ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cererii de strămutare

de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30 aprilie 2012, petentul

M.N. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului

nr. 63/314/2005 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, susținând că

imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei.

În

susținerea cererii, petentul a arătat că prin sentința penală

nr. 540 din 28 octombrie 2008, Judecătoria Suceava l-a condamnat la 8 ani închisoare,

iar Tribunalul București, prin decizia nr. 185 din 03 noiembrie 2011 a menținut

sentința de condamnare a Judecătoriei Suceava, motiv pentru care petentul a declarat

recurs.

A mai arătat că, completul de judecată

la care a fost repartizat recursul său a suferit modificări, ceea ce îl face să

creadă că imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită, urmând ca judecata

cauzei să se facă de un complet care nu ar analiza cauza cu imparțialitate și ar

menține condamnarea sa.

Referitor la cauza care se judecă la Curtea

de Apel București, a precizat că se fac presiuni mediatice, mai ales în presa locală,

respectiv în „Ziarul de V.", care de fiecare dată când se apropie termenul

de judecată, publică articole denigratoare, care fac să se înțeleagă care ar fi

deja soluția dosarului respectiv. A arătat că toate articolele sunt scrise ostentativ,

și de fiecare dată redau citate din sentința de condamnare.

În

temeiul art. 57 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, a solicitat informații de la Ministerul Justiției.

S-a comunicat că, prin decizia penală 1158

din 6 iunie 2012, Curtea de Apel București a soluționat cauza înregistrată sub

nr. 63/314/2005.

Totodată, din informațiile primite de la

conducerea Ministerului Justiției rezultă că, în urma verificărilor efectuate, s-a

constatat că, nu se pot reține elemente de natură să conducă la existența vreunei

urme de îndoială asupra imparțialității judecătorilor învestiți cu soluționarea

cauzei, astfel că nu există motive legale și temeinice care să justifice admiterea

cererii de strămutare.

Cu privire la „modificarea completului

de judecată", se face precizarea în informarea scrisă că nu au operat modificări

în componența completului de

judecată învestit cu soluționarea

cauzei de la repartizare și până la momentul informării Ministerului Justiției.

S-a mai arătat că, aceleași motive au fost

invocate de petentul M.N. și în cadrul unei alte cereri de strămutare formulate

anterior, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1515/1/2012 al Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală.

Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță

competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor

ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității

părților, când există pericolul de tulburare a ordinii publice ori când una dintre

părți are o rudă sau un afin până la gradul al patrulea inclusiv, între judecătorii

sau procurorii, asistenții judiciari sau grefierii instanței.

Nu poate fi primit ca motiv temeinic de

strămutare împrejurarea că pe rolul aceleiași instanțe se află un alt dosar, având

ca obiect contestație în anulare, contestator fiind petentul, chiar dacă obiectul

acelei contestații îl formează decizia pronunțată în cauza a cărei strămutare se

cere, după cum nu constituie motiv de strămutare împrejurarea, relevată de petent,

că un membru al familiei președintelui de secție, al instanței pe rolul căreia s-a

aflat cauza solicitată a fi strămutată, ar fi cercetat de către unitatea de Parchet

care a dispus trimiterea în judecată a petentului.

De asemenea, se apreciază că, nu constituie

motiv pentru admiterea cererii, susținerea petentului că „s-au exercitat presiuni

media asupra instanței", cât timp această justificare, invocată în sensul strămutării

cauzei, vizează două articole în Ziarul de V., apărute la un anume interval de timp

(14 decembrie 2011 și 26 aprilie 2012).

Simpla susținere a petentului potrivit

căreia imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită nu poate constitui temei

pentru admiterea cererii de strămutarea cauzei, iar argumentele invocate de petent

în susținerea acesteia nu se circumscriu prevederilor art. 55 C. proc. pen.

Prin urmare, ținând seama de informațiile

transmise de Ministerul Justiției, verificând actele dosarului și susținerile petiționarului,

Înalta Curte constată că în cauză nu există motive temeinice care să justifice strămutarea

judecării cauzei și, drept urmare, conform art. 60 alin. (1) C. proc. pen., va respinge

ca nefondată cererea de strămutare formulată de petiționar.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

va fi obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, cererea formulată

de petentul M.N. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului

nr. 63/314/2005 al Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă petentul la plata sumei de 200

RON, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 27 iunie 2012.