoscut fapta, coroborate cu declarațiile

martorilor audiați în cauză în faza de urmărire penală și de cercetare

judecătorească.

Astfel, inculpatul a

recunoscut fapta și a indicat detaliat împrejurările și modul de săvârșire a

acesteia, însă în declarația dată în fața instanței a revenit parțial la unele

detalii legate de împrejurările comiterii faptei, în sensul că a susținut că

după ce a dus-o pe soția sa în baie și a încercat să o resusciteze, nu a mai

lovit-o.

De asemenea, martorul

C.M., în declarația dată la urmărirea penală și avută în vedere de instanță,

arată că a primit un mesaj pe telefonul mobil de la fratele inculpatului care-i

cerea să ia legătura cu inculpatul pentru că are probleme, iar atunci când a

sunat a aflat că inculpatul a omorât-o pe A. Ulterior, când martorul l-a sunat

pe inculpat, acesta i-a relatat telefonic că și-a bătut soția până a doborât-o

în baie și, deși a încercat să o resusciteze, nu a mai reușit. Când a revenit

în țară în data de 15 decembrie 2009, fiind contactat de poliție, la ora 8:00,

acest martor l-a sunat pe inculpat, care i-a răspuns că este la Pizzeria M.M.,

astfel că fiind interceptat de poliție, inculpatul a fost dus la sediul

poliției.

Martora R.V.N.,

audiată în cauză, a confirmat cele declarate de inculpat și a arătat că în

intervalul de timp în care s-a aflat cu inculpatul, acesta era nervos, a plâns,

spunând că urmează să meargă la pușcărie și i-a dat telefonul ei mobil pentru

ca inculpatul să vorbească cu diverse persoane.

De asemenea, martorul

P.G.O. a arătat că fiind sunat de proprietarul imobilului care i-a spus că A. a

fost bătută de soț, s-a deplasat la imobil pentru a verifica starea victimei,

iar în momentul în care a ajuns la imobil a găsit-o pe aceasta în baie

decedată.

În raportul

medico-legal de necropsie din 26 ianuarie 2010 au fost evidențiate următoarele

concluzii: moartea numitei U.A. a fost violentă; ea s-a datorat multiplelor

leziuni de organe interne - rupturi pulmonare și fracturi costale multiple,

ruptură de cord, dilacerare hepatică, ruptură de splină, cu hemoragie

consecutivă în cadrul unui politraumatism; leziunile de violență pot data din

14 decembrie 2009 și pot fi rezultatul lovirii directe și repetate cu și de

corpuri/planuri dure, precum și compresiunii toraco-abdominale între corpuri-plane

dure în condițiile stabilite de anchetă.

În raport cu aceste

concluzii și probe mai sus indicate, s-a apreciat că moartea violentă a

victimei U.A. se datorează loviturilor aplicate de inculpat.

Fapta mai sus

descrisă, săvârșită de inculpatul U.M.N., întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută și

pedepsită de art. 183 C. pen.

Sub aspectul laturii

subiective, fapta a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție sub forma

praeterintenției, întrucât doar acțiunile inițiale de lovire a victimei cu

pumnii și picioarele și lovirea în timp ce victima era căzută în baie au fost

comise de inculpat cu intenție, însă moartea victimei a fost provocată din

culpă, ca rezultat ce a depășit intenția inculpatului care nu a prevăzut acest

rezultat - mai grav decât cel urmărit sau acceptat, deși trebuia și putea să-l

prevadă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul, care a criticat-o pentru netemeinicie sub

aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea acesteia.

Instanța de apel a

apreciat critica întemeiată, circumstanțele favorabile inculpatului, respectiv

lipsa antecedentelor penale, atitudinea de recunoaștere și regret a faptelor

justificând o reducere a cuantumului pedepsei.

În consecință, Curtea

de Apel Timișoara, secția penală, prin Decizia penală nr. 91/A din 13 decembrie

2010, a admis apelul inculpatului, a desființat în parte sentința primei

instanțe și, rejudecând, a redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului la 10

ani închisoare cu menținerea celorlalte dispoziții.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul U.M.N., care a invocat cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând o nouă

redozare a pedepsei.

Recursul este

neîntemeiat.

Înalta Curte,

analizând decizia penală recurată, atât prin prisma cazului de casare invocat

de inculpat, cât și în conformitate cu prevederile art. 385

9

alin.

(3) C. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Instanța de apel a

procedat la o justă reindividualizare a pedepsei aplicate inculpatului,

apreciind că elementele ce caracterizează conduita acestuia, atât anterioară

faptei prin lipsa antecedentelor penale, cât și ulterioară, printr-o atitudine

procedurală de recunoaștere și regret, justifică o reducere a cuantumului

aplicat de prima instanță, de la 14 ani la 10 ani închisoare.

Înalta Curte

apreciază, însă, că o nouă reducere nu se justifică, având în vedere justa

proporție care trebuie să existe între circumstanțele favorabile inculpatului,

pe de o parte, și circumstanțele reale ale faptei, natura și gravitatea

acesteia, pe de altă parte.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Conform art. 385

16

,

art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen. se va deduce prevenția la zi pentru

inculpat.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare

statului, onorariul avocatului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul U.M.N. împotriva Deciziei penale nr.

191/A din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 15 decembrie 2009, la 9

martie 2011.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 martie 2011.