ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1702/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 15/ CA din 18 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ, în dosarul nr. 1073/2005, a fost respinsă acțiunea comercială formulată de reclamanta Primăria Orașului Simeria reprezentată de Primarul P.J.P. împotriva pârâților SC C. SRL Simeria, M.M. și M.M. pentru constatarea nulității contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 747 din 25 februarie 2004 și desființarea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 930/2 martie 2004 și rectificarea cărții funciare. Prin aceeași sentință s-a admis implicit cererea de intervenție în interesul pârâților formulată de interveninentul B.M.

În considerentele acestei sentințe, prima instanță a reținut, că la data de 19 decembrie 2003, prin contractul autentificat sub nr. 747 din 25 februarie 2004, Primăria Orașului Simeria reprezentată de primarul Rovinaru Ioan a vândut pârâtei SC C. SRL Simeria reprezentată de administratorul B.M. spațiul comercial situat în Simeria, cu prețul de 5.800 Euro, echivalent în lei.

Ulterior, prin contractul autentificat sub nr. 830 din 2 martie 2004, pârâta SC C. SRL Simeria a vândut acest imobil, spațiul comercial, pârâtei M.M., căsătorită cu pârâtul M.M., după ce anterior aceleași părți încheiaseră precontractul de vânzare – cumpărare, convenție cu semnătură legalizată prin încheierea nr. 952 din 16 februarie 2004. Prețul imobilului din al doilea contract de vânzare – cumpărare a fost de 22.900 Euro, cu un avans de 5.000 Euro achitat la data de 16 februarie 2004. Prima instanță a mai reținut că din actele dosarului nu se poate reține că la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 747 din 25 februarie 2004, acestui contract i-ar fi lipsit cauza ca element esențial de validare sau că era ilicit prin frauda legii.

De asemenea, s-a reținut că vânzarea de către pârâta SC C. SRL Simeria a imobilului cu nerespectarea interdicție de înstrăinare timp de 3 ani de la data dobândirii nu atrage nulitatea contractului, întrucât acest motiv este ulterior datei încheierii actului atacat, astfel că se impune respingerea ca nefondat a primului capăt de cerere, respectiv constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare și implicit ca urmare a respingerii capătului principal de cerere, se impune și respingerea capetelor de cerere subsecvente, desființarea contractului autentificat sub nr. 830/2 martie 2004 și revenirea la situația anterioară în cartea funciară și implicat admiterea cererii de intervenție depusă de intervenientul B.M.

în favoarea părților. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, care a solicitat schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și respingerea cererii de intervenție. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 69 din 28 aprilie 2006, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, Primăria orașului Simeria prin primar, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. În drept, recurenta a indicat prevederile art. 304 pct. 6 - 9 C. proc. civ., fără însă a arăta distinct argumentele pentru fiecare din motivele legale invocate, fapt care a și făcut ca intimații pârâți să invoce excepția nulității recursului întemeiată pe prevederile art. 302 1 lit. c) C. proc.

civ. Excepția a fost respinsă avându-se în vedere că, potrivit art. 306 C. proc. civ., dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea acestora în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, recurenta invocă încălcarea prevederilor art. 948 și urm. C. civ. și cele ale art. 550/2002 de către instanța de apel care nu a ținut cont de faptul că interdicția de înstrăinare a spațiului era prevăzută de lege la data încheierii contractului, așa cum rezultă din art. 6 al contractului, aceasta fiind stipulată în contract sub forma condiției rezolutorii. Din înstrăinarea spațiului de către pârâta SC C. SRL rezultă că scopul (cauza definită de art. 948 C. civ.) nu a fost acela de a deveni proprietar asupra spațiului ci îmbogățirea fără justă cauză.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, decizia atacată fiind legală și dată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii. Astfel, reclamanta nu a învederat nicio cauză de nulitate care să fie anterioară sau contemporană încheierii contractului și care să vizeze esența și validitatea actului din chiar momentul încheierii lui. Cauza invocată de reclamantă – vânzarea spațiului anterior împlinirii termenului prevăzut de lege, este ulterioară încheierii contractului și nu constituie motiv de nulitate a acestuia. Nerespectarea de către societatea pârâtă a condiției rezolutorii, cuprinsă în contract conform prevederilor legale, atrage rezoluțiunea contractului și nu nulitatea acestuia, dar prezentul litigiu nu conferă cadrul procesual, stabilit de reclamantă prin acțiune, pentru valorificarea încălcării de către pârâtă a condiției rezolutorii, respectiv a interdicției prevăzute de lege.

De asemenea, corect s-a reținut și că invocarea de către reclamantă a lipsei cauzei sau a cauzei ilicită a contractului, pe motivul vânzării spațiului la scurt timp de la cumpărare, nu este fondată având în vedere că părțile au început demersurile pentru încheierea contractului încă din anul 1997, în temeiul H.G. nr. 389/1996. Față de cele reținute, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat. În temeiul art. 274 C. proc. civ., instanța urmează să o oblige pe recurenta – reclamantă la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimații pârâți în recurs, respingând însă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul – intervenient B.M., care nu făcut dovada acestor cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Primăria Orașului Simeria împotriva deciziei nr. 69 din 28 aprilie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, ca nefondat. Obligă recurenta – reclamantă să plătească intimaților – pârâți M.M. și M.M. suma de 2.600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Respinge cererea de obligare a recurentei – reclamante la plata cheltuielilor de judecată, formulată de intimatul – intervenient B.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2007.