ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1702/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 15/ CA din

18 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția comercială și

contencios administrativ, în dosarul nr. 1073/2005, a fost respinsă acțiunea

comercială formulată de reclamanta Primăria Orașului Simeria reprezentată de

Primarul P.J.P. împotriva pârâților SC C. SRL Simeria, M.M. și M.M. pentru

constatarea nulității contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 747

din 25 februarie 2004 și desființarea contractului de vânzare – cumpărare

autentificat sub nr. 930/2 martie 2004 și rectificarea cărții funciare.

Prin aceeași sentință s-a

admis implicit cererea de intervenție în interesul pârâților formulată de

interveninentul B.M.

În considerentele acestei

sentințe, prima instanță a reținut, că la data de 19 decembrie 2003, prin

contractul autentificat sub nr. 747 din 25 februarie 2004, Primăria Orașului

Simeria reprezentată de primarul Rovinaru Ioan a vândut pârâtei SC C. SRL

Simeria reprezentată de administratorul B.M. spațiul comercial situat în

Simeria, cu prețul de 5.800 Euro, echivalent în lei.

Ulterior, prin contractul

autentificat sub nr. 830 din 2 martie 2004, pârâta SC C. SRL Simeria a vândut

acest imobil, spațiul comercial, pârâtei M.M., căsătorită cu pârâtul M.M., după

ce anterior aceleași părți încheiaseră precontractul de vânzare – cumpărare,

convenție cu semnătură legalizată prin încheierea nr. 952 din 16 februarie

2004.

Prețul imobilului din al

doilea contract de vânzare – cumpărare a fost de 22.900 Euro, cu un avans de

5.000 Euro achitat la data de 16 februarie 2004.

Prima instanță a mai reținut

că din actele dosarului nu se poate reține că la data încheierii contractului

de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 747 din 25 februarie 2004, acestui

contract i-ar fi lipsit cauza ca element esențial de validare sau că era ilicit

prin frauda legii.

De asemenea, s-a reținut că

vânzarea de către pârâta SC C. SRL Simeria a imobilului cu nerespectarea

interdicție de înstrăinare timp de 3 ani de la data dobândirii nu atrage

nulitatea contractului, întrucât acest motiv este ulterior datei încheierii

actului atacat, astfel că se impune respingerea ca nefondat a primului capăt de

cerere, respectiv constatarea nulității absolute a contractului de vânzare –

cumpărare și implicit ca urmare a respingerii capătului principal de cerere, se

impune și respingerea capetelor de cerere subsecvente, desființarea

contractului autentificat sub nr. 830/2 martie 2004 și revenirea la situația

anterioară în cartea funciară și implicat admiterea cererii de intervenție

depusă de intervenientul B.M. în favoarea părților.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta, care a solicitat schimbarea hotărârii atacate, în

sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și respingerea cererii de

intervenție.

Curtea de Apel Alba Iulia,

prin decizia civilă nr. 69 din 28 aprilie 2006, a respins, ca nefondat, apelul

reclamantei.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs, în termen, Primăria orașului Simeria prin primar, solicitând

admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și

admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

În drept, recurenta a

indicat prevederile art. 304 pct. 6 - 9 C. proc. civ., fără însă a arăta

distinct argumentele pentru fiecare din motivele legale invocate, fapt care a

și făcut ca intimații pârâți să invoce excepția nulității recursului întemeiată

pe prevederile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. Excepția a fost

respinsă avându-se în vedere că, potrivit art. 306 C. proc. civ., dezvoltarea

motivelor de recurs face posibilă încadrarea acestora în motivul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, recurenta invocă

încălcarea prevederilor art. 948 și urm. C. civ. și cele ale art. 550/2002 de

către instanța de apel care nu a ținut cont de faptul că interdicția de

înstrăinare a spațiului era prevăzută de lege la data încheierii contractului,

așa cum rezultă din art. 6 al contractului, aceasta fiind stipulată în contract

sub forma condiției rezolutorii. Din înstrăinarea spațiului de către pârâta SC

C. SRL rezultă că scopul (cauza definită de art. 948 C. civ.) nu a fost acela

de a deveni proprietar asupra spațiului ci îmbogățirea fără justă cauză.

Examinând recursul prin

prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat,

decizia atacată fiind legală și dată cu interpretarea și aplicarea corectă a

legii.

Astfel, reclamanta nu a

învederat nicio cauză de nulitate care să fie anterioară sau contemporană

încheierii contractului și care să vizeze esența și validitatea actului din

chiar momentul încheierii lui. Cauza invocată de reclamantă – vânzarea

spațiului anterior împlinirii termenului prevăzut de lege, este ulterioară

încheierii contractului și nu constituie motiv de nulitate a acestuia.

Nerespectarea de către

societatea pârâtă a condiției rezolutorii, cuprinsă în contract conform

prevederilor legale, atrage rezoluțiunea contractului și nu nulitatea acestuia,

dar prezentul litigiu nu conferă cadrul procesual, stabilit de reclamantă prin

acțiune, pentru valorificarea încălcării de către pârâtă a condiției

rezolutorii, respectiv a interdicției prevăzute de lege.

De asemenea, corect s-a

reținut și că invocarea de către reclamantă a lipsei cauzei sau a cauzei

ilicită a contractului, pe motivul vânzării spațiului la scurt timp de la

cumpărare, nu este fondată având în vedere că părțile au început demersurile

pentru încheierea contractului încă din anul 1997, în temeiul H.G. nr. 389/1996.

Față de cele reținute,

Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă

recursul ca nefondat.

În temeiul art. 274 C. proc.

civ., instanța urmează să o oblige pe recurenta – reclamantă la plata

cheltuielilor de judecată efectuate de intimații pârâți în recurs, respingând

însă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul –

intervenient B.M., care nu făcut dovada acestor cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta Primăria Orașului Simeria împotriva deciziei nr. 69 din 28

aprilie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, ca nefondat.

Obligă recurenta –

reclamantă să plătească intimaților – pârâți M.M. și M.M. suma de 2.600 lei, cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Respinge cererea de obligare

a recurentei – reclamante la plata cheltuielilor de judecată, formulată de

intimatul – intervenient B.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 mai 2007.